A fi fost este un fel de a fi, poate cel mai sigur mod de a fi, spune Viktor Frankl. Dar dacă tot avem un ieri incontestabil, înseamnă că mâine e o foaie albă pe care putem să scriem altceva. Poate scriem mai bine, poate scriem la fel de prost, dar între ieri și mâine e mereu un azi pentru speranță, bunătate, în definitiv, pentru iubire.
Lumea lui Răzvan Rotaru, Coregraf și Actor, stă pe o structură proprie, cu stâlpi de rezistență în fața extremismului, în fața urii și a datului din umeri. România este locul unde Răzvan își are familia, prietenii și cariera, un loc cu multe bune și multe rele, dar este locul căruia îi spune acasă. Că vom avea sau nu mai multe femei în funcții de conducere la cârma statului e ceva ce poate fi, momentan, doar un subiect de dialog; că de monologuri am tot dat în ultimul timp. Că noile generații de copii vor fi cei care vor scoate România din țâțânii putreziți, nu putem decât să sperăm. Răzvan crede că speranța este antidotul apatiei naționale, și cu puțin mai multă iubire și pentru ceilalți, poate chiar vom reuși să scriem o poveste frumoasă pentru ”mâinele” mai bun.























