Cultura este aproape invizibilă în spațiul public, crede Cristina Foarfă. Dar ea este prezentă peste tot: pe străduțe ascune, la scări de bloc obscure, în parcuri, piațete, magazine. Avem nevoie doar de o hartă pentru a o descoperi. Și acum este la îndemână. Harta Literară aduce literatura pe traseele noastre obișnuote, o scoate din manual și îi păstrează frumusețea.
Bucureștiul este primul oraș inclus pe hartă, cu peste 300 de locuri și mai bine de 500 de conexiuni cu opere clasice și contemporane sau cu episoade semnificative din istoria literaturii române. Proiectul a fost inițiat de Tech and Tonic, un ONG care folosește creativ tehnologia pentru proiecte interdisciplinare și pentru a analiza impactul acesteia în societate.
Harta literară a apărut din dorința de a conecta cultura cu spațiul urban, trecutul cu prezentul, literatura cu experiența directă a orașului, explică Cristina Foarfă, project manager Harta Literară.
"Sunt un „animal urban”: îmi place să citesc, sunt pasionată de tehnologie, dar îmi place și să hoinăresc prin București, să descopăr străzi, case, cafenele și tot felul de alte locuri. Mă fascinează felul în care orașul și literatura se reflectă unul în celălalt – cum un pasaj dintr-o carte poate schimba felul în care privești o stradă sau cum un loc real capătă o aură nouă după ce l-ai regăsit într-un text literar", spune Cristina.
Vorbim cu ea în continuare despre literatură și cultura urbană, conexiuni surprinzătoare și ocazii de a descoperi spațiul din jur prin prisma lumilor imaginare.
Etapele care ți-au influențat parcursul
Sunt un mix de om de comunicare, jurnalist, om care se implică în proiecte cu impact social, pasionat de literatură, tehnologie și scris.
De vreo 15 ani, lucrez pe cont propriu pe tot felul de proiecte. Probabil că asta m-a format cel mai mult - faptul că pot să fac switch în câteva minute de la lactate la tech sau de la proiecte cu impact social la jurnalism. Au fost perioade când lucram și pe 6-7 proiecte în paralel – unul de FMCG, două de tech, unul-două cu ONG-uri, unul cu organizații UN, unul pe medical și mai și scriam pe deasupra. Fiind pe cont propriu, de cele mai multe ori făceam și cafeaua, și strategia, și implementarea. Probabil de aici mi se trage și un anumit fel de-a privi lucrurile în ansamblu.
Am început să muncesc devreme, la început într-o agenție de publicitate unde, deși eram junioară, făceam treabă de senior pentru că… nu era nici un senior. Un rol cu adevărat important l-a avut Metropotam, care m-a legat iremediabil de oraș, de ieșitul din casă, de explorare, evenimente. Mai târziu, iar asta a fost decisiv, am coordonat Bookaholic.ro, o platformă care punea literatura în centru, cu interviuri, recenzii și multe, enorm de multe, articole despre cărți.
În tot timpul ăsta, de când eram în facultate, am scris. În salturi, dar am scris. Despre cultură, despre societate, despre inițiative civice, despre tech, despre business, uneori mai rar și despre politică, despre going out, despre călătorii, despre oameni. Scrisul are, cred, acest rol de a te conecta și cu lumea, cu viața, dar și cu tine, să vezi mai în profunzime.
Educațional, sunt trei lucruri formatoare - un liceu foarte bun unde, chiar dacă eram clasă de olimpici la matematică, se făcea literatură și se discuta despre cărți; Facultatea de Litere unde m-am conectat pe bune cu literatura și Masterul de Antropologie, făcut recent, unde am învățat să mă uit la lucruri din mai multe perspective decât cele evidente.
O perioadă am “făcut naveta” București-New York. O pun pe harta personală a momentelor importante pentru că asta m-a conectat la un anumit vibe, un anumit chef de a face lucruri și o anumită atitudine de mers cu capul înainte, de fuck it, care chiar dacă nu-mi iese prea des, mă inspiră.
Sigur, sunt mult mai multe lucruri, momente și interacțiuni care te aduc unde ești. Sunt oamenii pe care îi întâlnești și de la care înveți, bulele în care te învârți, cărțile pe care le citești, felul în care lucrezi cu tine, locurile în care călătorești, practic toate experiențele pe care le ai. Sunt prea multe să le enumăr aici, dar sunt recunoscătoare pentru mulți oameni din viața mea și pentru multe experiențe care m-au format.
Povestea Tech and Tonic
Tech and Tonic este un ONG relativ recent înființat, aflat la intersecția dintre tehnologie, societate și cultură. Ne propunem două lucruri principale: pe de o parte, să folosim creativ și inedit tehnologia pentru a aduce în prim-plan aspecte sau dimensiuni ale realității care, la prima vedere, nu par legate de ea. Folosim, dacă vreți, tehnologia ca pe un limbaj – în cazul Hărții, de exemplu, este un limbaj prin care vorbim altfel despre literatură, conectând-o cu orașul.
Pe de altă parte, privim tehnologia cu un ochi critic: vrem să înțelegem impactul ei asupra societății, asupra diverselor domenii, dar și asupra modului în care gândim și trăim împreună. Un proiect pe care l-am realizat anul trecut împreună cu PressOne exact asta și-a propus – am analizat anul electoral 2024 prin prisma tehnologiei, discutând cu experți și punând lucrurile în context printr-o serie de articole și întâlniri de lucru.
În curând, vom începe un nou proiect, un experiment de fapt, despre felul în care tehnologia ne „folosește” pe noi – despre cum datele noastre devin monedă de schimb și despre cum tot ceea ce este legat de noi în mediul online, fie că știm sau nu, ne face vulnerabili la manipulare, fraude și, mai subtil, ne influențează modul de a gândi și de a fi.
La Tech and Tonic suntem oameni – în mare parte femei – cu formări foarte diverse: venim din domenii precum tehnologia, antropologia, cultura, științele politice, activismul civic, jurnalismul, comunicarea și consultanță, având experiență de lucru atât în mediul privat cu companii de la foarte mici la foarte mari, antreprenoriat, cât și în sectorul ONG, în colaborare cu organizații naționale, internaționale și chiar instituții guvernamentale.
Cum a început și a evoluat relația ta cu literatura
Ca majoritatea relațiilor solide cu literatura, a început când eram copil. Am avut privilegiul, pentru că este un privilegiu pe care din păcate mulți nu îl au, să cresc într-o casă plină de cărți, într-o familie care încuraja lectura. Citeam foarte mult când eram mică, și îmi pare rău să spun asta, mult mai mult decât acum. A fost o mică luptă în perioada adolescenței: familia mea mă vedea la Politehnică sau, oricum, într-un domeniu al științelor exacte, mai ales că eram destul de bună la matematică – iar eu mă vedeam, firește, la Litere, studiind literatura.
La Litere, în București, s-a oficializat relația cu literatura și am avut norocul să întâlnesc o mulțime de oameni extraordinari – profesori și scriitori care mi-au schimbat modul de a privi literatura. Am făcut parte din cenaclul coordonat de Simona Popescu, o scriitoare absolut minunată, și tot atunci am început să scriu în reviste culturale, am făcut revista facultății și, cred, am învățat ce înseamnă literatura. Nu prin teorie, ci „prin contaminare” – prin oameni, conversații, evenimente, beri multe și discuții în contradictoriu până dimineața.
Am terminat facultatea cu o lucrare despre intersecția dintre literatură și tehnologie – o temă aproape exotică pe atunci – intitulată Noile media și literatura română contemporană. Conexiuni. Încă de atunci, mă interesa intersecția asta între tehnologie și cultură. Am și predat mai târziu doi ani la Facultatea de Litere, la master, despre cum putem folosi mediul digital pentru a promova produsele culturale, în special cele din zona de carte.
Cum spuneam mai sus, Bookaholic a avut apoi un rol esențial. A fost o perioadă cu adevărat mișto, în care mă simțeam profund conectată la tot ce se întâmpla în lumea literară, cu sentimentul că ceea ce făceam noi acolo era, de fapt, să aducem cărțile mai aproape de oameni, într-un mod deloc scorțos.
Când te-ai gândit prima dată la ideea unei hărți literare a Bucureștiului
Era pe vremea Bookaholicului, prin 2012-2013. Ne doream să facem proiecte conexe, să găsim modalități inedite de a promova literatura, să o scoatem din zona „clasică” a recenziilor și interviurilor și să o ducem mai aproape de oameni, în oraș, în viața de zi cu zi.
Probabil că mulți dintre oamenii din publicitate, brand manageri sau oameni de comunicare de la branduri au, undeva prin inbox, o prezentare din perioada aceea intitulată „Harta Bucureștiului Literar + insert nume brand”. Ne gândeam atunci că ar fi o formă de storytelling urban, care să arate cum se împletesc literatura și spațiul cotidian. Nu a ieșit atunci, pentru că nu am găsit finanțarea necesară și, cum se mai zice uneori când cauți scuze, nu era nici timpul potrivit.
Ideea unei hărți literare e, de fapt, o combinație între mai multe pasiuni și experiențe: anii de la Bookaholic, dar și cei de la Metropotam. Sunt un „animal urban”: îmi place să citesc, sunt pasionată de tehnologie, dar îmi place și să hoinăresc prin București, să descopăr străzi, case, cafenele și tot felul de alte locuri. Iubesc orașele mari, zgomotul dar și cum o carte citită într-un loc aglomerat poate face liniște în haosul din jur. Mă fascinează felul în care orașul și literatura se reflectă unul în celălalt – cum un pasaj dintr-o carte poate schimba felul în care privești o stradă sau cum un loc real capătă o aură nouă după ce l-ai regăsit într-un text literar.
Așa că ideea Hărții Literare a fost, într-un fel, o continuare a acestui fel de a fi: dorința de a conecta cultura cu spațiul urban, trecutul cu prezentul, literatura cu experiența directă a orașului.
Din ce nevoie a apărut această hartă
O să spun, probabil, cea mai mare banalitate cu putință – cultura, în special literatura, este aproape invizibilă în spațiul public. Sunt puține resurse, multă oboseală și foarte multe bariere: unele de ordin financiar, altele legislative, iar altele țin pur și simplu de fragmentarea atenției, de lipsa educației sau de absența unor forme mai cool prin care să stârnim interesul oamenilor pentru, să zicem, lectură.
Mi se pare profund nedrept că există o mulțime de cărți excepționale – atât contemporane, cât și clasice – care ajung să fie citite de câteva sute de oameni, în cel mai fericit caz. Literatura are un potențial uriaș de a construi legături, de a deschide conversații, de a genera empatie și sens, dar pentru ca toate acestea să se întâmple, trebuie mai întâi să fie vizibilă.
Harta Bucureștiului Literar a pornit exact din această nevoie – de a aduce literatura mai aproape de oameni, de a o ancora în locuri reale, recognoscibile, în experiența cotidiană a orașului. De a o face vie, tangibilă, parte din traseele noastre de zi cu zi. Literatura nu e o chestie prăfuită de manual de română, ci ceva ce face parte din viață și care reflectă viața.
De la idee la harta propriu-zisă
Ideea rămăsese, mult timp, într-un sertar. După ce Bookaholic s-a închis, am mers mai departe pe alte direcții – am lucrat în comunicare comercială, am făcut antropologie, am colaborat cu branduri, dar și cu organizații naționale și internaționale. Făceam, cumva, un balet constant între zona civică și cea comercială.
Mai târziu, împreună cu Alina Calistru, Ana Giurcă, Ana Cojocaru și Mădălin Bețivoiu, am început să ne gândim ce am putea construi împreună în zona care ne pasiona pe toți: tehnologia, dar privită prin lentila societății și a culturii. Când am văzut apelul de finanțare de la AFCN, mi-am amintit de idee și am deschis sertarul. Le-am povestit colegilor despre hartă, le-a plăcut mult conceptul și am decis că merită să o readucem la viață.
Am lucrat intens la aplicație, încercând să construim un proiect care să fie și creativ, dar și relevant social și educativ. A fost, de fapt, prima oară când am aplicat la AFCN – și am avut bucuria și surpriza să câștigăm, cu un punctaj foarte mare.
Cumva, am adus în proiectul ăsta și experiența noastră din afara zonei culturale, cea de lucru pe proiecte foarte diverse și pentru clienți din diverse industrii, printre care și tech, ceea ce a ajutat să fim out of the box. Am gândit și implementat un proiect cu o componentă tech importantă, unde era nevoie să comunicăm intens cu un buget de media practic de câteva sute de euro, să promovăm proiectul în diverse rețele, să ne conectăm cu oameni și proiecte și din “bula” culturală, dar și din afara ei, să fim și online și offline, să fim și cool dar și riguroși.
Partea cea mai grea
Timpul scurt, fără îndoială. Finanțarea de la Administrația Fondului Cultural Național, fără de care acest proiect nu ar fi fost posibil, a venit cu o provocare majoră: perioada limitată de implementare. Practic, aveam doar șase luni pentru a dezvolta harta, a organiza tururi literare, a o umple cu conținut și a o promova.
Dezvoltarea efectivă a durat mai puțin de două luni, ceea ce, la început, părea imposibil. Am lucrat în paralel – pe de o parte, echipa tehnică se ocupa de design, UX și dezvoltarea software, iar pe de altă parte, echipa de conținut săpa prin cărți, documenta și aduna fragmentele literare care menționau locuri din București.
Desigur, ca în orice proiect, au apărut pe parcurs tot felul de situații neprevăzute: modificări, idei noi de funcționalități, detalii tehnice care necesitau ajustări din mers. Au fost două luni intense,dar și cu o energie bună. Ce a fost cu adevărat frumos a fost faptul că toată echipa era all in – toți voiam să vedem harta live cât mai repede, ca să începem să facem lucruri cu ea.
Ce ai descoperit despre București în timp ce ai lucrat la harta lui literară
Ca o glumă, am descoperit că scriitorii au (prea) multă imaginație. Eram fericită că găseam un loc într-o carte, cu nume, prenume, adresă, tot ce trebuie, îl căutam și hei, locul ăla nu exista. Ba chiar vorbeam cu unul dintre autori că aproape nici unul dintre locurile care apăreau într-o carte a lui nu existau.
Cred că cel mai frumos lucru a fost să descopăr cum a fost văzut același loc de scriitori diferiți, din epoci diferite, cu stiluri și preocupări diferite. De exemplu, Cișmigiul. Dați un search după el pe Hartă, e și poezie, e și literatură clasică, e și contemporană.
Ce locuri sau bucăți literare ai descoperit pe parcursul acestui proiect
Am descoperit și am redescoperit foarte multe. De exemplu, a fost o bucurie să recitesc fragmente sau chiar cărți pe care le-am citit acum 10-20 ani, să caut locurile din ele și să-mi aduc aminte de ce mi-au plăcut atât de mult. Una dintre ele e “Muzici și Faze”, de Ovidiu Verdeș, alta e “Nostalgia” lui Cărtărescu (scena din Muzeul Antipa e fabuloasă!), “Craii de Curtea-Veche” pe care i-am recitit acum cu alți ochi. Pot să spun ce citesc acum și asta datorită Hărții - “Silex” de George Cornilă, “Chiajna în Casa Mușatinilor” de Simona Antonescu și tocmai am terminat “Vântul, duhul, suflarea”, de Andreea Răsuceanu.
Ce trebuie să știe oamenii cel mai important despre această hartă
Că este o unealtă, nu un scop în sine. Că pot merge pe www.hartaliterara.ro, pe mobil sau pe desktop, că se pot uita ce e în jurul lor, își pot face trasee literare sua propriile evenimente, că pot veni înspre noi cu idei. Și încă un lucru – harta asta nu va fi niciodată completă. Bucureștiul e viu, literatura e vie, s-au scris probabil mii de cărți legate, sub o formă sau alta, de București și se vor scrie la fel de multe. Niciodată nu vor fi toate pe hartă și asta e cumva frumusețea ei, se modifică de la o zi la alta.
Vorbind de harta ca tool, ea poate fi folosită și de elevi care să se plimbe altfel prin literatura școlară, și de turiști, și de oameni care trăiesc în diasporă, și de bucureșteni care poate își vor descoperi altfel orașul și îl vor iubi mai mult, și de studenți, care vor descoperi că barurile sau cluburile lor preferate apar în cărți, și de branduri care poate vor să comunice altfel.
Cum a fost primită până acum
Incredibil de bine, atât de bine încât ne-a copleșit, emoționat și chiar speriat un pic. Încă dinainte de lansare era un interes mare pentru ea ceea ce punea o presiune mare – dacă nu va răspunde așteptărilor? Au fost multe instituții importante care s-au alăturat proiectului (Facultatea de Litere, Muzeul Literaturii, Institutul Cultural Român, Ordinul Arhitecților și multe altele), au fost și sunt nu puțini scriitori care vor ca textele lor să fie pe hartă - ba chiar avem și texte în premieră, nepublicate - , am primit tot felul de invitații, idei și propuneri de parteneriate, oamenii dădeau share-uri peste share-uri, a fost o nebunie. Mă bucur că e o idee simplă, nu are nevoie de explicații complicate, și o idee cu care oamenii rezonează super ușor.
Înainte să lansăm am făcut două tururi literare unde locurile s-au ocupat practic în mai puțin de o zi. Reach-ul în social media a fost incredibil – practic, glumim între noi, ne-am atins obiectivele pe care ni le-am propus la AFCN, în termeni de cifre, încă dinainte de lansare. Glumim, dar chiar așa e.
Intersecțiile tale preferate
Bucureștiul poetic! Mi se pare atât de frumos să te plimbi prin oraș și să descoperi un colț de stradă, un bloc, o stație de metrou despre care există o poezie contemporană. De obicei, asociem geografia literară cu proza, dar sunt atâtea locuri care apar în poezie, mai ales la autorii contemporani, iar asta dă, din punctul meu de vedere, o cu totul altă dimensiune Bucureștiului. O să las câteva nume de poeți ale căror versuri sunt pe harta literară și pentru că îmi plac, și pentru că poezia contemporană e prea puțin cunoscută - Mircea Cărtărescu, t.s. khasis, Claudiu Komartin, Octavian Perpelea, Mihai Bădică, Anastasia Gavrilovici, Cristian Popescu, Florin Dumitrescu, Radu Nițescu.
O conexiune specială
Nu cred că există o singură carte sau un autor care să surprindă cu adevărat Bucureștiul. E mai degrabă un puzzle din multe voci literare, care se compune și se recompune, un caleidoscop unde ba ai Bucureștiul magic al lui Eliade, ba ai Bucureștiul marginal din Ferentarii lui Schiop, ba ai un București actual și foarte relatable al Laviniei Braniște sau al lui Mihai Radu, Bucureștiul mahalalelor din Groapa lui Barbu sau un București mai intelectual la Camil Petrescu sau la Hortensia.
