[Fapte pentru un viitor mai bun] Mara Niculescu: Ce am învățat? Că omul de la catedră este esențial pentru calitatea școlii de care are parte un elev

Un copil din cinci abandonează școala în satele din România, iar 44% din elevii români suferă de analfabetism funcțional, conform Testului PISA derulat în 2018. În același timp,  aproape 40% din școlile din România sunt considerate școli defavorizate, iar anul trecut, când școala s-a mutat pe online, un studiu IRES a arătat că peste 900.000 de copii nu au avut acces la școală. Despre problemele din sistemul de educație românesc se vorbește mult și, în cadrul acestor discuții, se aruncă vina de la profesori la părinți, la sistem, într-un cerc vicios care trebuie oprit cât mai repede. Și poate fi oprit atunci când, în loc să dăm vina mai departe, alegem să ne pese. 

Educația din România depinde, în primul rând, de profesorii din România, spune Mara Niculescu, Head of Fundraising and Communication Teach for Romania. Înainte de a veni în echipa Teach for Romania, Mara a lucrat aproape 8 ani pentru Organizația Națiunilor Unite, unde a ocupat diverse poziții la Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, în București, Istanbul și New York. 

 "Avem un potențial uman enorm irosit, mii și mii de copii cărora școala le-ar putea oferi o traiectorie mai bună, mai multe șanse, chiar acum, chiar azi. Fiecare copil are un potențial de dezvoltat, din păcate suntem departe de momentul în care îi oferim o șansă reală să și-l găsească și să și-l dezvolte la clasă", spune Mara Niculescu.

Toți copiii ar trebui să își atingă potențialul, să aibă oportunități egale și să beneficieze de profesori competenți și motivați să le ofere o educație la cel mai înalt nivel. Pentru a răspunde nevoilor din educația românească, în 2017, Lidl România a pus bazele unui parteneriat strategic, pe termen lung, cu Teach for Romania, și s-a implicat activ în susținerea organizației.

În 2014, Teach for Romania pornea la drum cu 18 profesori pregătiți să predea în 15 școli din comunități vulnerabile pentru 2.500 de copii cu șanse minime de acces la educație de calitate. După 5 ani de sprijin constant din partea Lidl România, organizația a început anul școlar 2021-2022 cu aproximativ 120 de profesori, învățatori și educatori pregătiți să facă o diferență în viața a 20.000 de copii dezavantajați.

Lidl contribuie la programul Teach for Romania și prin campaniile organizate în magazinele din țară, desfășurate în apropiere de noul an școlar, încă din 2017, prin care la achiziționarea oricărui produs din gama “Școala în coolori vesele”, retailerul a donat câte 1 leu către programul Teach for Romania. Anul acesta, Lidl România, cu sprijinul clienților, a donat suma de 1.300.000 de lei către Teach for Romania, bani care vor ajuta la recrutarea, formarea și susținerea noii generații de profesori Teach for Romania. De asemenea, compania a susținut deschiderea primului birou regional din țară al Teach for Romania, ce deservește zona Moldovei și are sediul la Iași. 

Despre cum a afectat pandemia școlile din România, care au fost cele mai importante lecții ale ultimilor doi ani, problemele din educație în 2021, dar și motivele de optimism, vorbește în rândurile de mai jos Mara Niculescu, în cadrul seriei editoriale Fapte pentru un viitor mai bun, susținută de Lidl România.

Povestea parteneriatului Teach for Romania & Lidl

Lidl România investește în educație alături de Teach for Romania de 5 ani, pornind de la un ingredient pe care îl considerăm împreună critic – resursa umană, oamenii de la catedră.

Teach for Romania a pornit din credința că oamenii sunt cei care pot aduce schimbarea în educație, de la experiența de peste 30 de ani a unei rețele globale de organizații similare și cu întrebarea “oare cum ar arăta educația elevilor din cele mai vulnerabile școli din România, cu rezultate academic slabe, abandon școlar mare, sărăcie și lipsă de oportunitate, dacă am duce oameni noi, motivați și bine pregătiți în clasă și dacă i-am susține serios pe acei profesori care au dorința de a face mai mult în astfel de condiții provocatoare?”

Acum 7 ani, în septembrie 2014, Teach for Romania pornea la drum cu 18 profesori-lideri motivați și pasionați de educație, gata să predea în 15 școli din comunități vulnerabile pentru 2.500 de copii cu șanse minime de acces la educație de calitate.

Datorită unui parteneriat strategic început în 2017 și 5 ani de sprijin constant din partea Lidl Romania, am început anul școlar 2021-2022 cu aproximativ 120 de profesori, învățători și educatori pregătiți de Teach for Romania să facă o diferență în viața a 20.000 de copii dezavantajați, la care se adaugă o comunitate în creștere de alumni, oameni care au trecut prin programul de 2 ani Teach for Romania și care au rămas în învățământ.

Cu susținere constantă din partea Lidl, Teach for Romania este astăzi o organizație matură, cu o viziune și un plan de bătaie întins pe mai mulți ani, care poate să contribuie în mod credibil la reforma sistemului de învățământ public în favoarea copiilor din medii dezavantajate, pornind de la experiența concretă de pe teren din peste 20 de județe ale țării, de la date și studii riguroase.

În anul școlar 2021-2022, Lidl a finanțat deschiderea primului birou regional Teach for Romania la Iași, care, în următorii 2 ani, va ajunge să susțină și să plaseze cel puțin 80 de profesori inspiraționali în cele mai provocatoare școli, din cele 8 județe ale Moldovei. În plus, biroul regional va construi parteneriate cu universitățile și liceele pedagogice din zonă, pentru a motiva oameni talentați și competenți să intre în învățământ și a-i echipa cu informațiile și abilitățile necesare pentru a putea face față provocărilor din învățământul din comunitățile defavorizate.

Lidl este unul dintre partenerii noștri strategici, care investește în programe mari și strategice, precum extinderea regională, și în creșterea sustenabilă a organizației. Fără titluri senzaționale, cu ajutorul lor, investim în resursele umane din învățământ, pornind de la nivelul comunității, din școlile din comunitățile vulnerabile. Apoi, prin parteneriatul strategic cu Lidl, investim în specialiști din organizație care au o înțelegere profundă a nevoilor din învățământ, care pot concepe programe care merg mai departe de simptomele imediate, mai departe de acte caritabile (de care, desigur, comunitățile au nevoie în continuare, dar care acoperă alte probleme) la cauze și soluții pe termen lung, realiste la nivelul întregului sistem de învățământ public. Oameni care pot contribui în zona de politici publice și care pot avea impact mai departe de o singură comunitate, o singură clasă.

Provocările lui 2021 

2021 a fost anul în care, mai mult decât oricând până acum, am fost provocați să alegem între două opțiuni –“nu se poate” sau “haide să vedem cum putem învăța ceva”. Ce a fost greu? Totul a fost greu. Lipsa predictibilității, teama că profesorii, elevii, părinții se vor îmbolnăvi, școala online în comunități în care nu toate casele sunt racordate la curent electric, eforturile extraordinare și riscurile personale luate de fiecare profesor susținut de organizație, care a făcut ceva în plus pentru a ține copiii aproape de școală. Dar din toate aceste provocări am ieșit cu niște lecții învățate și cu un pas mare înainte în subiectul acesta al digitalizării învățământului, de mult considerat important, dar discutat, cel mult, la nivel teoretic.

Mai concret, anul școlar trecut a fost pe de o parte cel al rezilienței – am văzut că profilul de oameni pe care îl recrutăm și îl susținem în învățământ este potrivit inclusiv pentru situații de criză. Am vazut în comunitatea noastră profesori care s-au adaptat și au găsit soluții chiar și în cele mai provocatoare condiții – care au făcut ore la telefon, individual cu elevii, au mers în comunitate din poartă în poartă pentru a duce elevilor materiale de lucru, au construit relații strânse cu comunitatea și cu părinții pentru a putea ține școala alături de elevi, au făcut acțiuni de strângere de fonduri, au cumpărat tablete, cartele de internet și așa mai departe.

De asemenea, oamenii pe care i-am recrutat în învățământ și oamenii cu experiență în sistem care fac parte din programul Teach au alocat mult timp și multă energie pentru a da mai departe către colegii lor resurse, idei, atunci când nimeni nu știa ce să facă. Deci ce am învățat? Că omul de la catedră este esențial pentru calitatea școlii de care are parte un elev, că educația este mai întâi despre relație și apoi despre informație și că avem și că putem selecta, forma și susține oamenii de care este nevoie în învățământ.

A doua mare prioritate în acest an a fost să investim în inovație, mai precis în formarea profesorilor în zona de pedagogie digitală. Am mers mult mai departe de webinarii, despre cum se folosesc diverse platforme și instrumente online, la cum ar trebui gândit, planificat și implementat actul de a preda în spațiul online pentru a oferi elevului o experiență de învățare cu adevărat relevantă, care îi oferă context și o înțelegere clară a felului în care îi este folositor ce învăță, îi oferă oportunitatea de a pune în practică informații teoretice, și de a lucra în echipă.

Am întors frustrări de tipul “elevii nu sunt motivați și nu vor să participe la școală”, mai ales atunci când aceasta se întâmplă online, într-o provocare - oare cum putem să facem școala online cât mai relevantă și mai interesantă pentru elevi, cum putem să îi împuternicim, să le stimulăm autonomia, curiozitatea? De aici primul program de Pedagogie Digitală dezvoltat împreună cu o mare familie de parteneri din business, sectorul ONG și din mediul academic, care, ne mândrim să spunem, a fost și recunoscută cu premiul “Innovation of the Year” la Business Review Awards.

Cele mai mari probleme în educația din România

Încep cu școala online, pentru că acesta este un subiect care probabil că ne va acapara din nou atenția în următoarea perioadă. Accesul la tehnologie a fost cea mai vizibilă formă de excludere a copiilor vulnerabili de la dreptul lor la educație, dar acesta este vârful icebergului – o problemă sistemică și mult mai complicată este calitatea și pregătirea profesorilor astfel încât să devină autonomi, lideri la clasă, să dorească și să poată reacționa în beneficiul copiilor în circumstanțe dificile.

În anul școlar 2020-2021, ne-a fost greu să îi ignorăm pe cei peste 900.000 de copii care nu au avut acces la școală (conform studiului IRES, mai 2020), atunci când orele s-au mutat în online. Tot anul acesta ne-am dat seama cât de ușor i-am ignorat pe acești 900.000 de copii și pe alții precum ei în toți acești ani – copii care deși erau prezenți în clasă nu obțineau mai nimic de la școală în ani de zile.

Noi vedem de ani de zile elevi care nu pot să scrie și să citească în gimnaziu, elevi care nu înțeleg cum le-ar putea folosi școala, comunități întregi în care nici părinții și nici elevii nu mai cred că școala este pentru ei, că nu pot, că nu merită. Anul acesta cred că ne-a fost tuturora mai clar că avem o problemă sistemică, mare și profundă, care nu se rezumă la acoperirea semnalului GSM.

Am văzut mai limpede ca oricând, că trăim într-o țară care merge în două viteze –  pe de o parte copiii de la sat au posibilitatea de creștere și dezvoltare prin școală similară cu cea a elevilor din Senegal, iar pe de altă parte, cei din marile orașe similară cu cea din țările europene. Nu vorbim de cazuri sociale, ci de o imbalanță gravă la nivelul societății. De exemplu, conform calculelor Băncii Mondiale pe baza datelor din ultimul Recensământ al Populației și Locuințelor (2011), 1 din 3 copii este în risc de sărăcie și excluziune social, asta în timp ce în zonele rurale marginalizate din România, 8 din 10 persoane active au cel mult 8 clase. Acești copii au cea mai mare nevoie de școală și știm că educația poate sparge bariera sărăciei.

Tot conform Băncii Mondiale, se estimează că fiecare an din educația unui copil aduce 10% în plus în veniturile viitoare, iar pierderea chiar și a câtorva luni prezice un grad mai înalt de sărăcie mai târziu în viața de adult. Pe de altă parte, costul mare al educației și preferința adolescenților de a lucre, față de a-și continua studiile sunt două din cele mai importante motive ale abandonului școlar după clasa a 8-a (cel de-al treilea fiind rezultatele școlare slabe). În același timp, în 2019, INS a relatat că doar 70% dintre elevii din mediul rural erau absolvenți ai învățământului gimnazial.

În contextul acesta, noi insistăm că școala de la sat nu poate deveni mai bună fără oameni buni, bine pregătiți și care au parte de sprijinul de care au nevoie. Fără profesori excepționali, cu motivație puternică și cu simț de răspundere pentru viitorul copiilor pe care îi deservesc.

Iar realitatea este următoarea: în școlile cele mai vulnerabile, acolo unde este cel mai greu, acolo unde este nevoie de cei mai pregătiți și cei mai motivați oameni, posturile de profesori și învățători sunt cel mai puțin atractive. Salarii mici, fără șanse prea mari de bonusuri de performanță, cu navetă și copii cu situații provocatoare. În plus, pregătirea de care are parte un cadru didactic într-o comunitate vulnerabilă este precară sau inexistentă, nu prea are niciun sistem de sprijin real. Din nou, ce am descoperit noi este că dacă oamenii din educație sunt selectați cu atenție la competențe și la motivație (și sunt foarte mulți oameni în sistem care au atât una cât și cealaltă) și dacă îi susținem corespunzător, pot avea rezultate. Azi, acum.

Profesorii din programele Teach for Romania

În câteva cuvinte, Teach for Romania recrutează oameni noi, cu abilități dovedite de leadership, în educație, pentru a fi profesori, învățători sau educatori și susține oameni valoroși din sistem să predea mai eficient și să aibă rezultate mai bune cu elevii. În fiecare an, trecem printr-un proces intens de selecție pentru a alege oamenii pe care îi vom susține pentru cel puțin doi să predea în școli publice vulnerabile din România, adică școli cu rezultate școlare slabe, cu elevi la risc de abandon școlar, din comunități defavorizate, în principal de la sat, dar și din mici orașe sau de la periferia orașelor mari.

Apoi, integrăm oamenii selectați în sistemul de învățământ public, altfel spus, aceștia devin profesori, învățători, educatori, cu normă întreagă, la stat, asta dacă nu sunt deja parte din sistem. Nu este vorba despre voluntariat, ci este un angajament deplin, pentru cel puțin doi ani. Profesorii sunt susținuți cu o bursă lunară care le suplimentează venitul de profesor din sistemul de învățământ public, primesc peste 400 de ore de formare pe an și un tutor dedicat care îi ajută să găsească soluții pentru problemele din clasă și nu numai.

Profesorii susținuți de Teach for Romania sunt pregătiți și îndrumați să lucreze cu elevii pe câteva priorități mari, relevante în contextul școlilor vulnerabile din România – reducerea absenteismului și a abandonului școlar, dezvoltarea literației (adică a compențelor de scris și citit) și dezvoltarea unor competențe socio-emoționale, de viață, la elevi, precum autodeterminarea, abilitatea de a-și gestiona emoțiile, comportamentele pro-sociale, abilitatea de a lucra în echipă a elevilor.

Biroul regional de la Iași

Spuneam că în următorii 2 ani, Teach for Romania va integra peste 80 de profesori în sistemul de învățământ public din regiunea Moldovei și va aduce resurse și formări pentru mulți alții. În plus, am deschis acest birou regional pentru a lucra mai aproape cu liceele pedagogice din zonă, cu universitățile de profil, cu inspectorate și alți parteneri pentru a îndrepta oameni valoroși către învățământ, adică înspre cariera didactică, și a le oferi susținerea de care au nevoie pentru a-și face treaba bine. De ce? Pentru că este clar că există o legătură foarte strânsă între sărăcie și educație, iar calitatea educației stă mai degrabă în mâinile oamenilor din clasă, de la catedră, decât în cărămizile și pereții școlilor (oricât de importantă ar fi infrastructura).

Iar Moldova este cea mai săracă regiune a României, cu cele mai mici venituri pe gospodărie din țară, aproape de două ori mai mici decât cea mai bogată regiune, adică București-Ilfov. În plus, acest cerc vicios al sărăciei și al lipsei de oportunitate arată foarte specific în zona Moldovei - comunități rurale izolate, sărăcie concentrată, mulți părinți plecați în diaspora, violență, iar toate acestea necesită răspunsuri și pregătire specifice pentru profesorii și școlile din comunități defavorizate, care trebuie să satisfacă mai multe nevoi și să joace mai multe roluri în viața copilului.

Motive de optimism

O să mă refer aici strict la subiectele unde avem experiență și expertiză, și unde am testat, în 7 ani de zile, cu studii și date, ce aduce rezultate. Vedem 3 motive mari să fim optimiști.

În primul rând, rezultatele sunt bune, pariul nostru pare câștigător. Da, cu învățători și profesori motivați, copiii rămân mai mult în școală, și primesc mai multe lucruri valoroase pentru viitorul lor din acești ani petrecuți în bancă. Cum știm asta? Cu riscul de a fi plicticoasă, citez câteva cifre. 93% din învățătorii și profesorii susţinuţi de Teach for Romania estimează că elevii lor și-au îmbunătăţit abilităţile de literaţie de bază (scris & citit).

Jumătate dintre învăţători și diriginţii sprijiniţi de Teach for Romania au observat progrese semnificative în reducerea absenteismului elevilor lor înainte de perioada de carantină. 86% din profesorii Teach for Romania consideră că elevii lor și-au îmbunătăţit semnificativ abilităţile de alfabetizare funcţională. Apoi, mai știm că profesorii pot fi antrenați să creeze o cultură a reușitei la clasă, în care copiii să se simtă valorizați și să înțeleagă la ce este bună școala. 9 din 10 elevi ai profesorilor susținuți de noi spun că le place la școală, ca profesorul lor îi încurajează să dea tot ce pot la școală, că este interesant ce fac la ore și că profesorul lor le respectă ideile și sugestiile.

În al doilea rând, meseria de profesor NU este de fapt atât de neatractivă pe cât ne-am putea imagina. Acesta devine un subiect critic având în vedere faptul că avem mulți profesori aproape de pensie și un interes redus din partea tinerilor pentru învățământ. Cu toate acestea, am văzut că dacă venim cu mesajele potrivite și cu sprijinul adecvat, există mii de oameni valoroși în România care doresc și pot să fie profesorii pe care îi așteptăm în învățământ. În plus, în rândul profesorilor existenți, din sistem există multă dedicare, multă competență și multă dorință de a face lucrurile mai bine.

Și reiau, ceea ce lipsește, în special pentru profesorii care aleg să predea în școli vulnerabile, este formarea adecvată și un sistem de sprijin care cu adevărat funcționază în interesul profesorului, fără să îi ridice probleme suplimentare, cum ar fi și mai multe hârtii și proceduri care îi consumă timpul.

De-a lungul timpului, aproximativ 11.500 de oameni cu experiențe și background profesional divers și-au dorit să devină profesori inspiraționali în comunități vulnerabile. În ultimul an am ajuns la a avea peste 2.000 de oameni interesați de 100 de locuri în învățământul de la stat. Am pornit cu 18 profesori în 2014, iar anul acesta am ajuns la aproximativ 120, alături de o comunitate de peste 170 de alumni, oameni care au trecut prin programul Teach for Romania, dintre care majoritatea continuă să fie alături de elevii lor, la școală în calitate de profesori, învățători, educatori și directori școlari sau din alte organizații și poziții relevante.

În al treilea rând, interesul public pentru educație este în creștere. În același timp, crește și profunzimea înțelegerii provocărilor care stau între educația de acum și ce ne dorim pentru viitorul nostru. Ușor, ajungem la concluzia că educația nu este despre clădiri și ziduri, importante cum sunt și acestea, ci despre oameni.

Cât despre speranță, eu văd un imperativ, o obligație să ne implicăm, să facem ce știm și putem mai bine, împreună, pentru educația copiilor. De ce spun asta? Avem un potențial uman enorm irosit, mii și mii de copii cărora școala le-ar putea oferi o traiectorie mai bună, mai multe șanse, chiar acum, chiar azi. Fiecare copil are un potențial de dezvoltat, din păcate suntem departe de momentul în care îi oferim o șansă reală să și-l găsească și să și-l dezvolte la clasă. Faptul că știm că se poate, că într-adevăr putem face mai mult pentru acești copii, de aici vine și speranța și determinarea noastră.

Nu sunt cuvinte mari și goale, așa că vrea să termin cu două exemple. În anul școlar trecut am cunoscut un băiat de 17 ani din Mureș, în clasa a 7-a, care repetase câțiva ani de școală din diverse motive, unul mai de înțeles decât celălalt. Muncea în construcții și contribuia la veniturile familiei, era un băiat cât se poate de pragmatic. Dar venea în continuare la școală. La un moment dat, în semestrul al doilea când s-au reluat orele în format fizic, profesorul lui de biologie și-a dat seama că acest băiat nu știa să citească, nu recunoștea toate literele alfabetului. După un semestru de lucru după ore, o școală de vară de literație, ceva exercițiu și determinare, băiatul a învățat să scrie și să citească. Între timp, spre finalul verii, a făcut 18 ani și a dat examenul auto, pe care l-a și luat. În câteva luni, viața lui s-a schimbat complet.

La sub 200 de kilometri depărtare, o profesoară de fizică a reușit să ducă la liceu și la școli profesionale copiii dintr-un sat izolat din județul Brașov, în care elevii părăseau școala cel târziu în clasa a 8-a. Părinții nu credeau că ai lor copii pot mai mult, le era frică de oraș, unii copii abandonau școala și începeau să lucreze, alții își începeau propriile lor familii. Mihaela a petrecut sute de ore în comunitate, discutând cu părinții și cu elevii, înțelegându-le realitatea și convingându-i să mai dea o șansă școlii. Nu s-a lăsat doi ani de zile, iar acum sunt câțiva zeci de copii care merg la liceu și la școli profesionale, asta în condițiile în care cu doi ani înainte copiii nu își mai aminteau foarte bine despre ultimul elev de liceu din satul lor. Profesoara respectivă a câștigat acum un an premiul pentru incluziune socială la Gala Societății Civile, iar când i-am scris să o felicit mi-a spus că premiul acesta ar trebui, de fapt, să fie acordat elevilor ei, care nu au fost premiați niciodată, deși fac eforturi mari să iasă din cercul acesta vicios care începe și se termină cu la noi, doamnă, nu se poate.

De ce fapte are nevoie România pentru un viitor mai bun

Orice răspuns dat la această întrebare va fi de o simplitate poate grosolană, dar voi încerca să închei cu o invitație la acțiune. Pe scurt, eu cred că avem nevoie să avem mai multă încredere în copii, să fim deschiși să vedem cu adevărat potențialul din ei și să ne pese de-adevăratelea. Cum spune o colegă de-ale mele, avem nevoie de a reconstrui încrederea din relația copil-părinte-școală, pornind de la “îmi pasă”. Îmi pasă atât de mult, încât aleg să fiu aici pentru tine. Îmi pasă atât de mult, încât nu renunț la tine. Îmi pasă atât de mult, încât sunt absolut convins că împreună avem resursele pentru a reuși. Apoi avem nevoie de oameni curajoși și rezilienți, care să intre în sistem, să nu se dea bătuți, să nu caute cui să atribuie vina.

Trebuie să trecem peste acest “blame game” păgubos în care părintele dă vina pe profesor, profesorul pe părinte, profesorul de gimnaziu pe învățător, profesorul de liceu pe cel de gimanziu, cu toții pe elev și pe decidenți și așa mai departe. Probabil că acesta este un moment bun să spun că deschidem un nou sezon de recrutare pentru generația de profesori care va intra la catedră anul viitor la final de Octombrie (mai multe pe teachforromania.org).

Și apoi, avem nevoie să oferim mai mult sprijin, resurse și respect acelor mulți oameni din învățământ care sunt acolo cu motivația corectă și care își fac treaba cu responsabilitate.

Dar de povestit, sunt, desigur, multe.