Câte sunete crezi că poți face doar cu vocea și plămânii din dotare, fără niciun instrument alături? Blue Noise este un laborator de voci care experimentează și se joacă cu o gamă diversă de sonorități din care fac parte Marina-Alexandra Arsene, Elena Moroşanu, Ana Dubyk, Mihail Grigore, Bogdan Tudor şi Denis Bolborea. Blue este o referință și la labelul mitic de jazz Blue Note, jazz-ul fiind genul muzical aflat la baza repertoriului formației, în timp ce Noise reprezintă toate celelalte influențe care îmbogățesc repertoriul.
Ne place foarte mult reconstrucția. Reconstrucția texturilor sonore, orchestrale, inspirate din rezonanța instrumentelor de alamă, sunetul inegalabil al instrumentelor cu coarde, dacă vrei mai mult, pizzicato-ul instrumentelor cu coarde ciupite.
Repertoriul Blue Noise este unul obișnuit pentru formații acappella din occident, incluzând multe piese cunoscute celebre, din pop, jazz, rock, contemporan și o parte de piese originale. Am stat de vorbă cu ei pentru a afla mai multe despre concertele și colaborările lor, social media, industrie muzicală și planuri.
Începuturile au fost tulburi. Existența noastră a pornit din tumultul unei despărțiri, speranța unei regăsiri și nevoia de a rămâne pionierii genului muzical în România, iar dispariția din planul muzical actual nu a fost niciodată o opțiune. Dar am pornit ca din pușcă. Cel dintâi “copil” zămislit de noi a fost cam nărăvaș: Blue Noise a fost primul grup acappella care a participat în finala Eurovision. Deși poate pare puțin lucru, nu a fost. În concursul cu pricina găsești piese dintr-o multitudine de genuri muzicale, neplictisitoare și nicidecum nu sunt compoziții pe care să le asculți la radiourile comerciale care de regulă însumează esența unei singure melodii. Din fericire ne-am plasat pe podium, deși nu aveam niciun instrument alături. Despre ceilalți “copii” ai noștri...vă povestim mai târziu.
