Pentru Irina Enea, producator Febra Film, experienta cinematografului este de neegalat, poate si pentru ca s-a indragostit de el de mica, de cand in sala se intra fara popcorn sau nachos. In acelasi timp, streamingul este o varianta de consum plauzibila, adaptata omului modern, dar si o sansa in plus pentru creatori de a-si produce filmele. Provocarea consta in gasirea echilibrului intre cele doua:
Imi lipseste acel „hai la un film”. Iubesc filmul vazut in cinema. Dar as fi cea mai mare ipocrita daca nu as recunoaste ca imi este tare drag si la indemana sa stiu ca exista platformele de streaming.
Pe plan local, Irina vede o generatie noua, mai creativa si mai inclinata spre o legatura mai puternica cu publicul, axata pe emotie.
(Filmmakerii) vor ca publicul sa rezoneze cu ceea ce este proiectat pe ecran, vor sa iti ramana in suflet, sa te imbogateasca sufleteste, sa te deschida spre nou.
Fac parte din generatia „Lantul amintirilor”, „Sfantul” si „Liceenii” la cinema. Primele amintiri se impart intre filmele vizionate in copilarie la Cinema „Munca” si cele de la Cinema „Arta”. Locuiam in apropierea ambelor iar mersul la cinema era cea mai mare bucurie: stiam exact zilele cand se schimba programul si orele de difuzare. Mergeam la film in fiecare saptamana aproape, o data cu parintii si o data la matineu, sambata, singura, cu banii ficsi de bilet in mana.























