„Un barman mitoman și iresponsabil trebuie să achite urgent o datorie. Își convinge fratele, un bodyguard integru, dar iute la mânie, să organizeze împreună o petrecere a burlacilor fără știrea patronilor. Când minciunile ies la iveală și totul se duce de râpă, relația lor ajunge într-un punct critic”.
Este sinopsisul scris de autorii filmului „Klaus și Barroso”, o nouă comedie românească ce vine de la creatorii „Taximetriști” și capătă formă zilele acestea, odată cu încheierea filmărilor. Scenariul este scris de Bogdan Theodor Olteanu, Adrian Nicolae și Cosmin „Micutzu” Nedelcu, care semnează și regia colectivă a filmului. Distribuția este una ofertantă și în ea îi regăsim pe: Cosmin „Micutzu” Nedelcu, Adrian Nicolae, Victoria Răileanu, Șerban Pavlu, Alexandru Ion, Mădălina Craiu, Bogdan Farcaș.
Într-o vizită pe platoul de filmare, am observat artiștii în plin proces de lucru și am discutat pe îndelete cu producătorul Cristian Anastasiu despre ce înseamnă un film românesc comercial de calitate și despre așteptările pe care le are odată cu lansarea în cinematografe a producției „Klaus și Barroso”.
„Avem posibilitatea să atragem public de toate vârstele, de la familii cu copii, până la oameni în vârstă, care pot să vină la cinema de dragul de a vedea o comedie românească de calitate”
Filmul va avea premiera la începutul anului viitor. Cum a fost drumul până la ecran, povestește Cristian Anastasiu în rândurile de mai jos:
Colaborarea creativă
Este a doua mea colaborare cu Bogdan Theodor Olteanu în calitate de regizor și cu o parte din echipa filmului, printre care Mădălina Stoica, actriță și al doilea asistent de regie și la „Klaus și Barroso” și la „Taximetriști”. Scenariul este scris de Bogdan Theodor Olteanu, Adrian Nicolae și Cosmin „Micutzu” Nedelcu. Între timp, de la „Taximetriști” până acum, dată fiind și relația lor de prietenie, ei trei și-au făcut un hub creativ, Grupa B. „Klaus și Barroso” este primul lor proiect împreună. Regia este colaborativă, tot între ei trei, și mai urmează și alte proiecte.
Echipa de producție este formată din trei producători: doi din partea Bold Film Studio, eu și Ionuț Datcu, care ne ocupăm de finanțare, și Bogdan Theodor Olteanu, care vine din zona de comunicare și are o aplecare mai practică către zona asta, inclusiv către ceea ce înseamnă aspectele de producție. Eu mă ocup și de partea de distribuție, pentru că vin din zona de distribuție de film, în care am lucrat 16 ani.
Lecțiile pe care le-ai învățat ca producător, după „Taximetriști”
Că trebuie să acordăm suficient timp pentru finanțarea filmului pentru că procesul finanțare nu este niciodată unul foarte simplu și, de cele mai multe ori, este chiar unul de durată. Că este foarte complicat să convingi clienții din zona de advertising să aloce bani către plasarea de produs și să înțeleagă care sunt avantajele plasării de produs într-un film. Dar sperăm să creăm această cultură și în România, pentru că noi tot timpul am folosit modelul american, în care product placement-ul este o sursă importantă de finanțare a unui film. Că este foarte important să alocăm un buget separat pentru distribuția filmului și că, în general, acest buget trebuie să fie unul semnificativ, dacă vrem să avem un impact și să ajungem la o masă cât mai mare de potențiali clienți de cinema. Și ar mai fi ceva, că trebuie să comunicăm foarte targetat, pe orașe, ca să reușim să aducem în percepția publicului faptul că filmul nostru este un eveniment.
Credit foto: Vlad Cioplea
Scenariul pentru „Klaus și Barroso”
Cred că prima dată l-am citit undeva prin luna martie și m-a atras ideea de a colabora cu ei trei – Bogdan, Adrian și Cosmin - în modalitatea asta de lucru colectivă, plus că mi s-a părut că este un proiect care are potențial de franciză. La noi nu există multe francize care să se susțină, cu filme care să merite să aibă continuări. „Klaus și Barroso” mi s-a părut că are șanse de spinoff-uri, sequel-uri, prequel-uri, pentru că Adrian Nicolae și Comin „Micutzu” Nedelcu sunt un cuplu comic foarte bun. Sperăm să ajungă la cât mai mulți spectatori, aceștia să se îndrăgostească de ei și să își dorească să îi mai vadă și în alte filme, fiindcă au o dinamică comică foarte bună împreună.
Ingredientele unui film comercial de calitate
Cred că un film comercial de calitate înseamnă ceea ce am demonstrat că putem să facem cu „Taximetriști”, adică un film care să se adreseze și să placă în egală măsură atât publicului care are o cultură cinematografică mai bogată, deci vine și cu așteptări mai mari în sală, cât și publicului de masă, care își dorește doar entertainment și, de banii pe care îi dă la cinema, să plece fericit că s-a simțit bine. Asta este nișa în care ne dorim să activăm, la intersecția dintre publicul de masă, care vine la cinema să își vadă actorii preferați și să se se bucure de o oră jumătate de relaxare și publicul specializat de film, care se uită la scenariu, la dialoguri, la scenografie, la modul în care e structurat filmul, la imagine.
Credit foto: Vlad Cioplea
Bugetul filmului și unde se duc cei mai mulți bani
Nu cred că e relevantă discuția despre buget și spun asta deoarece poate părea o sumă mare pentru România, dar nu este nici pe departe așa pentru un film cum ne dorim noi să facem. Pot să zic că un film cum vrem să fie „Klaus și Barroso” poate să coste undeva la jumătate de milion de euro, asta fără investiția pe zona de distribuție, care este separată. Cei mai mulți bani se duc, din punctul meu de vedere, către echipamente. Atunci când vrei ca filmul să arate de un anumit nivel estetic și să se audă bine, ai nevoie de echipamente de calitate și oameni de calitate care să le opereze.
Locația de filmare
A venit cumva la propunerea lui Cosmin Nedelcu. Pentru că el este acționar la The Fool și pentru că acțiunea filmului se petrece într-un club a zis să încercăm să facem acolo, unde avem și o oarecare flexibilitate. Altfel, este greu să te duci la un proprietar de club să-i zici: „vreau să filmez la tine, îți dau banii ăștia, dar ții locația închisă o lună”.
Filmările
Filmările au durat 16 zile, am avut un program foarte strâns. Noi inițial trebuia să începem filmările pe 31 mai, dar am avut surpriza că Adrian Nicolae a făcut vărsat de vânt și cu două zile înainte de filmări. Când deja eram cu toate echipamentele, setul și actorii gata, am aflat că trebuie să amânam. Și, pentru că apoi nu se mai potriveau programele actorilor, și nici locația nu mai era disponibilă, am amânat cu două luni filmările ceea ce a însemnat o reconfigurare a calendarului de distribuție.
Credit foto: Vlad Cioplea
Provocări în procesul de producție și distribuție a filmului
Cele mai multe emoții îmi dă tot timpul finanțarea, să văd că se strâng banii și, că atunci când se apropie data să începem filmările, avem banii pregătiți și nu trecem prin emoții: „de unde mai strâgem niște bani? De unde acoperim asta?”. Pentru mine aceasta este partea cea mai stresantă, dar, evident, că, odată ce se încheie filmările și producția, unde am sută la sută încredere în ceea ce livrează băieții, ajungem pe zona de distribuție. Și aici este foarte stresant pentru mine acel ultim segment dinainte de lansarea filmului în cinema, respectiv ultima săptămână și weekend-ul de deschidere, fiindcă atunci se hotărăște dacă filmul trăiește sau moare. Când vin rezultatele după weekendul de deschidere, atunci ne cam dăm seama dacă stăm bine, dacă ne recuperăm banii, dacă facem și cât facem profit. Și cam care este soarta filmului.
Așteptările, odată lansat în cinematografe „Klaus și Barroso”
Cu „Klaus și Barroso” mă aștept să avem un succes mai mare decât cu „Taximetriști”, pentru că este un film mult mai wide ca adresabilitate. Este un film pentru toată lumea, este foarte family friendly, fiindcă nu are nicio înjurătură. Avem o comedie pură, cu o distribuție senzațională, formată din actori de comedie populari și experimentați, care au avut o dinamică foarte bună pe set, și la repetiții și la filmări. Avem posibilitatea să atragem public de toate vârstele, de la familii cu copii, până la oameni în vârstă, care pot să vină la cinema de dragul de a vedea o comedie românească de calitate.
Credit foto: Vlad Cioplea
Cum ți se pare cinematografia românească de acum
Mi se pare că, în sfârșit, cinematografia românească ajunge acolo unde ar fi trebuit să fie de multă vreme, adică la un mix între ceea ce înseamnă filmul comercial, din ce în ce mai bine reprezentat, și conținutul specializat de festival, care promovează creativitatea, talentul regizorilor, le dă acestora posibilitatea să se exprime și să își pună pe ecran propriile povești și preocupări într-un mod neconstrâns de criterii comerciale. Având în prezent ambele categorii de produs cinematografic pe piață, eu spun că ne îndreptăm în direcția cea bună, adică acolo unde sunt toate piețele de film local din Europa, cu filme premiate, cu public consacrat, și filme de masă, care umple sălile de cinema. Vorbesc despre filme care se regăsesc an de an într-un top zece cele mai văzute filme ale piețelor respective și care generează în jurul lor, cum discutam mai devreme, francize, devin evergreen-uri. Acest tip de filme existau în România în anii ’70-‘80, aveam genul ăsta de comedii de masă, care adunau la momentul respectiv și milioane de spectatori în sălile de cinema.
În România, suntem printre ultimii în Europa din punct de vedere al consumului de cinema, avem un per capita de 0.6, ceea ce este puțin, comparativ chiar și cu alte țări din regiune, Cehia sau Polonia, unde vorbim de 1-2.
De ce nu vin oamenii la cinema să vadă film românesc
Dincolo de criteriile de ordin economic, fiindcă nu este o distracție foarte ieftină, nu cred că există nici obiceiul de consum în sine, pentru că ani de zile filmul românesc a fost stigmatizat și etichetat ca fiind acel gen de film care este plictisitor, întunecat, deprimant, experiemental. În consecință, pentru foarte mulți consumatori, prost. Evident că nu vorbim de un content prost, dar nu era pentru toată lumea.
Consumatorii de masă se așteaptă la ceva care să fie accesibil, să-i distreze, să nu-i pună neapărat în situația de a-și pune întrebări existențiale sau să conștientizeze unele realități dificile. Oamenii căutau această variantă de film românesc, care doar să-i relaxeze, să-i distreze. Negăsind-o, au ajuns la concluzia că filmul românesc nu merită nicio șansă în cinema. Acuma, de bine de rău, au început să își mai schimbe percepția, să mai renunțe la preconcepții.
Cum ar fi cea că „filmele românești se aud prost”?
Da, și asta e tot o preconcepție, să știi. Pentru că, într-adevăr, s-au făcut și filme cu bugete foarte mici, iar în aceste cazuri trebuia să se facă rabat de undeva, și se tăia din calitatea echipamentelor. Dar nu putem generaliza. Acum există în România câteva laboratoare de producție performante la nivel european și mondial, unde se lucrează la cele mai înalte standarde. Noi de asta îi avem co-producători pe cei de la Avanpost Media pentru că ei livrează post-producție la nivel internațional.
Uite, asta este o altă misiune pe care vrem să ne-o asumăm cu filmele pe care le facem, aceea de a mai schimba din preconcepțiile românilor, pe care îi invităm să descopere că se poate face comedie de calitate în România, se pot face filme care se văd și se aud bine și că merită să fie văzute la cinema.
