Primele „antrenamente” de teatru le-a făcut când era copilă. Asculta povești la pick-up, învăța replicile și încerca să imite vocile actorilor, inflexiunile și accentele lor. În clasa a V-a, Lorena Zăbrăuțanu a scris un basm dramatizat și profesoara ei de limbă română a decis să îl pună în scenă. Ea a primit rolul vrăjitoarei, fiindcă nu o interesau prințesele. Acela a fost momentul în care a ieșit prima oară pe scenă și a devenit dependentă de ea.
Lorena Zăbrăuțanu a terminat actoria la UNATC – licență cu Ion Cojar și Master cu Tania Filip -, iar la Conservatorul Național Superior de Artă Dramatică din Paris a învățat regie cu profesorul Jean-Damien Barbin.
Deși nu are preferințe când vine vorba de personajele pe care le interpretează, Lorena ar vrea, totuși, să joace mai multe roluri de comedie. Ca regizoare, este interesată să aducă în spectacolele sale tema instrumentalizării corpului, al femeii în principal, dar și al unor categorii vulnerabile din societatea contemporană.
"Până să mă apuc de regie eram o actriță în banca ei, cuminte, care aștepta să fie văzută, auzită, remarcată. Bine încadrată în tiparele ”Nu deranja! Nu face prea mult zgomot! Mergi la audiții – le iei, bine, nu, taci și mergi mai departe, asta e. Câți ani ai? 28 ? Ai depășit vârsta”, spune Lorena.
