Vorbim atât de mult despre AI încât uneori mai avem nevoie de o pauză. Vă propunem una neașteptată: o discuție despre religie, muncă și capitalism cu Rory Sutherland, Vicepreședinte Ogilvy UK și guru în economie comportamentală.
Într-un episod recent din podcastul „Holy Smoke” al publicației The Spectator, Rory schimbă brief-ul obișnuit de publicitate cu teologia. Alături de Damian Thompson, el dezbate avantajul competitiv al societăților religioase, paradoxul eticii protestante și de ce Biserica ar trebui să învețe UX design de la supermarketuri.
Coeziunea este mai importantă ca inteligența pentru supraviețuire
Rory Sutherland a fost invitatul podcastului Holy Smoke al publicației britanice The Spectator, care dezbate cele mai importante și controversate subiecte din lumea religiei. În cadrul acestui dialog, religia este văzută ca un sistem de operare social care oferă avantaje evolutive și economice grupurilor care o practică.
Sutherland relatează o discuție cu biologul Robert Trivers despre un scenariu ipotetic: dacă ai popula o insulă cu 50 de biologi evoluționiști și alta cu 50 de mormoni, cine ar prospera peste 15 ani? Ambii au pariat pe mormoni. De ce? Pentru că academicienii ar fi prea ocupați cu dispute ideologice minore ("narcisismul micilor diferențe") și fragmentare socială. Mormonii, având un sistem de valori comun și coeziv, ar coopera extrem de eficient.
Concluzia: coeziunea unui "trib" (brand community) este mai valoroasă pentru supraviețuire decât inteligența individuală necoordonată.
Conflictele cele mai aprinse nu apar între grupuri total opuse, ci între cele foarte similare cum ar fi, de exemplu, diversele secte protestante sau departamente academice.
Sutherland confirmă că și în publicitate, dezacordurile pe nuanțe fine dintr-un slogan pot genera animozități uriașe, similare cu schismele religioase.
Obligația de a munci
Discuția a abordat și teoria lui Max Weber conform căreia capitalismul industrial a fost propulsat de calviniști/puritani. Deoarece protestanții nu credeau că faptele bune le garantează mântuirea (aceasta fiind predestinată), ei munceau asiduu pentru a-și demonstra lor înșiși că sunt printre "cei aleși". Succesul material devenea un semn divin.
Dar aici avem și paradoxul consumului: afișarea bogăției era considerată păcat, așa că protestanții nu cheltuiau banii pe lux, ci îi reinvesteau, alimentând motorul capitalist.
Un alt paradox discutat în cadrul podcastului este trecerea femeilor în câmpul muncii: un drept câștigat transformat într-o obligație economică (necesitatea a două venituri pentru o gospodărie).
În acest fel s-a pierdut timpul discreționar (cele 40 de ore libere) care înainte era investit în menținerea țesăturii sociale și a comunității (inclusiv activități bisericești). Astăzi, biserica concurează pentru un timp liber tot mai redus.
Sutherland propune ca bisericile să experimenteze cu formate noi, adaptate omului modern ocupat. El dă exemplul unei biserici care oferea servicii scurte de 10 minute din oră în oră.
Ceea ce duce discuția la casele de marcat self-scan vs. casier. Uneori, colocarea fizică și interacțiunea umană nu sunt necesare pentru tranzacție, dar biserica, la fel ca retailul tradițional, insistă pe formate vechi (slujba lungă de duminică dimineața) care nu se mai potrivesc stilului de viață actual.
