![[Editor's Cut] Tudor Pojoni: Întotdeauna mă gândesc la fiecare secvență, la ce efect are o tăietură, o replică, o privire sau o tăcere](https://media.iqads.ro/2021/06/poza-interviu-cover-850.jpg?v=202107010759)
Tudor Pojoni a vut norocul să lucreze în cinema după 9 ani de la absolvirea facultății, și în materie de montaj spune că încă învață, asta ca să vă faceți o idee cam cât e de minuțioasă meseria asta. Mai ales, că încă multă lume o confundă cu grafica sau efectele speciale, după cum el însuși declară. Printre sursele de inspirație ale lui Tudor se numără și câteva întâlniri care l-au marcat, printre acestea, cele cu Mircea Veroiu și Mircea Ciocâltei, de la ei împrumutând pofta de cinema și orele îndelungate în cabina de montaj, la care se adaugă sutele de filme devorate acasă sau la cinema.
Poți să construiești o secvență care nu are șanse din filmare, poți să încerci tot felul de artificii dar până la urmă un montaj bun e un montaj discret, care nu iese în evidență, curge bine. E mult mai plăcut să ai material bun și să poți face încercări creative de montaj.
Pentru Tudor cel mai important e ca actorii să joace bine, nu crede în ideea că se pot rezolva lucruri la montaj, dacă replicile actorilor sunt pe lângă. Reclame nu prea a făcut, sau în orice caz, erau cu buget mic, însă anul ăsta a terminat lucrul la un documentar regizat de Claudiu Mitcu, un film care se întinde pe vreo 3 ani. Tot anul acesta a avut o premieră întârziată de pandemie, e vorba de filmul Berliner, regizat de Marian Crișan.
