Inainte de a intra in trupa de teatru a liceului, in clasa a 12-a, Mircea Postelnicu vazuse un singur spectacol. Nu era un lucru care sa il intereseze in mod special. De altfel, a dat la Facultatea de Relatii Europene si Studii Europene. A lucrat intr-un birou, apoi. Si s-a ingrozit. Asa ca a hotarat sa se faca actor.
"Ana, mon amour" a fost primul lui rol intr-un lungmetraj. Inainte de proba pentru filmul lui Calin Netzer, nu se afla intr-un moment fericit al carierei. Ba chiar se pregatea se renunte. Asa ca a participat la casting cu o oarecare relaxare, care s-a dovedit necesara.
Mircea vorbeste despre colaborarea cu Calin Netzer si cum s-a pregatit pentru acest rol, ce a simtit cand a vazut prima data filmul, ce ramane dupa personajele jucate, despre critici, castinguri si teatru.
A inceput tarziu, cumva. Eram in clasa a 12-a cand am intrat in trupa de teatrului a liceului la care studiam. Fiind din Alexandria, pana in momentul respectiv, vazusem un singur spectacol de teatru. Cu un an inainte.
Nu era un lucru care sa ma pasioneze, sa ma intereseze sau despre care sa stiu mare lucru. Stiam doar ca bunicul meu, pe care nu am apucat sa-l cunosc, facuse teatru de amatori cu multi ani in urma. Aveam si niste poze la care ma uitam cand eram mic cu el in tot felul de spectacole istorice. Cred ca mi-a ramas in minte cumva.
