Între 19 și 29 martie, publicul din București și din alte 15 orașe din țară va avea ocazia să participe la cea de-a 30-a ediție a Festivalului Filmului Francez, organizată de Institutul Francez din România și susținută de Ambasada Franței în România. Peste 30 de filme prezentate în cele mai importante festivaluri de profil din lume – Cannes, Berlin, Locarno, Annecy, Toronto sau Veneția – vor fi proiectate în cadrul ediției aniversare în cinematografe și spații culturale alternative din Arad, Baia Mare, Brașov, Brăila, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Iași, Pitești, Ploiești, Sfântu Gheorghe, Sibiu, Suceava, Târgu Mureș și Timișoara.
În București, Festivalul va fi găzduit și anul acesta de Cinema Elvire Popesco, iar biletele sunt deja disponibile online, pe website și Eventbook sau pot fi achiziționate direct de la casa de bilete a cinematografului.
Festivalul va fi precedat de un warm-up ce va avea loc la Cinema Elvire Popesco duminică, 15 martie, de la ora 18:30. Evenimentul va include o proiecție specială a filmului Out 1: Spectre (1972), marcând 10 ani de la trecerea în neființă a cineastului Jacques Rivette. Filmul, „o călătorie grandioasă care începe într-o atmosferă puternic ancorată în Parisul amețitor al anilor ’70” (Le Monde), va fi prezentat într-o variantă alternativă de proiecție, cu o durată totală de 4 ore și 25 de minute.
Secțiunea Panorama reprezintă nucleul celei de-a 30-a ediții a Festivalului de Film Francez și reunește premierele locale ale celor mai așteptate producții franceze din ultimul an. Cu stiluri diferite, fiecare film din selecție contribuie la conturarea unui cinema în continuare atent la rigoarea formei, care își afirmă vitalitatea și își păstrează capacitatea de a problematiza ceea ce se întâmplă în lume: de la dinamica familială și conflictele generate de război la întrebări legate de identitate, distopii și căutarea afecțiunii.
Selecția reunește două ecranizări aflate la poli opuși. În L’Étranger, regizat de François Ozon, romanul omonim al lui Albert Camus este reinterpretat dincolo de fidelitatea literală, într-o lectură care explorează tensiunile subiacente ale colonialismului și ale unei culturi rasializate. La celălalt capăt, în La Petite Dernière, Hafsia Herzi adaptează romanul ‘The Last One’ al lui Fatima Daas, articulând cu sensibilitate conflictul dintre morala familială și efervescența mișcării queer europene.
L'Illusion de Yakushima marchează o nouă coproducție franceză semnată de Naomi Kawase, în care, fidelă universului său, cineasta abordează frontal tabuuri ale societății nipone, filtrate printr-o viziune solară, „o explorare a sensibilităților orientale versus cele occidentale, pe care a început-o în 2018 cu Vision” (Variety). În același registru al interogației intime, Love Me Tender, regizat de Anna Cazenave Cambet, chestionează limitele libertății feminine în societate, în familie, în relațiile amoroase, în experiența maternității și în spațiul prieteniei. Filmul va fi prezentat în două proiecții, dintre care una va fi pregătită cu subtitrări descriptive în limba română, dedicate publicului adult cu deficiențe de auz.
Prin Dossier 137, Dominik Moll propune o altă față a cinemaului politic și a culturii protestului, într-o narațiune clasică, riguros structurată. În contrast, Chien 51, al lui Cédric Jimenez, este poate cel mai atipic titlu al selecției: un sci-fi crime thriller plasat într-un Paris distopic, la fel de captivant pe cât își propune să fie seducător.
Prezentat în Piazza Grande, la cea de-a 78-a ediție a Festivalului de Film de la Locarno, Le Pays D’Arto, a cineastei armene Tamara Stepanyan, propune un exercițiu antrenant de contextualizare a războiului și a tragediilor care au marcat Armenia, având-o pe Céline (Camille Cottin) drept ghid prin aceste teritorii alunecoase. În Promis Le Ciel, Erige Sehiri explorează efectele migrației forțate, urmărind trei protagoniste care încearcă să-și depășească luptele personale pe fundalul unor realități agravate de rasism și disperare.
Având premiera mondială la cea de-a 75-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Berlin, La Tour de Glace, semnat de Lucile Hadžihalilović, invită spectatorul să urce, cărămidă cu cărămidă, un turn de gheață desprins parcă dintr-un basm abstract al anilor ’70, în timp ce cele două interpretări remarcabile ale Marionei Cotillard și ale debutantei Clara Pacini conduc spre o lume glaciară, onirică și neliniștitor de realistă.
„O realizare cinematografică remarcabilă” (Eye for Film), debutul în lungmetraj al Louise Hémon, L’Engloutie, este un tur de forță care ne poartă până în colțurile îndepărtate ale Hautes-Alpes. Filmul folosește în mod fascinant metafore politice și culturale inspirate din istoria Franței de la sfârșitul secolului al XIX-lea, dar rămâne fermecător mai ales prin senzualitatea mișcărilor, textura peliculei și respirațiile greoaie, niciodată voyeuristice, dar nici lipsite de substanță.
După Blue Is the Warmest Colour, distins cu Palme d’Or la Cannes în 2013, și după începutul seriei Mektoub, My Love, regizorul Abdellatif Kechiche revine cu Mektoub, My Love: Canto Due, continuând abordarea sa senzuală și observațională. De această dată, într-un registru mai lejer și mai matur, filmul surprinde întâlnirile protagoniștilor care trăiesc o vară toridă, încărcată de promisiuni. „Poate cea mai bizară franciză arthouse din istoria cinematografiei revine cu o nouă parte (posibil să nu fie ultima) care a făcut publicul de la Locarno să rămână fără cuvinte.” au scris cei de la The Guardian.
În spatele portretului cald al maternității neconvenționale și al căutării reciproce a iubirii necondiționate, L’Attachement al lui Carine Tardieu ascunde povestea unei femei care, surprinzător, zdruncinată de propria istorie, se atașează treptat de o familie străină. Alain Guiraudie creează în Miséricorde „un neo-noir francez plin de umor și ironie” (RogerEbert.com) în care se joacă cu un veritabil labirint narativ, pe măsură ce pătrundem într-un sat pitoresc alături de protagonistul Jeremie (Félix Kysyl), care revine pentru înmormântarea brutarului de la care a învățat meseria. Rătăcirea sa hedonistă e presărată cu elemente întunecate, senzualitate și gesturi bizare de bunătate care rămân suspendate în suferință.
Prezentat în premieră la Cannes, Maria este regizat de Jessica Palud și o urmărește pe tânăra Maria Schneider la 19 ani, interpretată de actrița franco-româncă Ana-Maria Vartolomei, confruntată cu abuzurile suferite pe platoul de filmare al lungmetrajului Ultimul tango la Paris. Filmul propune un unghi nou asupra acestei controverse, demontând mitul conform căruia actorii ar trebui să sufere pentru artă.
Secțiunea Patrimoniu: 30 de ani de cinema francez apare în programul Festivalului cu prilejul ediției din acest an, răspunzând nevoii de a revedea titlurile care ne-au adus în cinematografe și de a regândi traiectoria lor – formală, estetică sau politică – după trecerea mai multor ani de la lansare.
Aniversând 31 de ani de la lansare, La Haine (Mathieu Kassovitz, 1995) rămâne un reper al cinemaului politic francez contemporan, oferind, sub stratul său de ficțiune, o documentare hipnotică a condițiilor opresive în care trăiesc cele mai vulnerabile comunități din Paris. Văzut alături de scurtmetrajul Fierrot le pou (1990), care prefigurează stilul lui Kassovitz – tânăr câștigător al premiului pentru cel mai bun regizor la Festivalul de Film de la Cannes în 1995 – mesajul „ura generează ură” capătă o forță și mai durabilă, reverberând cu aceeași actualitate în Les Indésirables (Ladj Ly, 2023). Viziunea lui Ly, visceral trăită, galvanizează suferința prin spectacol, arătând cum nedreptățile se perpetuează și rămân dureros de relevante. Privind aceste filme unul lângă altul, de-a lungul decadelor, dar unite de aceleași valuri de revoltă, ne reamintim că lupta pentru drepturile promise nu se oprește niciodată și că, în absența altor mijloace, cinemaul poate funcționa ca un mediator.
Marcată ca o coproducție româno-franco-italiană, Dolce Far Niente (Nae Caranfil, 1996) este prezent în selecție atât pentru că filmul nu s-a bucurat niciodată de suficiente proiecții în țară, cât și pentru că marchează relațiile de producție cu Franța, o colaborare cu o lungă tradiție în cinematograful românesc încă de la începuturile sale. Revăzut în 2026, cu ocazia aniversării de 30 de ani a festivalului, contextul se dovedește ideal pentru a descoase istoria filmului și a acestei legături culturale.
În anii ’60, datorită mișcărilor cinematografice care se desfășurau atât în Franța, cât și în restul lumii, arta filmului era într-o continuă revoluție, iar Chris Marker se afla pe frontul mai multor mișcări și impulsuri ce se stabilizau. La Jetée (1962) este construit ca o serie interconectată de imagini fixe, pe fundalul apocaliptic al Parisului. Revăzut astăzi, împreună cu analiza lui Dominique Cabrera din Le Cinquième plan de La Jetée (2024) – un documentar personal, dar și procedural, care încearcă să se apropie de scurtmetrajul ce a rămas imprimat în memoria spectatorilor – La Jetée devine parte dintr-un dialog început de noi generații.
Competiția Tinere Talente – Lungmetraj reunește patru filme ale tinerilor cineaști aflați la primul sau al doilea lor lungmetraj, care vor fi votate de publicul din București, Cluj, Timișoara și Iași. Animale (Emma Benestan, 2024) o urmărește pe Nejma (Oulaya Amamra), angajată la o fermă din regiunea Camargue. Ce părea a fi o experiență idilică în pregătirea unei competiții tradiționale se transformă rapid într-un horror tensionat, în care relațiile pe care Nejma le observă și legăturile cu natura devin terenul unor confruntări neașteptate. Pornind de la varianta de scurtmetraj din 2021, Partir un jour (Amélie Bonnin, 2025) folosește elemente din muzicalurile contemporane franceze pentru a spune povestea întoarcerii într-un oraș natal și redescoperirii legăturilor cu familia, prietenii și spațiile copilăriei. În Nino (Pauline Loquès, 2025), protagonistul singuratic (Théodore Pellerin) rătăcește prin Paris. Rutina sa discretă de zi cu zi, marcată de întâlniri care rămân și îl însoțesc, capătă treptat o nuanță melancolică, în fața unui destin tot mai împovărător. Météors (Hubert Charuel, Claude Le Pape, 2025) îl prezintă pe Mika și pe Dan, interpretați de Paul Kircher și Idir Azougli. Cei doi visează să părăsească orașul mic, în timp ce încearcă să își învingă dependențele și limitele.
Competiția Tinere Talente – Scurtmetraj aduce, și în acest an, o selecție inedită. În parteneriat cu UNATC, studenții masteranzi ai programului Arhive audiovizuale: Prezervare și Curatoriere au lucrat intensiv cu catalogul Agence française du Court Métrage și ne propun o selecție inventivă a celor mai circulate scurtmetraje franceze din ultima perioadă.
Tot în cadrul programului de master, studenții din anii terminali vor avea misiunea de a desemna filmul câștigător, al cărui regizor sau regizoare va avea șansa de a se alătura rezidenței de scriere Pustnik.
Secțiunea Public Tânăr aduce unele dintre cele mai îndrăgite animații franceze recente. Amélie et la Métaphysique des tubes (Liane-Cho Han Jin Kuang, Maïlys Vallade) se întoarce la cinema, de această dată într-o variantă cu dublaj în română, subtitrări descriptive în română, interpretare în limba semnelor române și descriere audio în cască. Această proiecție accesibilizată, destinată tuturor vârstelor este posibilă datorită ANIMEST SUPER, Independența Film și Freealize. Arco este o explozie de culori și cea mai recentă animație a cineastului Ugo Bienvenu, în care Arco, un băiețel de 10 ani, aterizează forțat din anul 3000 în viitorul nostru apropiat. Documentarul lui Vincent Munier, Le Chant des forêts, ne transportă în inima pădurilor, unde cineastul și-a petrecut mult timp împreună cu tatăl și bunicul său, pe care îi onorează cu această ocazie. Alături de ei vom descoperi căprioare, păsări rare, vulpi, râși și legendarul cocoș de munte. Animația lui Michel Hazanavicius, La Plus Précieuse des marchandises, ne prezintă o poveste caldă despre o familie de tăietori de lemne care descoperă un bebeluș ce le va schimba viața.
Întâlniri, dezbateri, seri speciale și momente împărtășite vor ritma această ediție aniversară. La treizeci de ani de la începuturi, festivalul rămâne un spațiu de celebrare și dialog, susținut de o prietenie franco-română vie și de convingerea că cinemaul nu este doar un ecran, ci un loc unde ne regăsim.
Biletele sunt deja disponibile pe site-ul festivalului, pe Eventbook, sau pot fi achiziționate direct de la casa de bilete a cinematografului Institut français Elvire Popesco.
Festivalul Filmului Francez este organizat de Institutul Francez din România la București, Cluj-Napoca, Iași și Timișoara, susținut de Ambasada Franței în România și co-organizat de: Alianţa Franceză Braşov, Suceava, Pitești și Ploiești, Palatul Culturii Brailene "LYRA", Cinema Jean Constantin - Constanța, Centrul Cultural Habitus - Sibiu, Cinema Arta, Citiplex - Sfântu Gheorghe, Cinema Arta - Arad, Palatul Culturii - Târgu Mureș, Inspire Cinema Mercur - Craiova, Centrul de Artă Contemporană Colonia Pictorilor - Baia Mare.
Partener principal: Orange
Partener: Groupama
Parteneri instituționali: Ambasada Armeniei în România
Parteneri media principali: TV5 Monde, RFI România, AGERPRES
Parteneri media: TVR, Radio România Cultural, Radio România Internațional, Zile si Nopti, Cinemap, Urban.ro, Films in Frame, Cinemagia, LiterNet, CineFan, Cinefilia, Happ.ro, MovieNews, IQads, SMARK, Blitz TV, Observator Cultural, Revista FILM, Revista BIZ, Librăriile Cărturești
