Sabrina Canea și-a dat seama că s-ar putea să-i placă scrisul dintr-o întâmplare fericită de la finalul gimnaziului. În aceeași perioadă a apărut primul ei blog, născut din nevoia abia descoperită de a scrie constant. Ca să-și concretizeze visul, s-a îndreptat către Jurnalism după liceu. Experiența a fost mai degrabă bittersweet: Sabrina voia să facă mai mult decât să învețe despre cum să facă.
Nu știam să fiu protagonist – sau poate că nu credeam în protagonistul din mine. Poate că de-asta am fost lipsită de monolog interior cam toată vara următoare. Mă simțeam o impostoare. Cunoscusem mai multe domenii și nu mă simțeam confortabil în niciunul, dar intrus în toate. Declicul s-a produs cândva în toamna următoare, când m-am întors în agenție. Am mers la interviu și, cu o teribilă neîncredere ce-mi pulsa în tâmple, am încercat să „mă vând” cât de bine am putut.
Discuția de la interviul de angajare a fost declicul de care avea nevoie ca să-și dea seama că lucrurile pot funcționa și altfel, nu doar după rețeta pe care și-o imaginase. Crede în exercițiu și își antrenează mușchiul scrisului zilnic, indiferent de inspirația pe care o are. Din combinația asta de devotament și joacă s-a născut în 2018 newsletterul Din când în gând. Acum are forma unor scrisori personale pe care Sabrina le scrie cu onestitate și Claudia a.k.a. Rodraark le ilustrează cu multă dăruire. Dar mai multe despre povestea newsletterului, începuturi și cum a renunța nu înseamnă întotdeauna a nu te mai putea întoarce ne învață Sabrina.























