Inainte sa merg la un film, ma uit rapid peste topul incasarilor din saptamana respectiva si nu ma gandesc la faptul ca filmul e bun judecand dupa incasari, ci la milioanele de oameni care au mai adaugat ceva background-ului lor cultural.
La cinema, la televizor sau in fata computerului, "a privi un film" a devenit o modalitate accesibila pentru relaxare: costuri de vizionare mici sau chiar inexistente, uneori fara eforturi de deplasare sau chiar intelectuale. S-a nascut astfel, mai ales in randul tinerilor, o adevarata "cultura" cinematografica ce nu putea sa scape publicitatii.
Descoperind un nou limbaj prin care se pot adresa publicului, companiile internationale au folosit la maximum potentialul reclamelor care fac apel la cinematografie. Pretiosul cuvant care defineste toate aceste imprumuturi si permutari la nivelul unor secvente filmice este intertextul, o modalitate inteligenta de speculare a citatului, fie ca este muzical, pictural, literar sau ...cinematografic.
Constructia unor asemenea mesaje urmeaza tehnica "bricolajului", se fac selectii, permutari la nivelul unor sintagme cunoscute din filme si, cel mai important, se realizeaza legaturi intre fragmentele intertextuale si produsul promovat. Tocmai aici intervine marele avantaj al utilizarii intertextului, caci are loc deplasarea atentiei dinspre produs spre actul comunicational. Se presupune ca publicul recunoaste scena si este tratat mai mult ca un complice decat ca un public ce trebuie convins.
Comentarii
Se chiama?????
Imi pare rau dar astea nu se iarta...