Algoritmi și Adicție reprezintă continuarea proiectului Teritoriu, bani, dependență, ce-și propune cercetarea fenomenului jocurilor de noroc în România. Algoritmi și adicție are focus pe jocurile de noroc în mediul digital și o componentă audio nouă - un podcast de 8 episoade și un documentar audio, pe lângă materialele de cercetare scrise. Pentru a afla mai multe am stat de vorbă cu Raluca Dubarcă, inițiatoarea proiectului.
"Ceea ce am aflat din cercetarea lui Adrian Schiop despre digitalizarea jocurilor de noroc mi se pare extrem de relevant și trebuie menționat: modificarea păcănelelor din dispozitive mecanice în dispozitive digitale le-au transformat peste noapte în mecanisme feroce de adicție, „cocaina crack a industriei de gambling”, cum o numește Adrian", spune Raluca.
Printre altele, am vrut să aflăm cât e manipulare, cât slabă educație și cât alegere în faptul că românii aleg să joace așa mult la păcănele. Însă discuția este una complexă, iar răspunsurile nu sunt chiar ușor de identificat. Ea spune că este puțin din toate în amploarea pe care a luat-o fenomenul, la care se adaugă iresponsabilitatea statului român care a permis acestei industrii să ne vândă produsele sale nocive și să normalizeze jocurile de noroc pentru toată populația.
Ce își propune proiectul Algoritmi și adicție
„Algoritmi și adicție” este practic o continuare a inițiativei de cercetare a fenomenului jocurilor de noroc în România începută în 2024 odată cu proiectul „Teritoriu • Bani • Dependență”. Dacă proiectul anterior s-a concentrat pe cercetarea jocurilor de noroc tradiționale (din săli de jocuri, baruri și cazinouri), proiectul de anul acesta își propune să investigheze jocurile de noroc la distanță prin cercetări antropologice și sociologice, anchete jurnalistice și analize de discurs, precum și prin documentare audio și un podcast ce reunește interviuri cu psihoterapeuți, medici psihiatri, jucători în recuperare, cercetători internaționali, jurnaliști, activiști și reprezentanți ai asociațiilor care luptă pentru drepturile minorilor și tinerilor.
Succesul proiectului de anul trecut a fost surprinzător și a relevat câteva aspecte importante. În primul rând, nevoia canalizării energiei profesioniștilor interesați de subiect. În urma publicării proiectului anterior am primit numeroase solicitări de la jurnaliști, cercetători și artiști interesați de viitoare colaborări în proiecte care abordează subiectul jocurilor de noroc, mulți dintre ei fiind implicați în proiectul de față. Apoi, importanța producției de cunoaștere despre fenomen. Cercetarea anterioară ne-a arătat cât de puține informații centralizate, studii relevante și cercetări la zi există despre fenomen. Nu în ultimul rând, am înțeles încă de anul trecut urgența extinderii cercetării subiectului în zona jocurilor de noroc online. Potrivit BNR, în 2023 românii au efectuat 84 de milioane de tranzacții cu cardul către industria de jocuri de noroc online. Acestea au cumulat 12,5 miliarde de lei și au reprezentat 17% din totalul plăților realizate de români în acel an. O asemenea proliferare a jocurilor de noroc online trebuia investigată.
Fazele proiectului și materialele media realizate
Proiectul e dezvoltat pe două axe - o axă de cercetare scrisă, care implică cercetări sociologice și antropologice a fenomenului, precum și analize de discurs și investigații jurnalistice și o axă de cercetare audio, care implică producția unui documentar audio despre experiența creșterii într-o familie în care unul dintre părinți este dependent de jocuri de noroc și a unui podcast care investighează sistemic fenomenul jocurilor de noroc în România prin interviuri cu specialiști în domeniu, jurnaliști și cercetători internaționali. Scopul tuturor acestor materiale este de a analiza ce sunt jocurile de noroc online, cum se manifestă, care sunt implicațiile unei astfel de industrii atât pentru jucători, cât și pentru cei care ajung să lucreze într-un fel sau altul în industrie, cum afectează alte sectoare - cum este presa, care în timp a ajuns să fie dependentă de banii industriei, dar și cum modifică comportamente de consum - cum ar fi consumul sportului, legat acum inextricabil de pariat.
Apoi, materialele acordă o importanță deosebită persoanelor afectate de dependența de jocuri de noroc, un fenomen încă nestudiat pe de-a întregul în România, pentru care încă nu există date importante - cum ar fi numărul de jucători care prezintă semne de dependență. Podcastul intervievează psihoterapeuți, jucători în recuperare, medici psihiatri, dar și cercetători internaționali cu vastă experiență în studii despre jocurile de noroc în Australia și Marea Britanie, două piețe care au avut de suferit de pe urma jocurilor de noroc, precum și reprezentanți ai ONG-urilor românești implicați în campanii de advocacy, jurnaliști și activiști. Scopul acestor interviuri este de a analiza fenomenul, dar și eforturile depuse de diverse sectoare pentru a aborda dependența și efectele negative pe care aceasta le va avea asupra societății românești în viitor.
Cum ați ales materialele
Pe axa de cercetare scrisă amintesc materialele scrise de jurnalistul cultural Dragoș Costache („Păcănism pentru eternitate”) și jurnalista de investigație Iulia Roșu, de la Snoop („Jocurile de noroc și presa: unde se termină informarea și începe manipularea”), precum și cercetările realizate de echipa de studenți la sociologie și antropologie coordonate de lectori universitari din SNSPA și UB: „Din colțul străzii în buzunar". O cercetare asupra accesibilității jocurilor de noroc online și fizice, scrisă de Ioan-Alexandru Pristavu și Teodora Batâr, bazată pe o cercetare realizată împreună cu Mihnea-Ștefan Avram și Bogdan-Marian Husa, și coordonată de Bogdan Iancu; „Mâini reci ca gheața”: Muncă și regimuri corporale ale studenților în cazinourile online, de Diana Ivașcu, Cătălina Țoplea și Florin Poenaru, precum și cercetarea antropologică a lui Adrian Schiop - „Like, click, bet. Adicția 2.0 a păcănelelor digitale în spațiul online”.
Pe axa de cercetare audio avem documentarul audio „Nu pot să promit că rămâne în familie”, realizat de Robert Kocsis, precum și podcastul audio, „Algoritmi și adicție”, realizat de mine și de sociologa Mădălina Muscă, unde îi avem ca invitați pe: Gerda Reith, cercetătoare și profesoară de științe sociale la Universitatea din Glasgow; Viorel Roman, psiholog clinician și psihoterapeut specializat în adicții, director executiv al Asociației Aliat pentru Sănătate mintală; Gabriel, jucător în recuperare și membru al comunității Jucătorii Anonimi România; Ovidiu Alexinschi, medic primar psihiatru la Institutul de psihiatrie „Socola”; jurnalistul cultural Dragoș Costache și vloggerul și activistul Silviu Faiăr; Gabriela Alexandrescu, director executiv Salvați Copiii România; jurnalistele Iulia Roșu și Alexandra Nistoroiu de la Snoop.ro și Charles Livingstone, cercetător și profesor la Universitatea Monash din Melbourne. Cu o parte dintre aceștia au colaborat și la proiectul anterior, Dragoș, Mădălina, Florin, iar ceilalți colaboratori și-au manifestat încă de anul trecut dorința de a se implica în proiect (Robert, Iulia și Bogdan).
De altfel, și echipa de implementare a rămas aceeași, începând cu Asociația Cinefocus, prin directorul executiv Andreea Mihalcea, Ioana Gheorghiu - responsabila de comunicare, Maria Drăghici - care a făcut grafica și identitatea vizuală a ambelor proiecte, și, nu în ultimul rând, fotografa Lavinia Cioacă, care anul trecut a avut o splendidă serie fotografică, iar anul acesta a acceptat să realizeze ilustrațiile din proiect prin integrare de elemente generate cu inteligență artificială în diferite lucrări de artă.
Cât de grav e fenomenul la nivel național
E imposibil de spus. Cum aminteam mai sus, nu există date care ar putea să ne dea o dimensiune realistă a fenomenului. În România, singura cercetare națională care oferă o estimare privind numărul de dependenți este din 2016 și estimează aproximativ 98.000 de persoane. E un studiu vechi de 9 ani, care se bazează pe date culese acum 11 ani, adică în 2014. Industria a crescut de 8 ori de atunci. Deci, realitatea actuală rămâne insuficient documentată.
Dincolo de asta, nu știm cifre importante cum ar fi: numărul total conturi pe toate platformele de joc din România, numărul total utilizatori unici pe lună pe toate platformele, câte conturi se deschid sau se închid lunar, valoarea medie a depunerilor pe zi și pe lună și multe altele, date pe care instituțiile statului responsabile cu reglementarea domeniului ar trebuie să le colecteze și să le facă publice.
Ce știm sunt doar cifrele care susțin discursul industriei despre sine: numărul de locuri de muncă din industrie (după toate calculele undeva la 20.000), cifra de afaceri a industriei - 2,5 miliarde de euro pe an, și taxele și impozitele cu care industria contribuie la bugetul de stat. Pe scurt, știm cifrele cu care industria pledează pentru importanța sa în economia națională, nu știm cifrele care ne-ar arăta dimensiunea dezastrului.
Ce zone sau tipuri de persoane sunt mai înclinate spre adicție
Nu există un prototip al persoanelor înclinate spre dependență. Există ceea ce am putea numit „comorbidități” - probleme afective, probleme cu dependența de alte substanțe, comportamente învățate în familie, presiunea anturajului etc., dar toate acestea însoțesc dependența, nu o cauzează.
Există însă contexte care o potențează - publicitatea omniprezentă pe toate canalele media disponibile, inclusiv online, promovarea prin intermediul persoanelor publice și a influencerilor, omniprezența sălilor de jocuri la tot pasul, accesibilitatea înlesnită de tranziția în mediul digital și altele. Ceea ce am aflat din cercetarea lui Adrian Șchiop despre digitalizarea jocurilor de noroc mi se pare extrem de relevant și trebuie menționat: modificarea păcănelelor din dispozitive mecanice în dispozitive digitale le-au transformat peste noapte în mecanisme feroce de adicție, „cocaina crack a industriei de gambling”, cum o numește Adrian. „Accelerate la o viteză imposibilă unui dispozitiv fizic, păcănelele provoacă experiența unei detașări de sine de o intensitate fără corespondent în alte experiențe.” E o distincție care merită subliniată pentru a înțelege și modalitatea în care jocurile de noroc, așa cum le știm noi, se transformă cu o rapiditate greu de gestionat.
Principalele canale și jocuri care dau dependență
Toate studiile confirmă că dispozitivele de tip slot machine (păcănelele, fie ele fizice, fie digitale - găsite pe platformele de jocuri de noroc online) sunt cele mai adictive, pot provoca dependență într-un ritm accelerat. Însă și pariurile sportive, odată bazate pe cunoștințe despre sport, se transformă acum odată cu introducerea pariurilor in-play, care permit jucătorilor să plaseze pariuri pe meciuri deja începute și să reacționeze la evoluția jocului în timp real. Acest subiect e abordat pe larg în cercetarea „Din colțul străzii în buzunar". O cercetare asupra accesibilității jocurilor de noroc online și fizice, scrisă de Ioan-Alexandru Pristavu și Teodora Batâr, bazată pe o cercetare realizată împreună cu Mihnea-Ștefan Avram și Bogdan-Marian Husa, și coordonată de Bogdan Iancu.
Potrivit cercetării, în aceste tipuri de pariuri sportive „decizia devine tot mai puțin bazată pe cunoaștere sportivă și tot mai mult pe hazardul momentului. Ritmul rapid al cotelor, posibilitatea de a plasa mai multe pariuri consecutive și feedback-ul imediat transformă experiența într-una comparabilă cu jocurile de tip slot machine, unde recompensele rapide și aleatorii mențin jucătorii implicați emoțional.”
Factorii care influențează acest fenomen
Este o discuție extrem de complicată, iar analiza facturilor trebuie făcută pe demografii, clase sociale și generații diferite. Cercetarea „Din colțul străzii în buzunar” discută practica de joc ca modalitate de socializare în rândul tinerilor. Documentarul audio „Nu pot să promit că rămâne în familie” discută factori economici și promisiunea mobilității sociale imposibil altfel de atins în condițiile socio-economice date, pe când cercetarea lui Adrian Schiop, precum și interviurile cu Gerda Reith, Charles Livingstone, Gabriela Alexandrescu, discută problema accesibilității și mutării în digital a jocurilor de noroc.
Din punctul meu de vedere, problema este mult mai amplă, sistemică. Nu doar unii dintre jucători ajung să fie dependenți de jocuri de noroc, dar și anumite sectoare sunt deja dependente de banii din industria de jocuri de noroc. Aici mă refer la presă și sport, fapt analizat pe larg în investigația Iuliei Roșu, dar și la publicitate - problemă discutată în interviul cu Dragoș Costache și Silviu Faiăr.
Însă problemele generate de industria de jocuri de noroc afectează și alte segmente de populație, cum sunt studenții. Cercetarea „Mâini reci ca gheața”: Muncă și regimuri corporale ale studenților în cazinourile online, de Diana Ivașcu, Cătălina Țoplea și Florin Poenaru se concentrează pe această problemă analizând munca emoțională invizibilă pe care lucrătorii în industria jocurilor de noroc online, majoritatea dintre ei studenți, trebuie să o depună. Cercetarea pornește de la analiza unei realități paradoxale - faptul că studenții sunt forțați să muncească pentru a rămâne înscriși la facultate, dar munca însăși îi împiedică să reușească academic și, mai mult, îi îmbolnăvește fizic și psihic. În cadrul acestei cercetări, autorii analizează modalitatea în care companiile din domeniu au transformat studenții într-o armată de muncă invizibilă care susține funcționarea permanentă și imediată a unei industrii profund nocive.
Reglementarea
Reglementarea, la rândul ei, trebuie făcută pe mai multe axe. Interviul cu Gabriela Alexandrescu, de exemplu, discută pe larg campaniile de advocacy realizate de Salvați Copiii România care pledează pentru reglementarea publicității la jocurile de noroc ca măsură de protejare a minorilor și tinerilor. În cuvintele doamnei Alexandrescu: „Este extrem de importantă reglementarea publicității, mai ales în rândul copiilor, pentru că adolescenții sunt mult mai vulnerabili decât adulții. Creierul lor e încă în dezvoltare, zona de control al impulsurilor nu e complet matură, iar promisiunea câștigului rapid îi atrage foarte ușor, nu se mai gândesc la consecințe. Publicitatea exploatează exact aceste slăbiciuni, transformă jocul de noroc într-o aventură cool, în ceva dezirabil, dar în realitate știm bine că riscul e enorm.”
Cercetarea lui Adrian Schiop pledează pentru decelerarea vitezei de joc la nivelul păcănelelor mecanice, fiindcă „digitalizarea a accelerat jocul la o viteză imposibilă în lumea fizică și a transformat păcăneaua în cel mai puternic drog de noroc”.
Gerda Reith vorbește pe larg de reglementare la nivel global a jocurilor de noroc din cauza naturii industriei, care este dominată de câteva mărci globale foarte mari care au numeroase filiale ce operează în diferite țări. Dincolo de asta, cercetătoarea subliniază importanța principiului precauției ca principiu de reglementare - „Înainte de a realiza orice inovație, înainte de a introduce un produs nou, înainte de a implementa o practică nouă, în loc să o faci pur și simplu și apoi să vezi ce se întâmplă, trebuie să aplici principiul precauției. Industria trebuie obligată să demonstreze siguranța inovației sale înainte de a putea face ceva cu ea.”
Interviul cu Charles Livingstone e dedicat aproape în întregime discuției despre reglementare și lecțiilor pe care le putem învăța din experiența Australiei. Citez din interviu: „Cea mai mare și mai probabilă și mai reușită intervenție va fi impunerea unui sistem prin care, dacă vrei să joci de noroc, poți, dar trebuie să gestionezi jucatul printr-un singur cont. Contul trebuie să fie legat de propriul tău cont bancar, un cont bancar legitim. Și odată ce ai stabilit limita de bani pe care vrei să o joci, trebuie să o respecți. Acum, unii oameni vor stabili, desigur, limite ridicole. În unele țări, se stabilesc limite legale, cum ar fi în Norvegia și cred că în Finlanda. În alte țări, pur și simplu te lasă să-ți stabilești propria limită. Dar experiența mea vorbind cu jucătorii este că mulți dintre ei își doresc ca acel sistem să fi existat înainte de a intra în necazuri, pentru că l-ar fi folosit, ne spun ei, dacă ar fi fost obligatoriu.”
Personal, aș pleda pentru înlăturarea conceptului de „joc responsabil” din spațiul public. În România, conceptul de „joc responsabil” este folosit ca măsură de prevenție a dependenței de jocuri de noroc. Vezi acest slogan peste tot, în toate reclamele la jocuri de noroc, îndemnând în aparență la un comportament de joc responsabil, rațional. În fapt, „joacă responsabil”, care conține practic un îndemn la joc direct în slogan, este doar o tehnică a industriei de a muta responsabilitatea pe umerii jucătorilor, argumentând că jocurile de noroc sunt doar o altă activitate economică ca oricare alta, ignorând faptul că acestea provoacă dependență în aceeași măsură ca alcoolul, tutunul și drogurile. Numeroși intervievați abordează conceptul în podcast.
Reglementarea în România va fi o luptă de lungă durată având în vedere gradul de normalizare a jocurilor de noroc în România, fapt discutat pe larg în analiza lui Dragoș Costache, „Păcănism pentru eternitate”. Dincolo de asta, lobby-ul industriei este extrem de puternic. Am putut vedea asta în toamnă, când guvernul a renunțat de pe o zi pe alta la triplarea taxei pe câștigurile mici din jocurile de noroc la presiunile industriei, care a spus că măsurile sunt exagerate, că multe companii vor ieși de pe piață și că statul va pierde o parte din taxele pe care acestea deja le plăteau. Dar acest lucru nu ar trebui să ne descurajeze, ci, dimpotrivă, să ne determine să cercetăm fenomenul, să creștem gradul de conștientizare a gravității fenomenului și să venim cu cât mai multe propuneri concrete, eficiente, de reglementare a industriei.
Impactul asupra tinerilor
Aș vrea să subliniez discuția avută cu Gabriela Alexandrescu, director executiv Salvați Copiii România, despre impactul pe care jocurile de noroc îl au asupra minorilor în primul rând. Cercetările și experiența din teren a Salvați Copiii România relevă un tablou extrem de pesimist. Citez din interviu: „Dincolo de statistici, într-adevăr ce vedem în comunități și în școli e o realitate mult mai îngrijorătoare. Așa cum spuneam, ei au acces la publicitatea aceasta în drum spre școală. Dar și intră în contact cu jocurile de noroc de la vârste surprinzători de mici, uneori prin intermediu familiei sau al grupului de prieteni, alteori atrași de reclame agresive din online. Și ceea ce se vede, impactul cel mai vizibil este, în primul rând, scăderea interesului pentru școală, pentru a învăța și apariția unor comportamente de izolare sau minciună chiar față de părinți. Mulți adolescenții ajung să folosească jocurile de noroc ca pe o formă de evadare, dar acest mecanism, din păcate le amplifică anxietatea și depresia. E un cerc vicios.”
Dincolo de asta, am observat că nu se discută mai deloc despre una dintre cele mai grave consecințe ale dependenței de jocuri de noroc: rata de suicid. Un studiu din 2017 al Rutgers University Center for Gambling Studies a concluzionat că rata de suicid crește odată cu severitatea dependenței de jocuri de noroc, peste 42% dintre jucătorii cu probleme cu risc ridicat având gânduri morbide (de exemplu, dorindu-și să fie morți), aproximativ 28% având ideație suicidară, 20% raportând tentative de suicid și 26% practicând auto-vătămări non-suicidare.
Deci când un produs poate conduce la asemenea rezultate, nu mai putem discuta în termeni de „hobby”.
Procesul de recuperare pentru un jucător dependent
Aici nu pot eu răspunde informat, cu expertiză, dar recomand episoadele 2 și 3 din podcastul „Algoritmi și adicții” cu Viorel Roman, psiholog clinician și psihoterapeut specializat în adicții și Gabriel, jucător în recuperare și membru Jucătorii Anonimi România, care abordează fix acest subiect al recuperării. Podcastul este disponibil atât pe site-ul Asociației Cinefocus, acolo unde se găsește întreg proiectul cât și pe conturile proiectului de pe YouTube, Spotify și Apple Podcasts.
Manipulare, lipsă de educație și alte cauze
N-aș putea răspunde la întrebarea asta decât extrem de speculativ, iar, după cum ai văzut din celelalte răspunsuri, discuția este extrem de complexă. De altfel, proiectul a pornit de la nevoia de a investiga fix aceste motivații care stau la baza comportamentului de consum, iar răspunsurile care pe care le-am găsit de-a lungul timpului sunt la rândul lor foarte complicate.
Din perspectiva mea, nu e nici manipulare, nici slabă educație, nici dorință de îmbogățire, nici plictiseală, nici lipsa infrastructurii gratuite de petrecere a timpului liber și a spațiilor comunitare de socializare pentru diferite categorii de populație, ci sunt toate acestea la un loc completate de iresponsabilitatea statului român care a permis acestei industrii să ne vândă produsele sale nocive, să se infiltreze la un nivel atât de adânc în societatea românească în mult prea multe sectoare și să normalizeze jocurile de noroc pentru absolut toate segmentele de populație, trăgând unii jucători în groapa datoriilor și, uneori a sinuciderii, și familiile acestora în groapa depresiei și a disperării.
