Ne ducem tot mai adânc în discuția cu diversitatea în publicitate. Mihaela Neatu, Group Creative Director la Rusu+Bortun, are păreri ferme pe subiect: cum ar fi că un brand începe să existe când își asumă un anumit discurs și că toți vor ceva "ca la Dove", dar substanța se pierde undeva pe drum. Și ceva amărui:
Am propus o campanie fix pe diversitate. Și a fost fix aprobată. Trebuia să facem niște vizualuri cu oameni cât mai "altfel". Iar, în final, cel mai "altfel" om din aceste vizualuri a fost un băiat cu tatuaje. Atât de divers s-a putut.
Ce fel de praguri mai avem și noi, ca să vezi.
Dacă ne gândim că, în România, o femeie de peste 50 de ani apare în spoturi doar dacă are pe lângă ea un nepot / o masă de bucătărie / o artrită, avem conformism, inutilitate, ignoranță, orice, mai puțin diversitate. Avem ceva ușor de trecut cu vederea, numai bun să dormi liniștit 24 de ore și să-ți fie clar că dacă ești bătrân trebuie să mori, dacă ești țigan reprezinți o problemă, iar dacă ești gay nu ești.
Diversitatea ar fi semn că cineva are curiozitatea, curajul și generozitatea de a se uita la lucrurile care îl sperie. Deci nu.























