Și publicul larg merită filme bune românești, nu doar juriile de festival. Regizorul Daniel Sandu nu se ferește să spună asta și să facă filme pentru public. Și-a făcut debutul în lungmetraj cu Un pas în urma serafimilor, a regizat Bani Negri și a colaborat ca scenarist la Hackerville, pentru HBO. Al doilea lungmetraj al lui, Tata mută munții, poate fi văzut în cinematografe. Filmul e bazat pe evenimente reale, care s-au întâmplat în România în 2008, dar ideea unui astfel de film i-a venit în 2013, plictisit de peisajul cinematografic autohton. Și-a dorit să încerce să construiască o alternativă.
Voia o poveste cu eroi, eroi reali, și așa a început să se documenteze și să scrie Tata mută munții. Filmările nu au fost tocmai ușoare, au avut loc iarna, în munții Bucegi, și multe lucruri le-au învățat în timp ce le făceau. Cum ar fi o avalanșă.
Psihic, cea mai copleșitoare parte a fost cea de pregătiri, de casting și de prospecții locații. Fizic, cea mai copleșitoare a fost ultima perioadă de filmare, cea de pe vârful Caraiman, pentru că filmam lucruri care, pentru că nu se mai făcuseră pe la noi, a trebuit să învățăm singuri cum să le facem. Cum ar fi avalanșa, povestestește Daniel Sandu
