[Acasă, în corp] Camelia Constantina Moga: A fost foarte greu procesul de reîmprietenire cu al meu corp. Evitam oglinda și mult timp am purtat haine largi

Spre deosebire de minte, corpul e cel care trăiește mereu în prezent și își amintește absolut toate experiențele prin care a trecut. E ceea ce devine clar odată ce ai ocazia să o întâlnești pe Camelia Constantina Moga. Prin munca pe care o face, ea ghidează femeile spre întoarcerea la cel mai important acasă pe care îl au – propriul corp. Pasiunea ei pentru dans și mișcare a fost întotdeauna prezentă, însă responsabilitățile pe care le avea nu îi permiteau să se întoarcă la ele atât de des pe cât își dorea. Când și-a dat seama că tot acelea erau perioadele marcate de burnout-uri intense, a revenit la mișcarea conștientă ca metodă de vindecare. Acum, Camelia oferă și altor femei șansa să facă asta prin dans terapeutic arhetipal, embodiment feminin și mișcare somatică.

Oboseala cronică apărută pe fond de mămicie, împreună cu incertitudinea pe care mi-o aducea lucrul pe cont propriu m-au făcut să plonjez adânc în stări de anxietate și atacuri de panică. Acela a fost momentul când mi-am mobilizat toate resursele interioare și am început să construiesc, pas cu pas, acceptarea și iubirea de sine, cu noile coordonate ale corpului și vieții mele. 

Perioada de după naștere a venit cu o nouă realitate complet neașteptată și multe crize de identitate, dar tot ea a fost și catalizatorul schimbării. A fost momentul în care a înțeles că e responsabilitatea noastră să ne oferim ceea ce cerem cu atâta disperare de la alții: să fim văzuți, auziți și apreciați. Despre cum dansul a stat la baza tuturor acestor descoperiri și cele mai satisfăcătoare părți din munca pe care o face ne-a povestit mai multe în rândurile de mai jos.

Parcursul tău

Am făcut Facultatea de Jurnalism și am profesat ca ziarist, niște ani. Însă, pasiunea pentru mișcarea conștientă a fost cu mine din adolescență. Puteam să dansez ore în șir, fără să obosesc și fără să urmez o coregrafie anume. Era ca o meditație în mișcare, care-mi dădea o stare de bine. La vremea aceea, nu aveam prea multe repere ca să înțeleg ce făceam.

În timp, din curiozitate și din nevoia de aprofundare a acestei conexiuni minte - corp - spirit, pe care o simțeam cu ușurință mișcându-mă intuitiv, am urmat, cursuri de qi gong, tai chi, yoga, dans, practici somatice și dezvoltare personală.

Am avut și perioade intense la job în care partea cu mișcarea se rărise mult de tot. Am revenit către ea într-un moment de burnout intens, când am încetinit ritmul și am început să țin, în paralel cu jobul, primele ateliere de dans și mișcare conștientă. Să tot fie vreo 12 ani, de atunci. Apoi, am renuntat la jurnalism si am integrat printr-o formare de câțiva ani puterea terapeutică a dansului.

Acum facilitez cursuri pentru gestionarea sănătoasă a emoțiilor și o mai bună relatie cu sine si cu propriul corp prin Dans Arhetipal Terapeutic. Am adus in munca mea ce făceam intuitiv încă de foarte tânără, de data asta și cu o structură coerentă bine rafinată prin experiența mea proprie de vindecare.

Relația ta cu propriul corp

Relația cu propriu-mi corp se împarte în 2 etape distincte - înainte și după naștere. Înainte, mă frustram că aveam forme și orice aș fi făcut nu puteam fi suplă și silfidă cum erau standardele. Însă făceam multă mișcare și reușeam să mă simț bine în pielea mea. Chiar dacă criticul din cap mai hiperboliza niste cicatrici și coșuri de pe piele. Și, cu timpul, presiunea exterioară s-a redus mult pe măsură ce m-am mai copt la cap și la inimă.

Adevarata provocare a apărut după ce am născut. M-am trezit peste noapte într-un corp care nu mai avea niciun reper cunoscut. Rămăsesem cu kilograme în plus și o diastază abdominală care mă facea să arăt în continuare cu un abdomen foarte mare. A fost foarte greu procesul de reîmprietenire cu al meu corp. Evitam oglinda și mult timp am purtat haine largi. Știam în teorie ce să fac ca să mă readuc în echilibru, însă procesul era foarte lent. Era pentru prima dată când empatizam pe bune cu femeile care se simțeau nefericite cu corpul lor. Oboseala cronică apărută pe fond de mămicie, împreună cu incertitudinea pe care mi-o aducea lucrul pe cont propriu m-au făcut să plonjez adânc în stări de anxietate și atacuri de panică.

Acela a fost momentul când mi-am mobilizat toate resursele interioare și am început să construiesc, pas cu pas, acceptarea și iubirea de sine, cu noile coordonate ale corpului și vieții mele. Să îmi accept emoțiile, nesiguranțele, greșelile, imperfecțiunile și să mă iau cu drag în brațe. Iar dansul terapeutic a fost cel care a functionat cel mai bine pentru mine. Mi-a adus blândețea de care aveam nevoie. Fără presiunea unui antrenament intens. Așa am putut să dau jos din kilograme și să simt corpul cum respiră ușurat de poverile emoționale și se remodelează în acord cu noua mea etapă de viață.

Expunerea muncii tale pe social media

Când am putut, în propriul meu proces de vindecare, să fiu OK cu imperfecțiunile mele și să mă simt în siguranță să mă arăt așa cum sunt, a venit ușor să fac asta și pe social media. A fost al naibii de greu să ajung aici. Mai aveam în cap și ce o să zică rudele și foștii colegi despre munca mea dansată. Deși nu pare, sunt introvertă și nu mi-a venit deloc firesc sa mă expun public cu povestea mea de viață. Apoi, a contat mult pentru mine să citesc experiențele împărtășite de persoane pe care le admiram. Să văd ca la fiecare procesul nu a fost mereu presărat cu flori.

Dansul Arhetipal l-am avut în sânge. L-am rafinat și am primit o hartă coerentă de lucru când am cunoscut-o pe mentora mea, în perioada dificilă de după naștere. O femeie fabuloasă care face o treaba grozavă, la nivel international, pentru femeile care vor să își vindece relația cu propria feminitate, cu al lor corp și cu femeile din viața lor. Și să își pună la treabă calitățile și resursele din dotare.

Cum abordezi subiectul in postarile tale

Cam pe la începutul pandemiei am acceptat o provocare venită din partea unei prietene. Să postăm pe FB, timp de 1 lună, în fiecare zi, ceva trăit, așa cum vine, total nefiltrat. Atunci a fost un moment cheie în care m-am vulnerabilizat total. Și am împărtășit despre cum am gestionat teama de gura lumii, lipsa libidoului și imaginea corporală praf de după naștere, cum am început o viață nouă de la zero, în plină pandemie, și cum am reușit să îmi mențin echilibrul emoțional, deși provăcările nu au fost deloc ușoare.

Multe dintre femeile care mă citesc s-au regăsit în ce am scris și mi-au spus ca le-a adus inspirație și putere să se mobilizeze în propriul lor proces de vindecare și creștere.

Să vorbesc cu sinceritate despre experiențele care m-au ajutat să mă repun pe picioare, atât fizic, cât și emoțional, a fost în sine un proces care mi-a adus multă vindecare, claritate și deschidere. M-a ajutat să simt cu adevărat puterea comunității și a impactului pe care fiecare îl putem avea, printr-o contribuție mai mică sau mai mare. Atunci când facem un pas în față și ne asumăm propriul adevăr, cu vulnerabilitate. Aducând normalitatea acolo unde filtrele au trunchiat-o.

Cum te raportezi tu la social media

Îi recunosc beneficiile și mă bucur că mă pot conecta ușor cu persoanele care rezonează cu mine, cu mesajul meu și cu munca mea. Însă, dozez cât pot timpul petrecut în online. Postez când simt că am ceva de spus și am devenit foarte selectivă cu ce aleg să citesc și cu oamenii care îmi cer prietenia virtuală. Așa simt că mi-e bine.

Am avut si perioade în care m-am simțit copleșită, când scopul meu era să învăț cum pot să folosesc mai bine online-ul pentru a ajunge la persoanele potrivite pentru cursurile mele. Și, deseori, mă demotivam și aveam impresia ca n-o să pot să țin pasul cu cei mai pregătiți ca mine. A fost o etapă necesară, zic eu. Pentru că m-a ajutat să îmi găsesc ritmul și stilul meu.

Care sunt cele mai mari provocari din munca ta

Conectarea cu emoțiile și corpul cere de la noi deschidere si onestitate. Să dăm drumul la măști și la control. Or, după o viață trăită în cap, și puțin spre deloc în conectare cu senzatiile din corp, pentru multe persoane apar rezistențe, scuze și amânări în procesul de întoarcere Acasă, în corp.

Un astfel de proces poate să scoată la suprafață trăiri care vin cu disconfort. Dar și cu multă energie bună și plăcere, din fericire. Pentru că acolo unde mintea e neputincioasă și clachează, corpul are multe resurse pentru autoreglare.

E în natura umană să fim sceptici cu ce nu cunoaștem. Bariera scepticismului, în puținele cazuri care au fost, s-a topit chiar după prima sesiune. Pentru că al nostru corp răspunde foarte tandru și ușor, când i se creează contextul potrivit.

Unele femei am observat că simt, mai degrabă, un blocaj la ideea de dans în sine. Le activează sentimente de neputință, rușine în raport cu propriul corp, teamă de ridicol. Se liniștesc, apoi, când văd că această practică nu este despre coregrafii, corect sau greșit, ci le încurajează să exploreze un vocabular propriu de exprimare prin mișcare, în ritmul simțit de ele.

Ce ai te-a învățat călătoria ta

Când am învătat să stau cu disconfortul și cu emoțiile care dor am scăpat de o mare povară. Povara de a căuta binele și fericirea cu orice preț. Am simțit cu adevarat ce inseamna sa trăiesti in prezent. Să nu te mai minti frumos, nici pe tine si nici pe altii. Am savurat cum e sa fiu imperfectă, să nu stiu, să am momente nașpa, chiar daca țin cursuri despre echilibru emotional și fizic. A fost cel mai intens sentiment de eliberare pe care l-am avut. Am făcut pace cu mine și asta mi-a adus liniște, încredere și siguranță. Viata e cu provocari pentru toata lumea. Iar ultimii 2 ani ne-au zdruncinat pe toți bine de tot. Diferenta o face felul în care alegem să privim și să primim ce vine către noi.

Frumusețea masculină & feminină

Trăim niște vremuri interesante, inclusiv în ce privește ideea de frumusețe. Și aici cred ca un aport uriaș l-a avut și social media, care a adâncit sentimentul de neadecvare cu standardele promovate. Pentru femei si bărbați, deopotrivă. Știm cu totii ca nu tot ce vedem in online reflectă realitatea. Cu toate astea, în jurul meu văd multe femei și fete tinere care apeleaza la multiple proceduri cosmetice, ca să țină pasul cu ce se promovează.

Pentru că lucrez doar cu femei, în periada asta, mi-e mult mai cunoscută dinamica lor interioară. În bula mea văd și o deschidere din ce in ce mai mare către firesc, natural și autenticitate. Femeile au obosit să mai tragă de ele și de corpul lor. Au ajuns în burnout si anxietate extreme și vor un ritm mai tihnit și simțit.

Femeile se vulnerabilizeaza mai ușor si sunt mai deschise să participe la cursuri de auto-cunoaștere. Vorbesc mai usor cu subiect si predicat despre sexualitate, body positivity sau acceptare. Recunosc că merg la terapie. Însă, văd și bărbați care fac pași în direcția asta. Tind să cred că îi preocupă la fel de tare, însă se expun mai greu cu ce simt și cred. Poate si pentru că au crescut cu ideea că băieții nu plâng și nu își arată slăbiciunile.

Conectarea la corp = conectarea la viață

Noi suntem un tot unitar - corp, minte, energie, spirit. Ele comunică în permanență și ne influențează viața. Indiferent că vrem sau nu să acceptăm asta.

Când trăim deconectați de corp, din start ne deconectăm de la o mare parte din ce înseamnă viața traită în aici si acum. Corpul este cel care trăiește mereu în prezent și își amintește absolut tot, încă din viața intrauterină. Prin corp putem decodifica emoții, trăiri și senzații care ne ghidează să integrăm sănătos o traumă, să simțim dacă facem sau nu alegeri potrivite pentru noi în viață.

Mintea ne ține mult în trecut sau în viitor. Se învârte în cerc neputincioasă, mai ales în perioade cu mult stres, dacă nu este susținută cu resursele de autoreglare pe care corpul ni le pune la dispoziție.

Mișcarea somatică, spre exemplu, relaxeaza sistemul nervos și schimbă chimia în corp. Aduce plăcere și înmuiere, acolo unde era încordare și mult cortizol. Când corpul se mișcă, fluidele, energia și emoțiile se pun și ele în mișcare. Nu mai apasă pe noi ca niste pietre de moară. Și ne regăsim, ușor, ușor, echilibrul, chiar și când trecem prin provocări intense. Fără să rămânem prizonieri în scenarita minții.

Daca ai putea sta de vorba cu tine de la 14 ani, ce ti-ai spune

Mi-aș spune că mare parte din ce critic și văd ca fiind urât la mine e doar un balaur din capul meu. Și că frumusețea e mult mai mișto și plină de savoare, când nu e copie la indigo.

Că nimic pe lumea asta nu valorează mai mult decât să fii bine cu tine, cu calități și defecte. Că poți să fii ruptă din soare de frumoasă și în depresie pe plajă în paradis. Și să plângi de fericire mergând pe stradă, pentru că te simți pe tine, fără să te compari și să vrei să dovedești ceva.

Fiecare etapă de viață are valoarea și sensul ei. Poate că nu m-aș fi bucurat de cine sunt acum, dacă nu treceam prin calvarul vocilor din cap care rulau pe frecvența - nu meriți, nu esti suficient de, esti o impostoare...

Și nu aș fi integrat atât de organic și firesc noua realitate a vieții mele, dacă nu aș fi adus-o până în celule prin relația de prietenie pe care am cultivat-o cu corpul meu.

Ce te ajută să nu renunti la ceea ce faci

Mi-am făcut un obicei să mă îngrijesc de igiena emoțională așa cum fac duș și mă spăl pe dinți. Chiar daca, uneori, am doar 5 minute la dispoziție, îmi pun emoțiile și energia în mișcare. Dansez, merg pe jos în ritm susținut, respir cât mai profund, improvizez și cânt în legea mea, în functie de cum am chef si mă simt inspirată. Si acest obicei mă ajută să mențin un fond de claritate și energie bună care nu mă lasă să clachez când trec prin perioade mai grele. Merg printre copaci, cu soarele sau vântul în față, mă așez direct pe pământ, și asta mă liniștește mult.

Și cel mai mult mă motivează și îmi dă zvâc să continui cu drumul ales rezultatele uimitoare pe care le au femeile cu care lucrez.

Generațiile tinere și frumusețea

A coborât, clar, vârsta la care fetele și băieții încep să-și pună întrebări și să hrănească incertitudini în privința frumuseții. Sunt bombardati de peste tot cu informații, imagini, trenduri, reacții și comentarii în timp real, și asta pune o mare presiune pe ei.

Cere ceva curaj și un fond emoțional echilibrat ca să îți păstrezi unicitatea, inclusiv când vorbim de repere privind frumusețea.

Cred că foarte mult cântărește aici și ce primesc și văd acasă. Mai ales în relație cu imaginea și stima de sine. Pe lângă influența de la școală, din online și din societate.

Schimbări necesare ca să avem o relație mai bună cu propriul corp

Noi nu avem o cultură pentru mișcare și alte activități de conectare, doar așa de dragul bunăstării corporale, indiferent de context și de vreme.

Cu toate astea, am văzut, în ultimii ani, o deschidere tot mai mare către mișcare și alimentație sănătoasă.

Sunt multe resurse și informații care abundă acum pe internet. Iar practicile și terapiile care aduc echilibru intre minte, corp și suflet au iesit din zona de tabu.

Oamenii au început să le vadă ca pe o necesitate și un firesc în viața lor. Probabil un procent destul de redus, prin comparație cu populația țării, Dar să privim spre jumătatea plină a paharului. :)

Cum crezi ca s-a schimbat perspectiva fata de frumusete in ultimii ani

Îmi vine acum în minte un studiu de prin 2011 care spune că 97% dintre femeile acestui pământ sunt nemulțumite sau nefericite cu felul în care arată corpul lor. Un procent covârșitor.

Înclin să cred ca lucrurile nu s-au schimbat foarte mult, de atunci. Dacă privesc la cum sunt preluate, cu riscul unor intervenții dureroase, actualele standarde de frumusețe. În special cele promovate în massmedia și online.

Unele cauze sunt evidente. Însă cauza rădăcină, din punctul meu de vedere, este mesajul pe care l-am primit in copilăria fragedă despre corpul nostru și despre cum ne influențează frumusețea viața.

Dacă am internalizat relația cu propriul corp și cu frumusețea ca fiind una care poate aduce neplăceri sau suferință, am pornit din start la drum decorporalizate și vulnerabile la influențele exterioare. Pentru că ne-am negat unicitatea, autenticitatea și energia vitală.

Timpurile, gusturile și trendurile se vor schimba mereu. E în natura firii să fie așa. Neschimbată rămâne nevoia omului de conectare si de a fi văzut, apreciat și acceptat. Și, daca se poate, cu tinerețe fără bătrânețe.

Cât timp vom aștepta această validare și apreciere doar din afară, fără să ne-o putem oferi și noi înșine, vom fi duși cu valul influențelor generale.

Pentru fiecare dintre noi acest proces este diferit și depinde de cât de mult suntem prezenți la corpul, emoțiile și gândurile noastre.

Ce lucruri faci inca pentru ”frumusete” la presiunea sociala

Ce fac acum pentru frumusețe are legatură strict cu ce îmi place și mă face să mă simt bine, în corpul meu de femeie. Nu credeam c-o să ajung să spun asta, dar chiar nu mă mai apasă vreo presiune socială în ce privește frumusețea.