![[Work & Self] Matei Dură: Încerc să nu fiu definit de titluri sau de rezultate pe hârtie, ci mai degrabă de ce rămâne în urmă, după ce am trecut printr-un proiect sau printr-o echipă](https://media.iqads.ro/2025/08/img-08082025-cover-850.jpg?v=202508121202)
În ultimii ani, se vorbește tot mai mult despre sens și bucurie în muncă, despre responsabilitate, dar nu neapărat cea a taskurilor, cât cea a valorii aduse prin munca noastră în societate și în organizațiile unde lucrăm. Vechile modele, cu omul și profesionitul priviți ca două entități separate - una acasă și alta la job - nu mai sunt de actualitate. Fiindcă nu le putem separa pe cele două. Nu mergem la muncă în costumul de profesionsit, dezbrăcați complet de identitatea noastră umană.
În realitate, în toate rolurile noastre, aducem cu noi tot ceea ce suntem: valori, nevoi, temeri, convingeri, etică, abilități, experiențe. Iar munca, la rândul ei, ne modelează, schimbă felul în care ne privim, în care vorbim, în care ne purtăm cu ceilalți. Când ceea ce facem zi de zi este în acord cu cine suntem, apar energia, claritatea și sentimentul că nu doar bifăm sarcini, ci construim ceva care contează. Când identitatea noastră nu este aliniată cu rolul profesional apar golul, frustrarea și întrebarea: „Pentru ce fac asta?”.
