A explorat realismul, suprarealismul, expresionismul și abstractul. Stilul său de bază se apropie de realism, dar nu este o constantă în creația pictoriței Oana Fărcaș, fiindcă pentru ea mobilitatea unui artist este esențială.
Nu s-a simțit niciodată mândră că este pictoriță. Dimpotrivă, mult timp a traversat-o frustrarea provocată de felul în care societatea îi percepe pe artiști: excentrici, săraci, irelevanți, imagine care s-a construit recent în România. Ca femeie, această etichetare a fost dublată de un misoginism prezent atât în spațiul social, cât și în cel profesional. Chiar și așa, Oana a continuat să creeze și să expună la noi în țară, cât și internațional.
„În general, nu abordez subiecte pe care nu le-am trăit într-un fel sau altul, dar aleg să le reprezint pe cele care fac parte și din experiența colectivă. Imaginarul îl folosesc mai mult în execuție decât în idee. Atuul meu cred că este capacitatea de a surprinde și atrage privitorul prin atmosferă”, spune Oana.
Vorbim cu Oana Fărcaș despre creație și despre drumul artistic străbătut până acum.
