[Pe strada lui George] Elena Nita: Bucurestiul are nevoie de arta ca de aer

[Pe strada lui George] Elena Nita: Bucurestiul are nevoie de arta ca de aer

De cand era mica, Elenei Nita i-a placut sa deseneze, dar a fost indrumata intotdeauna spre alte domenii de studiu, mai "serioase" si mai "de viitor". De patru ani, de cand a devenit mama, si-a facut iar loc in viata pentru desen si pictura. Iar acum a descoperit competitia Future Artists @ George Street Gallery si s-a pus pe treaba. Si-a anulat toate planurile pe ziua respectiva, si-a luat linerele, cariocile si blocul de desen si a inceput sa gandeasca fiecare tema in parte si sa vada care i s-ar potrivi cel mai bine.

M-a atras ideea de a-mi pune amprenta colorata pe o bucatica din orașul asta pe care mereu l-am considerat prea monoton, prea betonat, prea gri.

Patru stalpi de pe podul Aurel Vlaicu din Pipera asteapta propunerile voastre, pentru a intregi galeria #GeorgeStreetArt. Pentru inspiratie si imbold, avem sfaturi de la juriu si povestile celor care si-au adunat curajul si inspiratia si au inscris deja. Cum ar fi povestea Elenei, care urmeaza in randurile de mai jos.

 

Istorie personala

Hello :) Eu sunt Elena Nita, artist vizual (sau ZenArtist, cum imi place mie sa spun) si fondator  Lenani Art.

Am 29 de ani, nascuta si crescuta in București, sunt mama full time de 4 ani si tot de atunci am redescoperit iubirea pentru desen si pictura.

Relatia mea cu arta a fost una controversata de cand ma stiu. De cand eram copil mi-a placut sa desenez, dar am fost indrumata intotdeauna spre alte domenii de studiu, mai "serioase" si mai "de viitor".

Artistii erau vazuti ca niste boemi rebeli pierde-vara. 

Fast forward cativa ani mai tarziu, am inceput sa iau si sa imi asum propriile decizii. Am lucrat incepand cu varsta de 17 ani in diverse domenii: HoReCa, marketing, content writer,  blogging si alte cateva. Niciunul nu am simtit ca mi s-ar potrivi atat de bine incat sa ma vad facand acelasi lucru si peste 30 de ani.

Asa ca la varsta de 25 de ani, dupa nasterea copilului, am avut inspiratia si norocul de a gasi acel ceva care face click cu sufletul meu. Desenul si pictura in stil ZenArt. Am creat Lenani, am inceput sa exersez in fiecare zi si mai ales in fiecare noapte. Cand dormea cel mic eu desenam stand pe podea cu hartiile pe pat la lumina lanternei (ca sa nu luminez toata camera si sa il trezesc).

Mi-am creat un stil aparte care a fost foarte bine primit, am strans in jurul visului meu oameni absolut minunati (in acest moment suntem peste 4700 pe pagina de Facebook). Este o comunitate dinamica, implicata, care ma sprijina in permanenta in demersul meu artistic.

De mentionat si faptul ca sunt artist autodidact, absolut tot ce stiu pana acum am invatat si experimentat pe cont propriu.

Asa ca in acest moment avem un magazin online pus la punct in care bilunar actualizam stocul de produse pictate manual, si de la inceputul acestei veri sunt artist cu acte in regula, ceea ce inseamna ca micul brand creste frumos si sper la multe colaborari frumoase si interesante pe viitor.

 

Competiția „Future Artists @ George Street Gallery”

A fost o decizie impulsiva (ca multe din deciziile bune luate in viata mea pana acum). De George auzisem, dar cand mi-a aparut in newsfeed un ad sponsorizat spunand ca se cauta artisti care vor avea lucrarea proiectata pe podul Pipera (era in constructie pe vremea cand lucram eu in zona si inca de atunci mi s-a parut ingrozitor de gri), am zis gata. I'm in.

Am citit specificatiile, regulamentul, si m-am apucat de treaba.

M-a atras ideea de a-mi pune amprenta colorata pe o bucatica din orașul asta pe care mereu l-am considerat prea monoton, prea betonat, prea gri.

Am anulat toate planurile pe ziua respectiva, mi-am luat linerele, cariocile si blocul de desen si am inceput sa gandesc fiecare tema in parte si sa vad care mi s-ar potrivi cel mai bine.

Sunt old school. Momentan nu ma impac cu desenul digital, dar intr-o zi o sa fac si pasul asta. Fun fact, pana sa citesc toate detaliile concursului ma gandeam ce vopseluri mi-ar fi necesare, pentru ca deja ma vedeam in fata stalpului de sustinere, pictand de zor cu pensule, canuri, bureti si alte cele.

Cand am vazut ca e vorba de proiectare m-am conformat, si am analizat temele. Tech nu era pentru mine. City... Da, suna dragut, dar tinand cont ca in viitorul apropiat vom migra la tara in cautare de culoare si aer curat, a picat si asta. Asa ca mai aveam Fashion si Music.

Am vrut sa incep sa desenez o silueta pentru tema Fashion, dar ca de obicei cand desenez, m-a intrerupt pustiul meu ca el vrea sa ii desenez rate. M-am conformat, asa ca in timp ce desenam rate el a inceput sa cante un cantec despre rate. Atunci am decis sa raman pe Music.

Din acel punct, dovada ca asa trebuia sa se intample, au inceput sa se lege toate ideile. Trebuie sa fac un desen cu tema Music care sa incante si sa inspire corporatistii care vad acel pod zilnic. De bumti bumti or fi satui, deci pica. Oricum nu era genul meu.

Ce fac acei oameni zilnic? Respecta un program riguros, respecta termene, au parte de stres, griji, si cate si mai cate. Ce mesaj li s-ar potrivi? Sa se opreasca putin. Sa inchida ochii si sa priveasca in interiorul lor. Sa descopere sau sa isi aminteasca ce anume le face sufletul sa vibreze, sa cante. Sa isi ia timp sa faca mai mult din acel lucru.

Ca elemente de creatie am ales o silueta feminina incadrata in triunghiuri cu baza in sus (tot simbol feminin), care continua cu o mandala si un portativ colorat. Din pieptul siluetei feminine ies elemente florale, simbol al bogatiei si diversitatii aflate in interiorul siluetei alb-negru.

Poate ca ne pierdem uneori culoarea. Poate ca ne indesam atat de tare in niste matrite create de altii incat nu ne mai deosebim unii de ceilalti. Dar adevarata scanteie vine din interior. De acolo izvorăște creatia, pasiunea, perseverenta, determinarea, afinitățile, micile bucurii, hobby-uri si toate celelalte elemente care ne fac unici.

 

Brieful

Tema principala m-a prins imediat. Outburst of Joy! Parca striga la mine "daca nu faci un curcubeu, mai bine nu mai faci".

Si am facut o mandala simpla curcubeu. Imi sunt un sfetnic foarte bun. Apoi regretam ca nu am facut-o complexa, dar poate mai am o sansa pe viitor.

 

Obstacole

Suportul, sa zic asa. Fiind vorba de un desen clasic, pe hartie, procesul a fost mai anevoios decat daca desenam direct digital.

Am schitat, am trasat, am fixat baza, am șters creionul, am colorat, apoi am scanat, redimensionat, editat pe cat posibil. Bafta mea ca sunt casatorita cu un web designer si mi-a facut simularea pe stalp.

 

Mesaj pentru juriu

Am o singura lucrare inscrisa in competitie si cred cu tarie in ea.

Posibil sa nu fie pe gustul tuturor, este arta pana la urma, nu ciocolata, dar eu sunt convinsa ca va ajunge la sufletele celor care au nevoie sa o vada, si acestia vor rezona profund cu ea.

Am desenat-o cu mult drag, cei care imi sustin arta au votat-o din momentul in care le-am povestit despre aceasta competitie si inca o fac, asa ca sper sa fiti in asentimentul lor. Sunt aproape 300 de voturi primite in cateva zile de la oameni care cred in mine si in pasiunea mea. Votul lor ma onoreaza si sper sa il primesc si pe al vostru :)

 

Si pentru public

Am ajuns in punctul in care oamenii simt ceea ce eu vreau sa transmit fara sa le spun eu ce ar trebui sa vada, si pentru mine asta inseamna enorm. As vrea ca fiecare din cei care privesc propunerea Singing Soul sa se vada pe ei insisi in ea, si mai departe sa le ramana o mica samanta in suflet.

Poate nu azi. Poate nu maine. Dar la un moment dat isi vor aminti sa isi priveasca sufletul si sa lase la suprafata ce au ei mai bun acolo.

 

Arta de strada

Cu toate ca nu sunt un artist mural (cel putin nu inca), ma fascineaza de fiecare data cand vad arta murala. Bucurestiul, mai ales, are nevoie de arta ca de aer.

Ma amuza ca in timp ce altii bombane faptul ca o anumita suprafata a fost acoperita cu un desen graffiti, eu stau si ma intreb cum Doamne-iarta-ma au ajuns acolo! De obicei e vorba de inaltimi mari, ziduri inalte, partea de dedesubt a unui pod etc.

Arta de strada mi se pare o manifestare ballsy. Daca la alte forme de arta oamenii ajung prin anumite canale (media, recomandari etc), atunci cand faci arta stradala te expui fantastic de mult si faci un statement: iti place sau nu, asta sunt, asta e arta mea, locul asta avea nevoie de un strop de creativitate, cu placere.

Zidurile Bucureștiului mi s-au parut mereu triste. Sa mai si ploua, iti vine sa nu mai iesi din casa.

In schimb e mai mare dragul sa le vezi colorate si animate de amprenta unor oameni cu o scanteie activa in suflet, care iti transmit subtil un "Haide, ca nu-i chiar atat de rau. Te deprima zidul asta inainte? Am rezolvat problema pentru tine."

Asa ca artistii murali care readuc la viata un oras gri, redau speranta si echilibru.

 

O lucrare de strada care ti-a atras atentia      

Cea de pe bd. Dimitrie Cantemir. Este o explozie de culoare, exact pe sufletul meu.

In afara sunt foarte multe picturi stradale care se pliaza pe stilul meu (evident ca acestea imi plac cel mai mult pentru ca avem un numitor comun), dar una care imi place foarte mult reprezinta o harta plina ochi cu mandale colorate, creata de un artist brazilian.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info

Campanii

Sectiune



Related