[Burnout Generation] Robert Obert: Nu suntem aici sa muncim robotic si sa nu mai avem cand sa cheltuim banii pentru care facem asta

Vorba lui Robert, nu suntem aici sa muncim ca niste roboti si sa nu mai avem timp sa cheltuim banii pe care-i facem. Or fi oare niste domenii mai solicitante decat altele cand vine vorba de burnout? Ilustratorul multitasking Robert Obert spune ca da, iar printre ele se numara industria filmului, cea muzicala, advertising-ul si corporatiile. Dar sa nu lasam excel-ul sa ne puna pistolul la tampla, ci mai bine sa luam pauza binevenita cand simtim ca e groasa.

Cateodata chiar nu mai poti si nu e un moft, si e bine sa ti se constientizeze asta. Cred ca pe undeva ce te declanseaza e lipsa de empatie, si impresia ca parca nu conteaza pentru persoanele alea cum te simti, daca esti in pericol sa clachezi etc.

Cearcanele late, oboseala care apare imediat cand te trezesti, sentimentul ca nimic nu-ti mai iese, se numara printre semnele unui burnout pe cale sa se intample. Robert ne-a zis cum a fost la el, de exemplu, dupa ce lucra luni de zile la un mural in soare, ca sa nu fie nevoie sa ni se intample noua.

Cand te-ai intalnit prima data cu notiunea de burnout

Posibil ca prima oara sa fi dat peste burnout (sau el peste mine, poate) prin liceu. Inca de foarte devreme am avut stilul asta de multitasking - problem solver - one man show, si m-a prins din urma. Familia imi tot spunea sa incerc sa ma mai si odihnesc, ca nu e bine sa trag de mine de la varsta aia, desi nu cred ca era vreo constientizare propriu zisa a complexitatii burnout-ului.

Titlul generic era de surmenaj, dar nu isi punea nimeni problema ca ar fi ceva atat de serios, poate pentru ca e si bias-ul asta ca adolescentii oricum au drame si in cele din urma toata lumea trece peste, ca asa-i viata. Cred ca e o problema de lipsa de informare, in primul rand, ca sa putem gestiona corect lucrul asta, si stim cu totii ca in Romania sanatatea, in special mintala, e tratata inca destul de superficial in ansamblu.

Cand si cum s-a manifestat la tine burnout-ul

Pe moment dat nu iti dai seama cand oboseala fizica incepe sa iti submineze luciditatea si sa potenteze ceea ce e ascuns in subconstient. Asa ca, prima oara cand m-a lovit in liceu, desfasurand multe lucruri in paralel cu scoala - teatru, desen si pictura, ceva sport pe alocuri si viata sociala, la un moment dat am inceput sa ma resimt si sa nu mai vad sensul de a mai face lucruri. Plus ca, din empatie preluam foarte mult incarcaturile emotionale din jur, ale prietenilor si cunostintelor cu care impartaseam lucruri. Era de inteles, mai si fumam si cate 2 pachete de Lucky pe zi, desenam mult noaptea si ramaneam in urma cu somnul, it gets to you.

Atunci m-a salvat miscarea, am decis sa dau BAC-ul si la sport sa ma oblig sa nu mai fumez si sa ma redresez, pentru ca ma mahnea chestia asta ca imi neglijasem si corpul. Apoi, pe masura ce am crescut, am mai prins vreo cateva burnout-uri, pentru ca am avut tendinta sa ma bag in multe proiecte deodata, sa invat si sa si fac in paralel cat mai mult, I am kind of a workaholic uneori. Si cel mai recent am fost acum intr-unul pe la inceputul anului, cand dupa un 2022 turat la maxim pe dracu stie cate proiecte am facut, s-au terminat resursele. And I snapped, creierul a zis gata, trebuie sa ne oprim putin.

Ce ai facut in momentul in care l-ai constientizat

Mi-am dat seama usor ca ma paste un nou burnout pentru ca suntem prieteni de multa vreme, si recunosteam semnalele - de la starea de nemultumire si angoasa ca e prea mult si nu stii pe unde sa mai scoti capul pana la mirajul ca e ceva in neregula cu mine structural, de nu pot sa ma adun. Si tot ce trebuia sa fac era sa iau o pauza, sa respir, sa dorm, sa ma hranesc corespunzator (nutritia campionilor in burnout este desigur formata din camioane de tutun si cafea), sa ma hidratez, sa o las mai moale. Am opus in prima faza rezistenta, ca de obicei, pentru ca e constructia asta despre sine ca poti sa le duci, esti adult, nu ai timp sa te plangi ca ai obosit. Da-i inainte, ca se rezolva din mers. E fals, evident. Avem nevoie de pauze in ritm, nu suntem indistructibili.

Cum ai resimtit efectele 

In primul rand esti obosit dupa ce abia te-ai trezit din somn si mintea ruleaza in continuu lucruri - trebuie sa termin ilustratia aia, sa dau mailu’ nu stiu care, sa nu uit de factura X, ah n-am mai lucrat la proiectele alea personale, poate azi dupa ce intru in call-ul cu Y etc. Asta vine la pachet cu incarcaturi emotionale, pentru ca oboseala fizica sapa in subconstient si activeaza niste maladaptari. Incepi sa te simti vinovat ca nu ai facut suficient de mult intr-un job care de fapt nu depindea numai de tine si proiectezi nesigurantele date de sistemul disfunctional in care ai fost format. Si in loc sa faci un pas in spate, te adancesti si mai tare, intr-o angoasa care nici macar nu iti apartine. Dar iti e familiara, si compensezi cu tot felul de ceea ce crezi tu ca sunt a quick fix. Dar alea 5-6 cafele pe zi te tin in inertie, nu ajuta de fapt, si stresul de a le face pe toate in cele din urma poate sa te doboare de tot, uita-te la ce a patit saracu’ NOSFE. Inca nu-mi vine sa cred nici acum.

Si cred ca facem asta inconstient, pentru ca am fost programati in felul asta. Sentimentul e ca pedalezi in gol si ca oricat ai trage, nu mai iese nimic. Ceea ce e adevarat, dar nu e din cauza ta, e ca si cum ai da vina pe o masina ca nu mai merge fara combustibil. Dar nu te anunta nimeni in perioada de formare ca si munca trebuie sa fie intr-o forma echilibrata. Pe undeva, e si o problema sistemica.

Ce modalitati de contracarare ai gasit pana acum

Conteaza foarte mult sa vorbesti despre asta cu oamenii tai apropiati, in primul rand sa scoti afara tot bagajul ala care e sub presiune in capul tau. Daca nu le dai afara, or sa te macine incet si sigur. Si trebuie sa iesi din casa, inchide laptopul si tableta, taie notificarile pentru cateva zile, da grupurile de whatsapp pe mute si iesi dracu in natura. Bea o bere la terasa si discuta despre vreme, fa glume de autobaza si poate te si imbeti putin, ca sa iti iei un prim somn cu forta. Nu mai bea inca o cafea ca sa mai stai inca un pic ca e prea devreme sa dormi, ca nu esti pensionar daca te culci la 10 dupa ce ai o medie de 4 ore pe noapte. Mai baga-ti picioarele si traieste putin, si recupereaza-ti corpul pe care l-ai abuzat. Ne-am obisnuit sa nu mai punem pret pe lucruri simple, pentru ca nu avem timp, zicem noi. Dar in primul rand trebuie sa fim functionali si sa ne apreciem pe noi insine. Nu moare nimeni daca nu primeste brief-ul ala pana la ora 4, dar s-ar putea sa mori tu.

Si fa sport, orice fel de miscare e grozava, si asta nu doar cand incerci sa iesi din burnout, dar cu atat mai mult. Poti sa incepi cu plimbari prin parc, sa alergi usurel cat de tin balamalele, fa niste stretching pe acasa si incearca sa o faci constant. Corpul o sa scuipe hormonii aia care trebuie si iau cortizolu’ la palme pana e armonie. Bicicleta, mers la bazin, hidratare si hrana corespunzatoare. Nu mai manca doua tigari dimineata pe stomacul gol in timp ce ti-ai mai luat o medalie de aur la doom scrolling, ca n-o sa ajungi nicaieri bine cu asta.

Incearca sa dormi la pranz in weekend, nu conteaza ca nu mai esti copil, trebuie sa recuperezi orele alea pierdute pe deadline-urile lu’ papuc, care oricum nu s-au respectat.
Si prioritizeaza-ti lucrurile mai bine, fa-le pe rand. You are not a superhero, si nici nu trebuie.

Ai incercat sa explici prin ce treci celor din jur / colegilor / sefului?

Nici n-a fost nevoie, ca se vedea pe cearcanele mele ajunse pana la piept ca ceva e off. Am pierdut si niste kilograme, pentru ca mi-am dat peste cap digestia si imi aduceam aminte sa mananc dupa ce luasem forma scaunului. Poate pentru unii functioneaza invers, si ajung sa manance compulsiv, dar tot o problema e. Starea aia de agitatie permanenta, sentimentul ca nu ai timp si e asa mult de facut si recuperat iti genereaza stres si somatizari care in cele din urma te imbolnavesc de-adevaratelea.

De unde te-ai documentat sa afli mai multe despre burnout

Google was my friend, si oricum incerc sa filtrez orice informatie by default asa ca sunt atent sa intru pe site-uri care nu iti spun ca ai cancer daca te doare un deget. N-as sti sa zic care-s resursele cele mai bune, plus ca la mine functioneaza vorba “bataie stiu, c-am mai luat”. Am mai trecut si prin niste psihologie de-a lungul timpului si am informatii de baza despre cum functionam si reactionam, iar asta ma ajuta sa fiu lucid, prezent.

Cred ca daca vrei sa te documentezi serios, poti sa te orientezi pe site-uri cu profil medical, cat mai oficiale, unde au si studii mai elaborate pe tema asta. Dar cred ca e irelevant sa te pierzi in cifre si analize, ce trebuie sa stii e ca daca muncesti mult, dormi putin si simti ca nu o mai scoti la capat, ai o problema si trebuie sa iei o pauza sau sa ceri ajutor.

Primii pasi in redresarea acestui fenomen

In primul rand trebuie sa accepti ca ai o problema, ca nu e un moft si ca e important sa ai grija de sanatatea ta, fizica si psihica. Apoi sa incepi sa prioritizezi lucrurile si sa iti lasi timp si pentru tine, sa respiri putin. Ok, nu-ti permiti sa dispari vreo saptamana in munti si sa inchizi toate canalele ca sa te deconectezi, dar poti sa o iei mai incet si sa nu mai pui munca inaintea propriei persoane. Come back to yourself. Dar pentru asta trebuie sa recunosti ca nu e ok sa tragi de tine.

E ok sa spui nu, e ok sa nu mai poti, e ok sa anunti ca vei face mai tarziu. N-o sa vina vreun Excel la tine sa te puna la perete si sa-ti care pumni ca nu l-ai completat, mail-ul n-o sa iti puna pistolu’ la tample si sunt sigur ca daca un CEO sau manager de la client poate sa te ghost-uiasca pentru ca si-a luat o zi pauza, poti sa faci si tu asta daca simti ca nu mai duci.

Exemplele bune sunt atunci cand oamenii traseaza limite intre viata personala si munca, atunci cand nu mai calcam peste conventia de program si livram cand si cat putem, pentru ca suntem oameni. Pentru ca nu suntem aici sa muncim robotic si sa nu mai avem cand sa cheltuim banii pentru care facem asta.

Ce le recomanzi celor care depisteaza primele simptome

Recomand in primul rand sa vorbeasca despre asta cu prietenii sau colegii, pentru ca primul pas e sa nu mai fim bottled up si ofera si context celor din exteriorul nostru. Si apoi sa incerce sa ia lucrurile pe care le au de facut pe rand, sa incetineasca putin ritmul. Daca nu poti sa faci asta la birou sau pe unde muncesti, ia-ti niste zile libere in care sa te deconectezi, mergi in natura, relaxeaza-te pe bune in orice fel ti se potriveste, have a little time for yourself, have a break. Pana la urma devine o problema medicala care daca se agraveaza afecteaza inclusiv flow-ul din mediul tau profesional.

Oamenii mi-au mai dat sfaturi, uneori si utile, din gama lucrurilor pe care le recomand si eu de altfel, the slowing down and taking a break cand e necesar ca sa nu se ajunga la situatii complicate sau grave. Cred ca e enervant atunci cand te lovesti de o atitudine care invalideaza prin ce treci, ca si cand epuizarea nu exista. Genul ala de discurs cu “nu exista nu pot, exista nu vreau”, pe care ni-l serveau ai nostri sa ne forteze uneori sa facem ce poate nu era cazul sa facem. Cateodata chiar nu mai poti si nu e un moft, si e bine sa ti se constientizeze asta. Cred ca pe undeva ce te declanseaza e lipsa de empatie, si impresia ca parca nu conteaza pentru persoanele alea cum te simti, daca esti in pericol sa clachezi etc. E usor sa cazi in capcane, cu totii o patim.

Prejudecatile vizavi de burnout 

Exista treaba asta de invalidare de care vorbeam, pare ca nu se ia in serios lucrul asta si e ceva grav, oamenii mor pe capete de la epuizare. Oamenii inca inteleg mai greu ca tulburarile fizice si emotionale sunt ceva real, in special in tandem, si ca ignorarea lor poate duce la situatii complicate sau dramatice uneori.

Domenii predispuse spre burnout

Cred ca mediul corporate creeaza cel mai mult contextul in care oamenii care lucreaza acolo ajung la epuizare, dar nu e singurul si poate ca a inceput sa fie la egalitate cu alte medii. Ma gandesc si la industria muzicala, in care am lucrat o vreme, in special segmentul mainstream, chiar daca e super creativ uneori poate deveni foarte solicitant si efectiv te inghite. Si desigur, agentiile de advertisting unde iarasi e un ritm foarte alert si consumator de energie, industria cinematografiei, unde zilele de filmare ajung ca in basme “filmai intr-o zi cat altii in zece”. As include chiar si street art-ul, ca dupa ce ai bagat 6 etaje in soare, si faci asta luni la rand, incep sa iti plece mintea si motivatia, scade randamentul si calitatea lucrarilor, chiar daca se intampla mai rar.

Cred ca oriunde esti multitasking o perioada prea lunga si fara supape iti poate aparea un burnout mare si frumos, sa ti-l pui in rama.