A început să învețe graphic design pe cont propriu, din tutoriale YouTube, pe vremea când era studentă. A trecut printr-o serie de joburi în producție publicitară și web design, dar lucrurile s-au schimbat când a descoperit platformele de freelancing internațional.
Clienții din toată lumea, ritmul accelerat de lucru, lecțiile rapide despre antreprenoriat au condus-o pe Adriana Dănăilă către o decizie tactică, aceea de a adăuga ilustrația în tolba sa cu unelte creative. Pentru că avea nevoie de un spațiu mai personal. Acolo, între umor, idee și estetică, a început să-și construiască vocea creativă. Sau mai bine spus vocile, pentru că stilul ei nu este unul fix, ci fluid. Adriana este un creativ care îmbină storytellingul, video, content creation, dans, actorie, scris.
„Tot ce e „prea perfect”, „prea polished” sau generabil în 10 secunde tinde să își piardă valoarea percepută. Iar asta deschide o oportunitate uriașă pentru artiștii care știu să folosească umorul, vulnerabilitatea și storytelling-ul ca parte din stilul lor”, spune Adriana.
Vorbim în continuare cu Adriana Dănăilă despre ilustrație, creație și freelancing.
Drumul către ilustrație
Ca orice ilustrator care se respectă… am absolvit ASE. Mai în glumă, mai în serios, cred că e una dintre cele mai utile facultăți pentru un artist. Pentru că, sincer, să faci artă e (relativ) ușor. Dar să faci bani din artă? Asta e adevărata provocare.
Din curiozitate și un apetit pentru învățare (am fost copilul ăla căruia îi plăceau toate materiile la școală) am început să învăț graphic design de pe YouTube încă din facultate. Am avut câteva joburi în producție publicitară și web design, în Galați, orașul meu natal. Apoi, foarte devreme în cariera mea, am descoperit platformele de freelancing.
A fost game changer.
Am avut șansa să colaborez cu clienți din toată lumea, iar expunerea asta m-a ajutat să evoluez rapid, mai ales ca antreprenor. Ilustrația a venit mai târziu, mai mult ca o strategie de diferențiere. Piața de graphic design devenea din ce în ce mai aglomerată, iar dacă voiam să-mi mențin veniturile lucrând mai puține ore, trebuia să ies din turmă. Așa că m-am reorientat spre ilustrație, un spațiu unde am putut să combin umor, idee și estetică într-un mod mai personal și mai ofertant creativ.
Un rezumat al proiectelor de anul acesta
Anul 2025 a venit cu o revelație destul de importantă: mi-am dat seama că, în ultimii ani, m-am limitat și plafonat creativ, fără să-mi dau seama. Am funcționat pe pilot automat în multe proiecte, chiar dacă păreau „de succes” la exterior.
Am început să înțeleg că nu sunt doar o ilustratoare. Sunt un om cu multe fațete, hobbyuri și abilități neexplorate, de la storytelling video la content creation, de la dans și actorie la scris. Și m-am hotărât să nu le mai las în sertar.
Ce-mi dă energie acum este ideea că internetul e, în continuare, o platformă cu resurse infinite. Mă simt din nou curioasă, ca la începutul carierei. Entuziasmată să învăț, să testez, să creez altfel. Așa că 2025 e, pentru mine, anul experimentelor, vreau să mă joc cu video, animație, scenarii, să-mi extind zona de expresie și poate chiar să-mi reinventez complet stilul de lucru.
Înapoi în timp, despre primele tale încercări în ilustrație
Fiind o fire introvertită, desenul a fost mult timp principalul meu mod de exprimare. Primele mele desene „serioase”, cele de adolescentă, erau destul de întunecate. Creion, cărbune, multă melancolie, multă anxietate. La vârsta aia, procesam totul prin artă.
Cred că, până atunci, fusesem expusă mai mult la ideea romanticizată de „artist care suferă” sau „starving artist”, și, sincer, tocmai această imagine m-a ținut departe de o carieră în ilustrație pentru o vreme. Mi se părea o cale frumoasă, dar instabilă.
Dar cu timpul, lucrurile s-au transformat. Ilustrația nu mai e pentru mine o supapă emoțională, ci un instrument prin care îmi construiesc conștient viața pe care mi-o doresc. Nu mă mai definesc exclusiv ca „artist”, și nici nu-mi doresc asta. Sunt și profesionist, și antreprenor, și explorator creativ.
N-am un ego de artist. Cu mine se colaborază ușor, sunt deschisă la feedback și orientată pe soluții. Iar cred că asta se vede și în munca mea de acum: e mai clară, mai relaxată, mai conectată la realitate.
Iar nevoia de fantastic și de a visa cu ochii deschiși mi-o satisfac prin proiectele personale, acolo unde îmi permit să fiu mai poetică, mai absurdă sau pur și simplu mai... eu.
Ce tip de proiecte îți place cel mai mult să lucrezi acum
În perioada asta, mă atrag cel mai mult proiectele care pun accent pe storytelling și umor. Îmi plac acele briefuri în care nu forma ilustrației e în prim-plan, ci conceptul din spate, povestea pe care o spune în relație cu textul, cu produsul, cu serviciul sau cu mediul în care apare.
Mă motivează cel mai mult ideile care mă provoacă intelectual, care cer un unghi neașteptat sau un joc vizual cu subînțeles. Dar, să fim sinceri până la capăt: mă motivează și proiectele sustenabile financiar. Pentru că scopul meu nu e doar să am o carieră frumoasă, ci o viață frumoasă, una cu timp, spațiu și libertate pentru creativitate autentică, nu doar muncă pe bandă rulantă.
Cum arată procesul tău creativ – de la brief până la livrarea finală
Startul e întotdeauna discuția cu clientul, să înțeleg contextul, scopul și tonul. Apoi, trec la brainstorming: schițe rapide, jocuri de cuvinte, conexiuni absurde. Îmi place să fac analogii sau să exagerez ideea până devine memorabilă. Apoi trec la stilizare: decid dacă merge mai bine un stil flat, cu linii groase, sau ceva mai ornamental. Revizuiesc, rafinez, și livrez.
Unde cauți inspirație pentru creațiile tale
Inspirația vine din cotidian, din glume, din cărți, din filme, din frustrările de freelancer. Când am blocaje, iau o pauză. Plimbări, conversații cu prieteni, notițe la cafea. Nu forțez inspirația, o păcălesc să vină singură.
Resurse pentru cultivarea creativității
Îmi mențin creativitatea vie cultivând interesul pentru tot ce e în afara ilustrației. Am făcut actorie, dans, am explorat ceramica, călătoresc des, sunt activă fizic și încerc să am un stil de viață cât mai sănătos.
Cred că inspirația reală vine din viața trăită, de asta am grijă de cele mai importante instrumente ale mele: corpul și mintea. Când ele sunt în echilibru, și ideile curg mai ușor. Creativitatea e de fapt un ecosistem, pe care eu încerc să-l îngrijesc zilnic, prin alegeri mărunte, dar constante.
Stilul tău de creație
Sincer? Încă n-am „un” stil. Și m-am împăcat cu asta. Îmi place să mă joc cu mai multe voci vizuale. Ce au în comun e imperfecțiunea. Liniile sunt organice, tremurate, personajele expresive, fundalul minim sau inexistent, uneori folosesc multe culori, alterori prefer un stil mai minimalist. Cred că stilul meu e mai mult în atitudine decât în estetică: îmi plac ideile jucăușe și mesajele cu substrat.
Ce e greu în freelancingul în ilustrație. Ce funcționează pentru a avea proiecte
Cele mai multe dintre proiectele mele vin din afara țării. Adevărul e că nu am foarte multă experiență cu clienți din România, în mare parte pentru că nu sunt activă pe Instagram, iar acolo pare să fie adunată toată „piața locală” de ilustrație. Mă plictisește îngrozitor. Poate greșesc, dar nu rezonez cu dinamica platformei.
Pentru mine, au funcționat foarte bine platformele de freelancing, ca Upwork și Fiverr, unde sunt în top 1% dintre profesioniști. Acolo, clienții mă aleg pentru reputația construită în timp, dar și pentru că transmit clar încredere și profesionalism încă din primul mesaj. Nu-mi e teamă de negociere, știu să-mi valorific skill-urile și îi ajut pe clienți să înțeleagă lucruri importante legate de copyright, licențe, bugete.
Chiar dacă pe astfel de platforme competiția e mare, diferența o face felul în care comunici și te poziționezi. Dincolo de portofoliu, clienții simt imediat când au de-a face cu un profesionist care știe ce face și care îi poate ghida cu încredere prin proces.
Piața de ilustrație românească
Cred că, în România, încă ne luptăm cu sindromul „starving artist”. Comunitatea de ilustratori e deschisă, caldă, împărtășește mult despre craft, proces, viața de artist, dar mult mai puțin despre partea financiară, despre cum trăiești efectiv din asta.
Mulți aleg ilustrația din pasiune, ceea ce e minunat, dar pasiunea, lăsată de capul ei, nu face neapărat un profesionist. Fără structură, educație financiară și o înțelegere reală a pieței, duce mai degrabă la burnout, frustrare și lipsuri.
Simt că ce lipsește cu adevărat e educația financiară pentru artiști. Nu doar cum să ceri un preț corect, ci și cum să-ți negociezi timpul, cum să-ți construiești un portofoliu strategic, cum să gândești pe termen lung. Pentru că dacă vrem ca ilustrația să fie mai mult decât un hobby glorificat, avem nevoie de o cultură antreprenorială mai sănătoasă în jurul ei.
Clișeele pe care le observi în ilustratie
Marele trend acum e storytelling-ul. Problema e că nu toată lumea înțelege ce presupune cu adevărat. O ilustrație frumoasă de una singură nu înseamnă storytelling. E doar... o imagine frumoasă.
Storytelling-ul înseamnă să creezi o experiență care combină text, imagine, video, toate lucrând împreună. Din perspectiva mea, cel mai valoros skill al viitorului e scrisul. Copywriting-ul. De acolo începe totul.
Publicul e tot mai sofisticat, nu mai merge cu „o imagine face cât o mie de cuvinte", nu dacă e lipsită de context. Ilustrația trebuie să spună ceva, dar și să lase loc de interpretare. Cele mai bune combinații? Acolo unde textul spune una, iar imaginea sugerează altceva. Asta e dinamica aia jucăușă și inteligentă care captează atenția. Acolo e magia adevărată a storytelling-ului vizual.
Așteptările clienților în ultima vreme, mai ales de când avem inteligență artificială
Paradoxal, apariția AI-ului nu a scăzut cererea pentru ilustrație, dimpotrivă, a crescut interesul pentru artă cu personalitate. Clienții caută acum, mai mult ca oricând, lucrări imperfecte, expresive, umane. Ilustrații care nu pot fi replicate ușor de un prompt, pentru că poartă o amprentă emoțională, culturală sau stilistică unică.
Tot ce e „prea perfect”, „prea polished” sau generabil în 10 secunde tinde să își piardă valoarea percepută. Iar asta deschide o oportunitate uriașă pentru artiștii care știu să folosească umorul, vulnerabilitatea și storytelling-ul ca parte din stilul lor.
Într-o lume în care totul poate fi generat, diferența reală o face ceea ce nu poate fi generat la comandă: perspectiva personală.
Brandul tău în social media
Am inceput sa fiu mai prezenta pe socia media in ultimele 6 luni de când am descoperit Linkedin-ul :)) Știu că pare platformă de boomeri în costume, dar e cel mai fun loc de pe internet. Acolo pot fi și amuzantă și serioasă, și goofy și filozofică, fără să simt că trebuie să „livrez content”. Comunitatea se formează natural în jurul ideilor si personalității, nu a esteticii.
