Scriam la un moment dat despre capacitatea lui Ceausescu&Co de a vinde bine. Nu ma bazam pe cifre, ci pur si simplu acordam un pic de incredere creativilor care s-au gindit ca daca iau citeva clisee specifice perioade si le amesteca cu ceva cool si tineresc pot face o knorbitza de sa te lingi pe degete - sau mai bine zis pe portofele. Recunosc ca si atunci aveam ceva dubii cu privire la eficienta metodei, dar acum semnul intrebarii a dobindit proportii.
Deja percep aceasta tema ca pe o lege inca nescrisa a lui David Ogilvy pe care au inceput sa o aplice(uneori fara discernamint) agentiile romanesti in momentele de criza. Altfel, eu nu stiu, zau, cum sa-mi explic noua reclama de la Zapp. In lipsa unei legaturi evidente intre brandul Zapp si al doisprezecelea congres corelatia imi pare facuta doar asa de amorul artei. Aceasta in conditiile in care nu gasesc opozitia ATUNCI-ACUM un motiv suficient de bun si de relevant pentru a alerga la primul centru Zapp ca sa-mi iau un abonament (lasind la o parte faptul ca nu fac parte din publicul tinta).
Omul - si el un animal prin jungla
Da. ATUNCI nu puteam comunica liber. Trist. Frustrant. Revoltator.
Da. ACUM putem vorbi orice cu oricine. Firesc. Logic. Natural. Putem vorbi chiar si gratis si nu numai 1.0000 de minute pe luna, ci cit ne pofteste inima. Nu avem nevoie decit de un computer conectat la internet un messenger si niste casti.
In acest context, vad aceasta reclama ca pe o portretizare in 30 de secunde a unui din postulatele lui Maslow." Omul este un animal ale carui nevoi nu sunt niciodata satisfacute", afirma el prin anii 70. Altfel spus, ACUM dupa ce ca v-ati infruptat de 17 ani din roata de cascaval a libertatii de exprimare( sau in cele mai fericite) tot nemultumiti ati ramas fratilor. Dar stati linistiti. Zapp are o oferta imbatabila. Puteti injura sistemul gratis( daca va limitati bineinteles la 1.000 de minute). Si mai ales ACUM. Care va deveni peste ceva vreme ATUNCI, cind nevoile nesatisfacute ale oamenilor se vor transforma iar in impulsuri de cumparare.
