[Searching for Promoters] Antonio Nartea și Club Expirat: E trist ca nu mai sunt cluburi mici, de 100-200 de persoane, care să funcționeze ca incubatoare și avanposturi

[Searching for Promoters] Antonio Nartea și Club Expirat: E trist ca nu mai sunt cluburi mici, de 100-200 de persoane, care să funcționeze ca incubatoare și avanposturi

Pe Tony îl știu din anii 2007-2008, de pe timpul când era promoter de bass music. Era, cum s-ar spune în scenă, a true head. Organiza evenimente, crease un site de profil (dubstep.ro), punea muzică, făcea PR. Tony era peste tot, un argint viu. 

După 10 ani, Antonio Nartea e Event Manager pentru clubul Expirat, Communication Manager pentru Energiea și Pâine și Vin, pune muzică alături de Adrian Vizireanu sub alias-ul de Nipple's Delight, și e promoter pentru Platforma Wolff. Ca și acum 10 ani, Tony e în continuare peste tot. 

Trecerea lui Tony de la promoter la event manager poate părea la prima vedere un fel de switch sides. Între promoteri și cluburi au existat de multe ori tot felul de discuții legate de fee-urile pentru artiști, suportul pe care ele, cluburile, le oferă promoter-ilor și tot așa. Dacă vreți, ca și comparație, e cumva la fel ca și discuția între artiști - cine e mai underground decât cine sau eu sunt underground, tu ești comercial. Ca și în viață, adevărul e undeva la mijloc. În scenele și culturile care au tradiție discuțiile acestea nu mai există sau sunt foarte izolate. Cluburile și promoterii lucrează foarte bine, fiecare respectă și înțelege nevoile celuilalt și discuțiile merg către rezolvarea unor probleme, nu înspre amplificare lor. La finalul zilei, dacă există comunicare, toți pleacă acasă liniștiți și fericiți. 

Cu un picior în luma promoter-ilor, și cu unul în cea a event managerilor, Tony vine cu o viziune mai pragmatică și tranșantă. 

Photo Credit: Vladimir Pogonariu

 

Target-ul clubului Expirat

Target-ul comun în jurul căruia gravitează activitatea Expirat este 20-36, well educated, free spirited, socially involved, music lovers, not really pop but not really punk either. E fix publicul care s-a sedimentat în jurul clubului în ultimii 17 ani și care s-a ramificat, o dată prin tipologiile diferite de evenimente pe care le-am găzduit, a doua oară prin mutarea într-un spațiu serios de evenimente - Halele Carol. A crescut și s-a maturizat cu noi.

Experiența e core-ul Expirat, serile de weekend, evenimentele construite direct pe valorile brandului. Live e tot ce se întâmplă sub poziționarea noastră ca un concert venue, mai degrabă decât un club. Evenimentele sunt toate chestiile community-based pe care le facem, toate colaborările cu promoteri sau organizații terțe. Fiecare prinde la oameni diferiți, are alte sfere de influență, se comunică diferit și tot așa. 

 Photo Credit: Romania Club Culture

 

Trendurile muzicale

Activăm încă pe o nișă, chiar dacă în ce spuneam mai sus despre experiență suntem borderline mainstream câteodată. Deci ne raportăm doar la anumite trenduri din industria muzicală.

Când lucrurile stau așa, le cam faci pe toate. Stai pe trend ca să încasezi, anticipezi trendurile în formare ca să-ți asiguri o continuitate și încerci să dai tonul pentru că nu vrei să depinzi doar de direcțiile date de alții.

Știu unde bați. Sună frumos să fii forward-thinking, dar să creezi un trend nu înseamnă doar să împingi muzică obscură până începe publicul să o tolereze sau să alimentezi isteria din jurul unui fenomen cum e acest 90s-ceva de acum. Trendsetting e și să schimbi regulile jocului, modul în care se lucrează pe piața de evenimente sau modul în care te raportezi la trupe și artiști. Trend e și să crești organic. Trend e și să legi o comunitate. Trend e și să devii o instituție pentru ceva.

Pot să îți dau exemplu evoluția scenei locale și a comunității din jurul scenei de live la Expirat în ultimii 3 ani. Și Platforma Wolff. Prin asta cred că am bifat în trending și la capitolul relevanță.

 Photo Credit: Vladimir Pogonariu

 

Cum v-ați definit criteriile după care invitați artiști la evenimentele pe care le organizați? 

Proactiv, în primul rând chiar trebuie să ne placă nouă. Nu prea facem lucruri în care nu credem și nu prea invităm pe scenă artiști care nu-s din film. E încă foarte mult gut feeling și intuiție în industria asta, chiar dacă s-au standardizat o grămadă de lucruri.

Absolut, nu bookuim tot ce ne place. Contează și să fie un act relevant pentru strategia clubului, să poată fi monetizat, să se așeze cum trebuie în context și să te asiguri că poți, cu resursele pe care le ai, să dai dimensiunea corectă evenimentului.

Reactiv, e o chestiune de programming și de menținere a relațiilor și a transparenței cu artiștii, agențiile de booking, promoterii, cât să poți să-ți faci programul împreună cu ei la început de sezon, nu prin intermediul lor. Expirat chiar nu lucrează cu colaboratorii, managerii sau trupele la modul business și atât. Suntem cu toții mai degrabă parteneri în povestea asta și de multe ori prieteni înainte de a fi parteneri.


Photo Credit: Good Stuff 

 

Cât de mult din prestația unui artist este entertainment și cât de mult este artă?

Nu cred că cele două se exclud. Nu cred că ar trebui să se excludă. Cred că industria în care activăm câștigă în egală măsură de pe urma ambelor atribute.

Un act muzical vandabil și relevant, din punctul meu de vedere, trebuie să sune ca nicio altă chestie de pe piață, să bifeze la capitolul atitudine, să fie bine cântat și bine produs. Nu văd cum ai face vreun record de vânzări sau vreun sold out monumental bifând doar la unul dintre capitolele astea. Cel puțin nu pe o scenă de club unde oamenii plătesc bilete la concertele trupelor. Nu e ca la festival unde oamenii vin pentru experiență, au o tonă de opțiuni și sunt ok cu orice le dai, artă, circ, reclamă, whatever.

 

Cum balansezi numărul de ascultări de pe YouTube și noutatea pe care o aduce muzica artistului, ce primează în decizia de booking?

Popularitatea pe internet nu prea contează pentru noi. Artiștii cu milioane de vizualizări sunt rareori artiști pe profilul Expirat. E un club cu o capacitate maximă de 500 de persoane, ceea ce îl limitează oricum din start la act-uri mid-range sau trupe pe trend ascendent. Contează contextul în care plasezi un artist sau cum profiți de un gap pe piața de evenimente sau cât de cunoscut e produsul muzical în micro-comunitățile la care ai tu acces și pentru care exiști ca brand.

View-urile pe YouTube sunt cifre de referință pentru organizatorii de concerte în piețe și bookerii de scenă mare de festival. La nivelul la care facem noi lucrurile, nu înseamnă mare lucru. Cel mult, îți dau o idee despre cum ar trebui să gestionezi promovarea evenimentului și cu ce atuuri sau puncte slabe pleci la drum, dar cam atât.

Photo Credit: Good Stuff

 

Cum arata procesul de "cunoaștere" a artiștilor noi? 

Dacă te referi la scena locală, am ajuns să știm majoritatea artiștilor noi dinainte să urce pe scenă.

A&R-ul e A&R in rest. Îi ascultăm, îi vedem, întrebăm în stânga-dreapta prin industrie, adunăm păreri și vedem cum îi percep oamenii. Dacă simțim că se potrivesc pe ce ne dorim, îi chemăm să cânte. Dacă muzica e bună și publicul răspunde la muzica lor, începem să investim în ei, să le ridicăm profilul, atât cât putem noi ca venue. Începem să îi ajutăm prin activitatea de comunicare, le dăm o seară mai bună, le facilităm un slot în deschiderea cuiva cu tracțiune, venim cu un concept de eveniment tailor-made în jurul lor și tot așa. E un schimb de atașament - trupa de noi / noi de trupă; fan base-ul trupei de noi / publicul nostru de trupă. Sunt destule trupe locale mai puțin-cunoscute care și-au făcut ucenicia la Expirat sau pe care le invităm constant pentru că ne plac.

Majoritatea booking-urilor cu artiști străini sunt cu trupe și artiști neconsacrați la nivel larg, pentru că, așa cum spuneam si mai devreme, astea-s limitările spațiului, atât putem face. Majoritatea booking-urilor de la Platforma Wolff sunt niște arogante cu selectori pe care nu prea îi știe nimeni, bazate integral pe încrederea pe care publicul de Platforma Wolff o are în noi și în direcția muzicală pe care o promovăm acolo.

 Photo Credit: Vladimir Pogonariu

 

Cum abordați partea de promovare? Ce tip de strategii/mixuri funcționează cel mai bine pentru voi? 

Ne asumăm rolul de prieten în casa căruia se strânge toată lumea și la care se întâmplă mereu lucruri mișto. Fix așa și comunicăm. Noi nu vindem concerte și evenimente, ci te chemăm pe la noi când se întâmplă.

Genul asta de adresare onestă și relaxată, dacă vrei să-i zici așa, se pliază foarte bine pe social media, așa că acolo suntem cei mai prezenți. În rest, de noi auzi din vorbă în vorbă, auzi la radio sau citești prin publicații. După 17 ani de activitate suntem destul de prezenți în spațiul public, în diverse forme, pentru a mai avea sens să mai investim și în alte forme de promovare.

 

Cât de important e posterul în promovarea evenimentului?

Depinde ce promovezi. Sunt situații în care posterul trebuie să fie artwork. Să completeze un film, să ajute la poziționarea evenimentului, să vină ca valoare adăugată la ceea ce faci tu acolo pe plan muzical, să îți închege identitatea și să te valideze în ochii publicului cunoscător.

Sunt și situații în care identitatea trebuie să fie doar o referință. La cât de ADHD sunt social media și new media acum, pentru a obține puțină atenție trebuie oricum să abordezi lucrurile și din altă perspectivă. Uneori e nevoie să produci materiale ca la agenție, alteori e mai bine să nu produci nimic; câteodată e bine să lucrezi cu un ilustrator, câteodată mai bine faci tu repede o caterincă în Paint. Depinde de profilul evenimentului.

 Photo Credit: Vladimir Pogonariu

 

Care crezi că sunt cele mai mari probleme în zona bookingului muzical de la noi?

Vorbim de o întreagă industrie care abia acum începe să se consolideze, destul de superficială dar și profitabilă în același timp. Principalele probleme sunt chiar cele evidente, de care ne lovim cu toții: lipsa unui background muzical, lipsa comunităților, narrow mindedness, ambiții idioate, volatilitate, putere relativ scăzută de cumpărare, infrastructura dezastruoasă și tot așa.

Una din principalele probleme, așa cum văd eu situația, raportată doar la București, este că sunt cam 3 cluburi serioase, raportate la o populație de 3 milioane de locuitori, toate cu capacitate de aproximativ 500 de persoane, și niciun festival de mare anvergură, deci cam nexam structuri organizate capabile să-ți livreze evenimente mari, la un nivel profesional.

E trist ca nu mai sunt cluburi mici, de 100-200 de persoane, care să funcționeze ca incubatoare și avanposturi, care să-ți consolideze o fundație și o identitate muzicală across-the-board. E frustrant că activăm într-o piață de desfacere sufocată de evenimente de brand axate pe conversie, iar brand-urile aruncă bani pe geam și nici nu prea au habar să facă evenimente.

O altă problemă e că nu face nimeni lobby și n-a găsit nimeni, de nicio parte, o punte de comunicare eficientă cu statul, cu autoritățile. La fel, forța de muncă din industrie e caracterizata printr-o lipsă acută de know-how și multe lucruri sunt încă făcute pe genunchi, fără cap și fără coadă, pentru că trebuie, pentru că sunt niște bani de cheltuit sau încasat, pentru ca fiecare are impresia că trebuie să demonstreze ceva.

La polul opus, există un public din ce în ce mai inteligent și cultivat muzical, patroni de baruri care au înțeles cum trebuie făcute lucrurile, o scenă de muzică live care crește, trupe care știu să se producă, sună și arată din ce în ce mai bine, o scenă de muzică electronică productivă care și-a câștigat notorietatea la nivel internațional. Ai ce să vezi când ieși în oraș. Nu e chiar totul șvaițer.

 

Vezi o diferență între promoter și organizator de evenimente? 

Organizatorul de evenimente lucrează pe brief, promoter-ul pe intuiție.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Dosare editoriale

Companii

Sectiune



Related