Pot da bine la public si chiar la specialisti. Sint insa scumpe si nu pot ascunde o idee neinspirata. Epoca efectelor speciale din spoturile autohtone a cam apus inainte sa faca furori.
Delfini care "zburda" prin apa in mijlocul orasului, haine care se topesc transformindu-se in ciocolata sau tarimuri care se unesc prin simpla opintire a citorva oameni uniti de o sfoara reprezinta dovada vie ca reclamele romanesti tind catre altceva.
Efectele speciale sofisticate nu mai sint de mult motiv de mirare pentru telespectatori, dar nici nu "populeaza" excesiv calupurile publicitare. Fie pentru ca preturile sint mari ori calitatea serviciilor de postproductie nu a ajuns inca la cele mai inalte standarde, fie pentru ca teama advertiserilor de a se avinta pe un teren relativ virgin este inca destul de mare, se poate spune ca in publicitatea autohtona ideea este inca regina, fiind cea care primeaza.
Indiferent insa cum ar sta lucrurile, efectele speciale, oricit de bine ar fi realizate, nu pot ascunde o idee slaba, asa cum un gind genial, dar care nu este foarte bine executat se poate transforma intr-un proiect esuat.
"Efectele speciale reprezinta un mijloc tehnic pe care il folosesti sau nu, totul depinzind de conceptul spotului respectiv", explica Cristian Munteanu, Executive Creative Director la TBWA/ Merlin, potrivit caruia un spot bine realizat cu foarte multe efecte speciale merita aplaudat in aceeasi masura in care o reclama cu o idee simpla, dar de impact poate fi reusita chiar daca este lipsita de astfel de tehnici.
