Comedie din supereroi inventați și discuții cu urși

Comedie din supereroi inventați și discuții cu urși

Ma-me-mi-mo-mu. Ești în backstage. Faci exerciții de dicție. Show-ul începe în 10 minute. Respiri. Parcă mai trebuia lucrat la ultima glumă. Hmm, s-o spui prima? Luminile, sunetul, sunt ok? 8 minute. Mai treci o dată prin lista de glume. Te intrebi de ce te-ai facut comedian. Nici măcar n-ai o listă de glume. 5 minute. Aveau locuri și la inginerie. Inima îți bate mai tare decât bați tu la ușile succesului. Pitagora, Arhimede, nu era așa greu. Emoții. 3,2,1. Urci pe scenă. Deschizi. Prima glumă. Ridici așteptările... punchline! Sala râde. De-aia te-ai făcut comedian. Aa, lista cu glume era în buzunar. Rămâi relaxat, vei avea o seara bună. Aceasta a fost o vizită în culisele unui stand-up comedian.

Acesta e un articol despre patru stand-up comedieni: Sergiu Floroaia, Sorin Parcalab, Cristi Popesco și Toma Alexandru. Toți trecuți prin listele lor cu glume, toți prin serile lor, până să ajungă la alea bune. Însă seara care contează acum e 8 Octombrie, la Sala Palatului - Ceva Mărunt, cu Drăcea în deschidere. Deși au lucrat și la proiecte pe TV - Show de seară – grupul se dedică producțiilor online: Una Scurtă, Râzi ca prostu’, Sketch show, podcast-uri sau roast-uri. Casa lor e Comics Club

Hai să aflăm despre rolul comediantului în societate, de ce umorul nu este “gratuit”, faze memorabile din spectacole și despre diferențele față de stand-up-ul de peste ocean.

 

Începuturi

Toma: În 2006 am ajuns pe la Cafe Deko unde am văzut un show de stand-up. Mi s-a părut o chestie cool și care ar avea succes la fete. Am avut dreptate. Nici 12 ani mai tarziu am început să câștig și bani din stand-up. 

Cu Sergiu m-am cunoscut la prima seară de Open Mic din Deko, și la fel ca și celălalt lucru pe care l-am luat într-o seară din Deko, nici de Sergiu nu mai scap de ani de zile.

Pe Cristi și pe Sorin i-am cunoscut la spectacole, apoi Sergiu a fost cel care ne-a adus pe toți la un loc când s-a format echipa de writeri Show de Seară. Acum că Show de Seară s-a încheiat, știm toți că trebuie să avem discuția pe care o au soții după ce face copilul 18 ani și pleacă de acasă și ei stăteau împreună doar pentru sănătatea lui mentală. Da’ sănătatea mea mentală?

 

Ceva Mărunt

Toma: Ceva Mărunt a fost inițial un proiect al meu și al lui Sergiu - un spectacol scris de amândoi. Am început apoi să facem comicuri  și după mai mulți ani brandul a crescut încet-încet. A urmat Podcastul Ceva Mărunt și Sketch Show Ceva Mărunt (pentru care au reînceput filmările, fiți pe fază). Încet-încet am început să producem tot mai multe lucruri și le-am publicat sub acest brand, pentru că aveam deja o bază de oameni care ne sprinjineau și ne urmăreau.

Sergiu: Apoi, baza asta de oameni a tot crescut și prin alte proiecte precum Una Scurtă, roast-uri și tot felul de proiecte comerciale. Și acum, în octombrie, urmează Sala Palatului, tot sub numele ăsta.

 

Prima experienta pe scenă

Cristi: Nu mai țin minte care a fost prima glumă, dar știu că în ziua aia am fost foarte stresat. Am plecat de la birou spre club și pe drum mă gândeam că aș fi ok să ma calce tramvaiul doar să scap și să nu mai fie nevoie să urc pe scenă. Dar am urcat, cu foaie în mână, tremura și mâna, tremura și foaia, nu-mi amintesc mare lucru. Dar după ce am coborât, comedianții mi-au zis că e bine și să mai vin. Și am tot venit.

Sergiu: Cam așa a fost și la mine. Tot cu emoții groaznice. Și cam așa cred că a fost la fiecare dintre noi. Iar prima glumă zisă e greu să mi-o amintesc, pentru că au trecut aproape 14 ani de atunci și oricum e într-o ceață totală ce se întâmpla pe scenă la început. Coboram și realizam că timpul de pe scenă pur și simplu nu a fost înregistrat în memorie. Dădea hard-ul eroare. 

 

Procesul unei glume

Sorin: La fiecare comediant este diferit procesul. Eu, spre exemplu, iau o situație reală și încep să o tot povestesc până devine funny. Mai exista gânduri de la care pleci și care acasă par foarte bune și pe scenă nu. Apoi trebuie să o refrazezi până devine bună. E o modelare constantă prin rulaj. 

Sergiu: Da, cum zice și Sorin, există stiluri de lucru diferite. Alți comedianți, printre care și eu, scriem totul cuvânt cu cuvânt dinainte și apoi urcăm pe scenă și zicem ce am gândit, vedem ce a mers și ce nu și apoi rescriem. Și tot așa până devine funny. 

Nu trebuie să știi dacă va funcționa sau nu. Scrii, urci, încerci și vezi. Apoi rescrii până funcționează. Deci, aproape orice ajunge să funcționeze dacă îi acorzi destul timp și energie. 

 

Inspirația

Cristi: Majoritatea comedianților se inspiră din viață. Mie îmi place să inventez chestii absurde, răpit de extratereștrii, vorbesc cu urși, inventez supereroi, din astea.

Sergiu: Creativitatea înseamnă conexiuni noi între lucruri pe care le ai în minte. Nu? Deci, inspirația vine din tot ce torni acolo: întâmplări din viață, cărți citite, filme văzute, discuții cu prietenii, podcasturi sau desene animate (în cazul lui Cristi). 

 

Rolul comediantului în societate

Sorin: Rolul comediantului în societate este să distreze oamenii. Nu cred că ar trebui să fie altul, deși uneori îl ia valul și prinde tendințe de educare. Dar dacă omul care e în public are nevoie de educația venită de la comediant, atunci nu cred că e locul lui în public.

Sergiu: Comedia este un instrument, o unealtă. Iar comediantul alege la ce să o folosească. Da, prioritar este să faci oamenii să râdă. Ăsta este principalul rol și poate să fie și singurul. Dar, abia dup-aia, dacă simți nevoia, poți face și altceva, poți transmite un mesaj sau poți trage un semnal de alarmă în legătură cu ceva ce te macină.

Pe vremuri, bufonul era singurul din cetate care avea un statut special. Pentru că el era singurul care îl putea critica public pe împărat folosindu-se de comedie. Responsabilitatea și dreptul ăsta s-au moștenit. Comedianții fiind multă vreme cei care puteau critica puterea/establishment-ul. 

Pe scurt, comediantul poate juca ce rol alege el, odată ce stăpânește instrumentul. Poate fi o supapă pentru oamenii stresați, poate fi o unealtă de propagandă sau poate fi o voce împotriva puterii. Singura lui obligație fiind să-i facă pe oameni să râdă. 

 

Rolul umorului

Cristi: Cred că umorul trebuie să te facă în primul rând să râzi, că nu vine nimeni la show-uri să-și lărgească orizonturile și să-și schimbe percepțiile despre viață. Dar exista acest trend de a transmite și un mesaj, mai mult în afară. Cred că dacă reușești să transmiți un mesaj fără să știrbești entertainmentul, atunci e super. Eu deocamdată mă focusez doar să-i fac pe oameni să râdă.

Sergiu: Nu-mi place termenul de “umor gratuit”. Pentru că a crea umor “doar de dragul de a râde” nu e un lucru ușor. Și nici gratuit de obicei (la show-uri se plătește bilet). Iar a râde e mare lucru. Este important să poți să râzi totuși când ești constant înconjurat de știri macabre cu accidente și violuri, când vezi că lucrurile nu merg în direcția bună și că n-ai siguranță, când te stresează politica, munca, traficul, familia, copiii și hamsterul. E ce te ține sănătos la cap. 

Și nu, nu e important să transmită și un mesaj. Dar poate alege să o facă. 

 

Stand-up comedy: România vs SUA

Cristi: La noi n-a ajuns încă valul de political correctness. Diferența e de anvergură, acolo ai zeci de mii de comedianți, televiziuni care plătesc bani grei pentru special-uri, oportunități de a scrie/juca în seriale sau filme. La noi totul e la scară mai mica, însă cu stand-up-ul suntem bine: apar tot mai mulți doritori, avem cluburi dedicate, special-uri, show-uri sold out la săli mari.

 

Nume mari din stand-up

Sergiu: Sunt diferite stiluri și personalități, așa că e foarte greu să-ți placă un singur comediant. Mi îmi plac: George Carlin, Anthony Jeselnik, Stewart Lee, Mike Birbiglia, Bill Burr, Louis C.K., Bo Burnham și mulți alții. E greu să faci un top pentru că e artă. E imposibil să compari.

Cristi: Râd bine la Brian Regan si Eddie Izzard.

Sorin: Bill Burr, Greg Giraldo și Louis C.K.

Toma: Stewart Lee, Brian Regan, Mike Birbiglia, Tim Vine, Eddie Izzard și Norm McDonald.

 

Faze memorabile din spectacole

Cristi: Am avut o dată un tip beat în public care fusese cu o săptămână înainte la show și acum era nemulțumit că știe glumele. S-a ridicat și a venit spre scenă și am crezut că vine să mă bată. Am înghețat. Dar omul a trecut prin fața scenei și a iesit afară. Mi-a luat câteva minute să mă reculeg și am reintrat în glume apoi.

Sergiu: Eram la Călărași și aveam în fundul sălii un grup de interlopi care tot comentau și vorbeau foarte tare. Le-am zis să tacă și nu s-a schimbat nimic. La un moment dat am început să zic o glumă despre iubita mea care vorbește foarte mult. Și am zis “iubita mea vorbește foarte mult... ca mai știu eu cine” și m-am uitat spre ei. În momentul ăla s-a auzit din întuneric “Da, mă! Dar prietena ta are cuțit?”

 

Upgrade-ul set-ului

Sorin: Există această părere despre stand-up cum că glumele ar fi aceleași. E jumătate adevărată. În sensul că materialul unui comediant se schimbă destul de greu. Cam la 6 luni ai 20-25 de minute noi. 

Nu se schimbă brusc. Tot apar glume și ies glume dintr-un set, până ajunge alt set. Astfel că dacă vii rar sunt alte glume. Comediantul mai jonglează cu glumele scrise, astfel că își păstrează prospețimea. 

 

Atitudinea publicului

Cristi: Contează foarte mult. Când ai un public foarte receptiv care reacționează așa cum te aștepți, te încarci cu energia lor și livrezi și mai bine. E contagios. Când publicul e mai rece, faci tot ce poți ca să-i “încălzești”. Nu prea se mai întâmplă să avem show-uri proaste acum, dar la început mai erau și seri în care nu ieșea. E și mai dureros când urci pe scenă cu așteptări foarte mari și realitatea nu se conformează, dar ai mai multe de învățat dintr-un show slab decât din unul în care rupi.

 

Turneele

Cristi: Ne și distrăm în turnee, dar e și obositor pentru că mergem mult cu mașina și dormim puțin pentru că mai petrecem după show-uri. Aspecte neplacute apar tot mai rar acum de când lucram cu împresar. Înainte se mai întâmpla să ajungem la locație și să constatăm că nu avem microfon, lumină, din astea.

E foarte foarte bine să ai impresar pentru că ai mai mult timp să te focusezi pe scris material, decât să te ocupi de partea logistică (căutat locații, promovare etc.). 

 

Se poate trăi din stand-up comedy?

Cristi: Da, se poate, dar nu din prima. De exemplu eu am avut curaj să trec full time abia după 6 ani. E împortant să ai și alte proiecte în paralel care să îți aducă notorietate. Calea cea mai rapidă spre asta pare a fi TV-ul, mai exact televiziunile mari generaliste. Noi am mers mai mult spre online deoarece ne place să avem control asupra produselor pe care le scoatem. Am cochetat și cu TV-ul (Show de Seară), dar a fost destul de nișat, ne știe mai multă lume de la Râzi ca prostu’, Una Scurtă și roast-uri decât de pe TV.

Sergiu: În momentul ăsta există trei cluburi de stand-up comedy în București care organizează doar show-uri de comedie și nimic altceva. Există comedianți care fac Sala Palatului, unii chiar de trei ori în trei zile consecutive ca Bănică. Există comedianți care umplu săli polivalente. Există nenumărate asocieri între branduri și comedianți atât pe online, cât și pe TV. Există impresari sau companii de impresariat care se ocupă de comedianți. Există mai multe festivaluri de stand-up comedy în țară. Există emisiuni TV care își bazează mare parte din conținut pe comedianți. Deci, da, industria de stand-up comedy a crescut enorm în ultima vreme.

 

Una Scurtă și Râzi ca prostu’

Cristi: Râzi ca prostu’ și apoi Una Scurtă sunt proiectele care ne-au săltat destul de mult notorietatea. Râzi ca prostu’ a fost ideea lui Mincu (inspirat dintr-un format existent în afară) și noi ne-am potrivit bine acolo pentru că aveam experiența pe scris glume scurte (one liners), fix ce e nevoie pentru acel format.

Una Scurtă e inspirat dintr-o probă de improvizație pe care noi am transformat-o într-un show întreg pe care l-am dus și prin țară cu un turneu național. Dacă la Una Scurtă merge și să improvizezi, la Râzi ca prostu’ trebuie să ai textul de acasă. Un ingredient al succesului acestor formate e că suntem exigenți la editare, adică scoatem tot ce nu a mers bine și lăsăm doar crema.

 

Comics Club

Cristi: Comics Club este clubul nostru de casă unde ne simțim ca acasă, dar totuși nu ne descălțăm la intrare. Cred că e visul oricărui comediant să aibă un club de acasă unde să aibă show-uri constant să poata testa material în condiții optime pentru show (sonorizare, lumină, scenă, etc.). Noi am fost norocoși că ne-am asociat cu cineva care avea locația respectivă și a fost de acord să ne lase pe noi să facem clubul așa cum ne doream.

 

Înainte de spectacol 

Cristi: Înainte de show-uri eu încerc să nu consum alcool deloc, că ies cuvintele mai greu dacă bag bere. Fac un fel de încălzire sportivă, ceea e destul de ciudat pentru că eu pe scenă nu mă mișc aproape deloc. Mai fac exerciții de dicție, stabilesc ce material nou vreau să testez și când sunt prin țară pornesc cronometrul și recorderul pe telefon. Îmi înregistrez show-urile ca să știu ce material am dat în fiecare oraș să nu repet glumele când merg următoarea dată.

Sergiu: Dacă avem un backstage, îmi place totuși ca atunci când urcă primul comediant să fiu în sală. Pentru că am senzația că prima reacție a publicului îmi spune multe despre cum va fi show-ul. Dar de obicei suntem în greenroom (backstage) unde stăm și bârfim. Ne pregătim o piesă de intrare, ne pregătim o apă sau altă băutură de luat pe scenă și, dacă avem ceva material nou, mai trecem odată peste listuța cu glume. 

Cristi: Merg la baie și după ce mă întorc de la baie, îi îmbrățișez pe colegi.

 

La Sala Palatului

Cristi: În primul rând o să fie stand-up comedy. Pe lângă asta o să fie și niște mici surprize, dar nu pot să spun pentru că sunt surprize.

Sergiu: Lumea ar trebui să se aștepte la cel mai bun material al nostru din ultimul an, plus câteva chestii noi. 

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Subiecte

Sectiune



Branded


Related