- Ce suntem noi?
- Art directori!
- Cu ce materiale lucram?
- Cu poze de pe Stock!
Si asta se intampla nu pentru ca agentia si clientul au dat tonul acestei directii, ci pentru ca era imposibil sa nu se-ntample odata cu descotorisirea instrumentelor traditionale ale craft-ului (aka digitalizarea). Si aici intra si timpul, dupa cum spune si Viorel Holovaci (Senior Art Director, FCB Bucharest):
Nu art direction-ul este punctul slab ci timpul, lipsa lui si, de ce nu, banii. Nu se mai aloca bani pentru print si mai ales pentru craft. Daca se poate face un print cu o poza de stock clientul e fericit, CS-ul fericit, art-ul sictirit.
Vine si frica de a ajunge in atentia lui Joe La Pompe cu executiile care s-au facut si ras-facut si, uite asa, se duce razboiul modificarilor din care castigatoare iese Var25_B_final_2prim.jpg. Cu toate astea, inca se mai spera ca noile generatii de arti nu vor uita "ca la inceput a fost creionul".
Acum 12 ani cel mai bun prieten al artului era scanner-ul. Documentarea insemna ore in sir de stat cu Luerzer's Archive in mana, selectia de poze se facea pe lightbox (ca nu cumva sa scanezi diapozitivul gresit).
Acum insa internetul pare a fi inspiratia artului si asta nu inseamna neaparat ceva bun. Vorbim de Art 2.0 si despre dependenta de internet (sa vezi haos cand se ia curentul sau nu merge internetul). Pare ca trecerea de la o foaie alba la un canvas digital s-a facut natural. Se sare peste niste etape destul de importante si e tot mai greu sa faci fata avalansei de idei facute (sa nu ajungi pe joelapompe). Expresia „s-a mai facut” se aude tot mai des.























