Chiar ne întrebam dacă DTP-ul, la fel ca mecanica auto, e un domeniu mai macho, în care predomină băiețeala, metalele grele și glume de autobază. Liuba Grecea, mindful DTP la pastel, cum se autointitulează, e cel mai bun exemplu că nu e chiar așa.
A pornit cu gândul să fie jurnalist și a „aterizat” in DTP. A lucrat în edituri mari precum All și Corint, dar și in locuri mai mici, unde a dat de oameni foarte interesanți. Asta nu inseamnă că a fost totul roz, se știe ca DDL-urile pot deveni coșmar pentru o inimă ce bate in ritmul ei.
„Într-un loc de muncă bau-baul era traficul. În altul, CS-ul (client service-ul). La amiciții, cel mai probabil DTP-ul se înțelege bine cu graphic design-ul și, eventual, cu departamentul de producție”.
După un master de publicitate și reclamă la SNSPA în 2004 a ajuns la McCann, unde a combinat cu brio stresul de agenție cu dansul sportiv. Apoi din nou în presă, la Capital, iar după 2008 povestea cu presa a luat sfarșit. Încă niște agenții, mai o editură, iar acum balansează jobul de DTP la pastel cu meseria de ghid ocazional.























