Cu Tudor Banciu încheiem seria începută luna trecută despre artiștii fontiști. Planul său pe termen lung este să învețe. Iar printre principalele linii de studiu este acela al formelor reduse la minimum, ”într-un mod eficient și original”.
Atunci când începe munca la un font, procesul său de lucru presupune, în primă instanță, niște schițe aleatorii ale unor litere.
După scurt timp mă trezesc exclamând "ce fain e 'a'-ul ăsta!". Și începi să faci e-ul, o-ul, din aproape-n aproape. După ce ai câteva caractere, poți vedea dacă e lizibil sau nu și dacă e destul de interesant să merite dus până la capăt cu toate literele.
La capitolul provocări ale jobului, Tudor menționează, în primul rând, lipsa resurselor. De exemplu, pentru font design, spune el, tutorialele pe net sunt rarisime, iar cel care sunt au lipsuri evidente.
De multe ori trebuie săpat bine și mult pentru a obține răspunsurile la întrebări. E bine să știi și istoria tipografiei pentru a putea lua inspirație din fonturile de altă dată.
Eu am început să desenez deja de mic, să zic 2-3 ani. Atât mama cât și tatăl meu au skill-uri bune de desenat (el încă pictează) și am avut de la cine învăța. Deși când eram mic nu aveam degetul mare (am fost operat ulterior - de unde și logo-ul meu care este efectiv amprenta mâinii mele), să pot prinde creionul în modul obișnuit, asta nu m-a oprit din desenat.























