[Art&Magic] Ioana Șopov: Mă bucur să văd că nu pot identifica foarte clar niște trenduri în ilustrație. Fiecare își face de cap în felul lui și mi se pare minunat

După o vreme de joacă printre culori și forme, artista Ioana Șopov zice că vede și apreciază altfel orice stimul vizual pe care îl primește din exterior. În plus, creierul său a deprins un automatism magic, iar lucrurile frumoase pe lângă care trecea fără să facă prea mare tam-tam o trag acum de mânecă să își dea răgaz să le observe mai bine. Cu această lupă trece prin lume, se uită la oameni, la natură, la detalii și imortalizează în zeci de poze totul, chiar dacă nu desenează nici 5% din câte observă.

"Mă surprind deseori uitându-mă la fețele persoanelor cu care vorbesc din perspectiva ”Hm, în ce mod interesant pică lumina pe pometul drept!”, încerc să vizualizez cum aș desena chestia x sau y când trec pe lângă ele pe stradă, sau încerc să-mi sedimentez în memorie un apus extra colorat în ideea că poate la un moment dat voi face o ilustrație cu backgroundul ăla."

Artista Ioana Șopov vorbește despre ilustrație și despre diversitatea pieței de profil din România. Când am ajuns la anul care a schimbat viețile tuturor, ne-a povestit cum desenul a ajutat-o să depășească momente grele. Să răzbată din întuneric către lumină, să se vindece, prin creație, din interior către exterior.

Despre tine

Sunt momentan la o intersecție a multor interese pe care le-am acumulat de-alungul carierei mele ca ilusrator. Lucrez ca lead artist la un joc video și asta reunește skillul de concept artist și character designer, ilustrator, animator dar și o parte mai tehnică care intervine în momentul integrării artworkului în structura jocului. Aș putea spune că m-am pregătit pentru acest moment din secunda în care am început să lucrez în ilustrație într-un fel. :)

Ce proiecte îți place să lucrezi

Îmi plac mult proiectele care implică și o parte de rezolvare tehnică, probabil de aceea înainte să ajung să lucrez la jocul nostru (Bear & Breakfast) începusem să lucrez destul de mult și cu multă plăcere în animație 2D. Îmi plac briefurile care sunt ca un puzzle sau o ghicitoare și la care trebuie să găsesc soluții, nu doar să creez imagini plăcute. Probabil că tot de acolo izvorăște și procesul meu creativ care tinde să fie foarte ”ingineresc”.

Procesul creativ

Odată cu experiența pe care am acumulat-o în domeniul ăsta mi-am dat seama că trebuie să etapizez foarte bine munca alături de client ca să putem ajunge cât mai repede la un rezultat de care toate părțile să fie mulțumite. Asta înseamnă că prefer să petrec mai mult timp pe primele câteva etape (schițe alb negru, schițe de culoare, storyboards, animaticuri) în care scopul este să găsim soluția la ”problema” prezentată de brief. Mi-am creat un fel de “shorthand” în schiță ca să pot comunica cât mai bine elementele esențiale din concept cu scopul de a elimina cât mai multe necunoscute din ecuație înainte de execuția propriu-zisă.

Odată ajunși împreună la concluzia că schițele și mockupurile reflect ce ne dorim de la proiect, partea de execuție merge de regulă lin. Iau toate informațiile adunate de la client pe parcursul etapei de concept și schiță, toate bazele stabilite în faza respectivă și mă distrez punând totul într-o formă finală.

Inspirația

Cred că în prezent nu trebuie să căutăm neapărat inspirație în mod activ, cel puțin eu personal simt că sunt înconjurată de surse constante de inspirație și motivație. Deschid twitter sau instagram și scrollez un pic și văzând munca unor artiști pe care îi admir și urmăresc de cele mai multe ori îmi dă și mie o scânteie sau un imbold.

Blocajele

În același timp blocajele cred că sunt inevitabile. Și de obicei când sunt într-un blocaj, să văd munca altora mă paralizează și mai mult, în mod special datorită criticului interior extrem de aspru care se supra activează în acel moment. ”Uite ce fac alții și tu nu faci” este cel mai toxic gând pe care îl poți experimenta într-un blocaj creativ, dar este și cel mai persistent pentru mine personal.

Așa că remediul pe care l-am găsit recent este să mă întorc la lucruri basic, la studii sau la desenat după model, figure drawing, personaje de D&D, schițe personale pe care nu le arăt nimănui. Scopul e să îmi creez un spațiu intim și safe în care să nu existe presiunea de a face ceva mișto neapărat, pentru că într-un blocaj de genul ăsta presiunea și stresul sunt ultimul lucru de care am nevoie.

Stilul tău artistic

Wow, e foarte greu să răspund la asta. Nu pot să mint, atunci când mă uit la primele mele ilustrații factorul cringe este foarte puternic. Mi-e greu să mă uit la ele și să nu le judec prin experiența pe care o am acum desi știu că e nedrept să le măsor așa. Ioana din 2010 era o persoană foarte diferită și știa mult mai puține despre ilustrație sau viață în general așa că ar trebui să fiu mai puțin critică cu munca ei. :)

Mi-am schimbat foarte mult stilul în mare parte pentru că nu mi-am propus niciodată să-mi găsesc un stil propriu. Am experimentat mult cu tehnici(2D, 3D), cu mediumuri (digital și traditional), nu mi-am impus nicio barieră niciodată. Dacă mi-a plăcut ceva ce am văzut la alții am zis ”hei, hai să încerc să văd ce-mi iese și mie”. De la bun început mi-era greu să îmi definesc eu mie stilul, să-l descriu altfel decât ”eclectic” desi unii apropiați îmi ziceau că pot identifica un desen de-al meu de la o poștă. În continuare îmi e greu să pun punctul pe i în privința asta. Pot spune că mi-am învins teama de culori foarte devreme în carieră și că dacă dau un scroll casual prin feedul meu de Instagram văd un pattern de culori și palete foarte vii.

Învățăturile desenului

Mă surprind deseori uitându-mă la fețele persoanelor cu care vorbesc din perspectiva ”hm, în ce mod interesant pica lumina pe pometul drept”, încerc să vizualizez cum aș desena chestia x sau y când trec pe lângă ele pe stradă, sau încerc să-mi sedimentez în memorie un apus extra colorat în ideea că poate la un moment dat voi face o ilustrație cu backgroundul ăla. Fac poze la tot felul de chestii random ca să am referințe pentru ele, de la butuci de copaci cu ciuperci pe ele la tot felul de pietre și aranjamente de plante de pe marginea drumului chiar din București.

Nu e o exagerare că după ceva timp ajungi să apreciezi aproape tot stimulul vizual pe care îl primești prin prisma asta, până la urmă e un tipar pe care creierul tău îl învață și devine un automatism. Dar mi se pare minunat, e un mod în care poți observa și aprecia niște lucruri frumoase peste care poate înainte treceai fără prea multă fanfară. Și îmi place să mă uit la lume prin lupa asta, chiar dacă nu desenez nici 5% din tot ce observ.

Artist freelancer

Din păcate nu pot spune că este ușor să fii freelancer în România. E foarte greu pentru că nu există niște sisteme bine puse la punct prin care freelancerul să se poată simți pe picior de egalitate cu majoritatea clienților în negocieri, în cesiunea drepturilor de proprietate intelectuală, etc. Cadrele legale există dar au niște carențe destul de mari și nu știu cât interes există pentru corectarea lor în momentul de față cu atât mai mult în absența unor structuri sau instituții care să pună presiunile astea la nivel national cum există în Vest (uniuni sau sindicate de animatori, artiști plastici etc.), ele la noi existând mai degrabă formal decât ca o forță măsurabilă de influență.

E greu deci pentru că trebuie să fii atât artist cât și contabil, avocat, manager, PR și social media manager pentru tine. Trebuie să înveți singur ce înseamnă drepturi de proprietate intelectuală și toate felurile în care le poți cesiona prin contract, la ce să fii atent în contracte draftuite de către clienți, trebuie să înveți singur care e diferența dintre PFA și SRL și ce taxe se plătesc la fiecare și câte și mai câte. Pentru cineva la început de drum poate să fie overwhelming totul și pe bună dreptate, iar resursele sunt foarte limitate.

Prietena mea Paula Rusu împreună cu Madi Andronic au lansat recent Manual, una din singurele dacă nu chiar singura resursă actuală și unitară de informații despre cum se lucrează în domeniul ăsta în momentul de față în România. Și dacă am observat ceva din reacțiile la acest proiect este câtă nevoie de educație legală și financiară există în rândul freelancerilor dar și clienților mici și mijlocii.

Desigur că nu totul este greu și urât când ești freelancer însă. Libertatea și flexbilitatea de care te poți bucura vin la pachet cu toate greutățile și provocările menționate mai sus. Faptul că poți ajunge la un moment dat să alegi ce proiecte faci sau nu, să creezi merch propriu, să ai control complet asupra muncii tale e minunat și trebuie apreciat. Poate nu este pentru toată lumea, fiecare are nevoile lui/ei în raport cu munca sa, nu cred că este sau că ar trebui să fie un scop universal pentru oricine din domeniul creativ. Dar până la urmă poate fi minunat.

Ajutorul online-ului

Online-ul nu numai că ajută dar este absolut essential în 2021 în meseria de artist vizual. Eu trebuie să recunosc că nu pot da sfaturi de promovare în social media, în mare parte pentru că eu am intrat pe piață acum 10 ani atunci când piața era mult mai mică și era mult mai ușor să te faci remarcat pe Facebook sau Instagram decât este acum. Eu am început pe Facebook fără un plan anume de postări sau un scop de promovare și am ajuns în mod organic să cresc acolo, chestie care în condițiile actuale nu știu dacă s-ar repeta pentru mine.

Recent m-am retras aproape de tot de pe Facebook din varii motive, postez mai mult pe Instagram și Twitter. Acolo încerc să fiu consecventă cât de cât, perioade lungi de inactivitate te scot din grațiile algoritmului din ce-am înțeles, și să profit de hashtags gen #inktober sau #visiblewomen pentru boosturi din când în când.

Însă relația mea cu SM s-a schimbat mult de-alungul anilor. Pot zice mersi că în momentul de față income-ul meu nu depinde direct de câți followers am sau vânzări de pe shop, din punctul ăsta de vedere cred că sunt norocoasă pentru că mi-am dat seama că nu e pentru mine presiunea asta. Prefer să am libertatea să nu postez pe insta dacă nu am chef, să nu mă uit la numerele alea de likes și followers atât de mult pentru că ajung să obsedez pe ele și să-mi leg valoarea personală prea mult de asta. Să pot să îmi șterg appurile de pe telefon din când în când și să mă deconectez și să uit de ele. Nu știu, e greu să navighezi relația cu SM ca artist în 2021. Fiecare are calea și felul lui de a se folosi de SM, eu personal încerc să nu mai las SM-ul să se folosească de mine.

Din 2020

A fost probabil cel mai greu an. În 2019 îmi închiriasem un studio ca să nu mai lucrez de acasă și să pot să-mi structurez mai bine timpul și eram foarte încântată, apoi m-am mutat pentru câteva luni în alt birou împreună cu Rareș și Andu cu care începusem să lucrez la Bear & Breakfast după care a venit pandemia și lockdownul și tot de acasă am ajuns să lucrez. Fix la începutul lockdownului mi-a murit pisica pe care o aveam de 12 ani după o perioadă de 6 luni în care mi-am cheltuit aproape toate economiile pe investigații și tratamente pentru ea. Ce-a urmat a fost depresia. Am căzut într-o groapă foarte adâncă din care sincer nu-mi imaginam că mai am ieșire. Lucrul la joc a stagnat un pic pentru că e greu să faci orice când ești în groapa aia.

În schimb ce-am redescoperit în izolarea aia a fost confortul pe care mi-l aducea munca mea a nivel personal. Izolată și captivă într-un apartament de 2 camere am început să desenez peisaje de care îmi era dor, faleza din Tulcea, dealuri la apus, tot felul. M-am reorientat spre interior cumva, am început să-mi explorez tot felul de emoții și amintiri și cumva am ajuns să redescopăr pasiunea pe care o aveam pentru muzică și compus muzică. Am început să mă joc în garageband și să fac niște trackuri simple pe care să le suprapun cu desenele locurilor la care mă gândeam. A fost felul în care am reușit să ies din groapă, pentru că chestiile astea mă făceau să mă simt mai bine, m-au ajutat să scot la suprafață niște chestii tulburi din interior.

Nu știu dacă m-a ajutat cu munca direct, dar m-a făcut să pot munci din nou cu pasiunea aia pe care aproape că o pierdusem.

Cum îți menții vie creativitatea

Sincer cred că cel mai important ritual este pauza. Trebuie să accept faptul că în general funcționez în cicluri de boomuri creative și apoi blocaj și tot așa. Trebuie să iau pauze, trebuie să mă las uneori să nu fac nimic, să nu postez, să îmi canalizez energiile în altceva. Citesc, gătesc, mă joc, mă uit la filme sau seriale, stau până târziu pe discord cu prietenii. Ăla e refluxul necesar pentru fluxul creativ de după. Și e ok și sănătos.

În momentele de energie și flux, îmi place să încerc să fac zilnic câte puțin din ceva. Un desen, un studiu, un fel de exercițiu de desen de care n-am mai făcut până atunci (5 minute paintings de exemplu), să fac fanart bazat pe chestiile pe care le-am consumat în perioada de pauză. E un boost nu numai tehnic dar și creativ.

Cele mai importante proiecte

Cel mai important proiect la care lucrez de aproape 2 ani este Bear & Breakfast. E chiar aproape singurul proiect la care am lucrat în acești 2 ani. Și asta pentru că e imens și îmi ocupă tot spațiul mental și timpul fizic. Este cel mai mare proiect la care am lucrat vreodată și îl iubesc ca pe propriul meu copil (desi nu am copii). A început ca un fel de vis, ca un ”cum ar fi dacă am face un joc” spus de câteva ori în 2018 între mine și Rareș. Apoi în vara lui 2019 am lucrat la un prototip prin care ulterior la final de 2019 am obținut finațare să îl transformăm într-un joc în carne și oase (metaforice).

În vara lui 2020 am anunțat jocul pentru prima dată public în cadrul Indie Direct, un live show Nintendo și mi-era rău de anxietate înainte să intre jocul nostrum în prezentare. Din momentul în care a început prezentarea Bear&Breakfast și am văzut ce reacție pozitivă a avut lumea la el, am răsuflat ușurată și m-am entuziasmat și mai mult la gândul că am ocazia să fac chestia asta. De atunci de fiecare data când văd pe cineva că spune că de-abia așteaptă să iasă jocul, dau peste tiktokuri random despre joc, văd fanii pe discordul jocului cum sunt super curioși și dornici să joace, îmi crește inima în mine. Nu știu încă ce impact va avea jocul ăsta asupra lor, asupra lumii din jur. Dar pe mine m-a schimbat fundamental experiența. M-a învățat să lucrez în regim de maraton și nu sprint ca până acum, m-a învățat să lucrez în echipă mai bine, să știu când să fac pauze, să rezolv tot felul de provocări tehnice, să am răbdare și să nu mai depind de validare imediată, și tot felul.

Cât despre impactul exterior, vom vedea post lansare. :)

Piața de ilustrație românească

E o piață în continuă creștere, ceea ce eu zic că e foarte bine. Sunt foarte mulți artiști super talentați și capabili care fac ilustrație în România și care câștigă din ce în ce mai mult teren și la nivel international și pe bună dreptate. Ce mi se pare foarte misto e că în ultimii ani s-a închegat oarecum și ca o comunitate breasla ilustratorilor români. Suntem mult mai deschiși unul față de altul, ne ajutăm și ne susținem și treaba asta este esențială în dezvoltarea pieții.

Îmbunătățirea vine în mod organic, dar cum ziceam și mai devreme sunt încă foarte multe lipsuri la nivel legal și sistemic pentru ca ilustrația în România să își atingă potențialul maxim, iar aici intervin proiecte ca Manual, Visual Playground, seria Loretei Isac de interviuri, etc. Efortul din păcate tot de la noi trebuie să vină ca să se pună în mișcare niște lucruri, dar eu zic că suntem pe drumul cel bun.

Trenduri în 2021

Sincer mă bucur să văd că nu pot identifica foarte clar niște trenduri în ilustrație. Fiecare își face de cap în felul lui și mi se pare minunat asta. Cred că în momentul de față e o piață atât de vastă și diversă încât fiecare nișă are propriile reguli și trenduri, trebuie studiate granular pentru că la nivel general totul pare un imens loc de joacă.

Manierisme și clișee

Am văzut recent un video despre ”corporate tech illustration”, un stil pe care aproape toate companiile tech oriented îl folosesc. În video e foarte criticat stilul, și a fost un pic de dialog pe tema asta și pe twitter, dar desi părerea mea nu e atât de negativă la adresa stilului nu pot să neg că am observant o uniformitate în identitatea vizuală în zona tech – culori flat, oameni cu capete foarte mici și membre foarte lungi, cam aceleași palete cromatice, etc.

Noile cerințe

Am observat o creștere semnificativă de cerințe pentru gifuri, animații scurte, ilustrații multimedia.

Așteptări de la acest an

Aș vrea să fie anul în care termin jocul la care lucrez și în care pot să văd cum e primit în lume în întregime. După care să pot să-mi iau o pauză, să mă odihnesc, reîncarc și să mă apuc de următorul mare proiect. Până una alta încerc să iau anul ăsta one day at a time, să fac pași mici și să mă las să iau pauze atunci când am nevoie.