Interviu cu Sorin Axinte (Axu, pentru cunoscuti si cunoscatori), director de marketing Realitatea-Catavencu
Trusturi mai mari, trusturi mai mici, produse mai vechi, produse mai noi si reteta succesului: daca vreti s-o aflati, intrebati-i pe directorii de marketing. Saptamana aceasta, Axu ne spune cum stau lucrurile in Realitatea-Catavencu, cine a venit, cine ramane si, mai ales, de ce. Ca sa stim cu cine avem placerea.
IQads: Cum te simti acum, cand mare parte din echipa manageriala a trustului Realitatea-Catavencu e fosta echipa a MediaPro?
Axu: Sunt, foarte probabil, cei mai buni oameni de management din piata, care au venit pentru o oportunitate din ce in ce mai rara: aceea de a construi un business (de media) asa cum ti-ai dorit "cand erai mic". Daca "bati" inspre ce ziceam eu acum catva timp despre sistemul Mediapro (cum ca avea multe probleme de stil de management), atunci trebuie sa spun ca, in chiar primele discutii cu Sergiu Toader, Sorin Enache, Dragos Stanca, am cazut foarte repede de acord ca trebuie sa ne ferim ca dracul de tamaie sa facem greselile pe care fiecare din noi le-am identificat in acel sistem. Sper sa reusim.
IQads: Cum vezi tu aceasta migratie pe piata media, intre cele cinci mari trusturi existente? Cat de usor te poti "debarasa" de fidelitatea pe care o manifestam toti fata de produsul/ compania pentru care lucram?
Axu: Economic vorbind, migratia asta e absolut normala. Oamenii cauta sa-si exploateze cat mai bine capacitatea de munca. Iar cand cererea depaseste oferta, incepe polca pe furate si supralicitate. Pentru cei care au inceput pe salariile minuscule din media anilor '90 si au ajuns acum seniori, e vremea razbunarii.
Legal vorbind, n-am auzit de nici un proces "greu" intre un mare grup media si un "evadat" la concurenta. Sunt curios cand o sa se intample.
Moral vorbind, e mai simplu decat in fotbalul romanesc. Nu stiu sa existe un echivalent al fazei cu juramintele in fata galeriei (care ma amuza peste poate, se vede ca nu reusesc deloc sa inteleg "fenomenul fotbalistic").
"Fidelitate" e o vorba foarte mare. Nu cred ca ne atasam de "produs" sau de companie. Ne atasam, mai mult sau mai putin, de unii oamenii cu care lucram si devenim dependenti de micile victorii profesionale (atatea cate sunt).
