![[Acasă, în corp] Anca Broască: M-am văzut pentru prima dată cu adevărat, mi-am analizat fiecare trăsătură și am zis ”Dar ce are greșit corpul meu?”](https://media.iqads.ro/2021/12/2-2-cover-850.jpg?v=202112101001)
"Arată-mi o parte a corpului tău care nu-ți place să se vadă prin haine, apoi o parte care îți place să se vadă prin haine. Spune-ți așa: sunt real, sunt mișto și mă accept și mă iubesc așa cum sunt." Așa sună o parte din challenge-ul pe care Anca Broască l-a creat pe TikTok. Într-un spațiu al comparațiilor toxice și inevitabile, ea a vrut să îi invite pe utilizatori să își amintească adevărul despre ei #FărăFiltru. S-a apucat de youtube la 15 ani, iar la vremea aceea vorbea despre subiecte precum școală, profesori și machiaje. Totuși, când venea vorba despre feminitate, nu se simțea confortabilă. Asta pentru că standardele de pe social media îi spuneau că nu e așa cum ar trebui să fie, că există un singur tipar în care dacă nu te încadrezi, ai eșuat. Iar asta se vedea în modul în care se raporta la celelalte fete. Era, de fapt, o oglindă care îi arăta ce nu acceptă la propria persoană.
Nu mă suportam pe mine pentru că nu arătam într-un anumit fel (sau nu mă vedeam eu ca arătând așa), iar multe din comentariile la vlogurile mele alimentau asta. Pe cealaltă parte, nu suportam nici fetele pe care le vedeam pe sociale că aveau corpul pe care mi l-aș fi dorit, care purtau genuri de rochii pe care îmi era frică să le port, care erau sociabile cu toată lumea și care aveau curajul să vorbească cu băieți (mie până pe la vreo 17 ani mi-a fost frică de băieți, the more you know). Eu – urâtă, grasă. Ele – superficiale, insuportabile, enervante. Și ghici ce? Nu le suportam pentru că nu eram ca ele, și mă simțeam inferioară lor. Era o oglindă.
