Fotografiile au puterea asta, de a ne aduce aminte de punctele în care suntem de acord. Și asta caută și Roie Galitz: un mod de a traduce lumea și de a găsi spații în care să ne înțelegem. De două decenii, Galitz explorează și documentează fauna sălbatică. Fotografiile sale au fost prezentate în expoziții locale și internaționale, publicate în reviste precum National Geographic și premiate internațional de-a lungul carierei.
"Temele la care revin mereu sunt fragilitatea, adaptarea, schimbările climatice și relația dintre oameni și lumea naturală. Mă interesează locurile în care frumusețea și pericolul coexistă", spune Roie.
Roie Galitz este fotograf premiat de wildlife, antreprenor și profesor, iar fotografiile lui au fost selectate în expoziția anuală World Press Photo. Până pe 19 iunie, oamenii pot vedea în Piața Universității imagini selectate și premiate din întreaga lume. Cele mai puternice povești ale ultimului an, despre abuzurile puterii, criza climatică, conflicte, dar și despre reziliență, reconstrucție și demnitatea celor care refuză să cedeze — se regăsesc în selecția ediției 2026, care marchează 71 de ani de la fondarea World Press Photo.
Povestim în continuare cu Roie Galitz despre rolul autenticității în lumea fotografiei, ghidul etic care îl face să pună subiectul pe primul loc și câteva sfaturi pentru cei aflați la începutul drumului în fotografie.
Primul contact cu lumea fotografiei
Cred că m-am simțit mereu fotograf, chiar înainte să am un aparat foto. Aveam instinctul de a privi lumea într-un anumit fel — să observ lumina, formele, mișcarea, momentele scurte, însă încă nu aveam instrumentul prin care să le capturez.
Când am primit primul meu aparat foto, a fost aproape magic. Dintr-odată, aveam o modalitate de a vedea lumea diferit și, mai important, de a împărtăși această perspectivă cu ceilalți. Fotografia mi-a oferit posibilitatea de a opri timpul în loc, de a păstra o clipă pentru totdeauna și apoi de a o împărtăși cu milioane de oameni din întreaga lume. Există ceva foarte romantic în ideea că o fracțiune de secundă poate deveni permanentă.
La început fotografiam orice. Sport, macro, fotografie în infraroșu, peisaje, siluete, orice îmi permitea să arăt ceva ce ochiul liber nu vede în mod normal. Eram fascinat de capacitatea fotografiei de a dezvălui lumi ascunse: detalii mici, lumina invizibilă, forme dramatice, momente care trec prea repede.
Așa am început. Nu cu un subiect anume, ci cu o curiozitate profundă și cu sentimentul că fotografia era o modalitate de a traduce felul în care văd lumea într-o experiență pe care și alții să o poată trăi.
Credit foto: Roie Galitz
Pașii definitorii ai carierei tale
Primul pas definitoriu a fost, de fapt, primul meu job, într-un magazin de aparate foto. După ce mi-am cumpărat primul aparat, am vrut să înțeleg industria din interior — nu doar partea creativă, ci și echipamentele, clienții, business-ul și modul în care funcționează fotografia ca profesie.
De acolo, am început să fotografiez aproape orice în scop comercial: evenimente, cataloage, produse și diferite tipuri de proiecte la comandă. Etapa aceea a fost foarte importantă pentru că m-a învățat disciplina. M-a învățat cum să livrezi, cum să lucrezi sub presiune, cum să rezolvi probleme și cum să înțelegi nevoile clienților.
Dar adevărata schimbare a venit când am început să predau fotografie. Predatul a devenit o altă mare pasiune. Am descoperit că îmi place nu doar să fac fotografii, ci și să îi ajut pe ceilalți să vadă, să înțeleagă și să se exprime prin fotografie.
În 2007 am fondat Galitz School of Photography, care a crescut foarte rapid. De-a lungul anilor, peste 35.000 de cursanți au absolvit școala. Pentru mine, aceasta a fost o realizare uriașă, pentru că fotografia nu mai era doar parcursul meu personal — devenise o modalitate de a influența o întreagă generație de fotografi. Anul trecut, după mulți ani de creștere și impact, am vândut școala.
În paralel cu dezvoltarea școlii, am creat și o revistă de fotografie. Asta mi-a deschis o altă ușă importantă, pentru că m-a conectat cu numeroși fotografi, artiști, editori și profesioniști din întreaga lume. Intervievarea fotografilor și dialogul cu lucrările lor mi-au extins propria înțelegere asupra mediului fotografic.
Un alt pas important a fost fondarea Phototeva, compania mea de călătorii fotografice. Prin Phototeva, ducem oameni în întreaga lume pentru a fotografia animale pe cale de dispariție, faună rară și peisaje unice din unele dintre cele mai izolate regiuni ale planetei. Asta a conectat fotografia mea cu explorarea, educația și conservarea.
Mai târziu, am început să particip mai serios la competiții internaționale de fotografie, să câștig premii și să expun internațional. Aceste etape au ajutat lucrările mele să ajungă la un public mai larg.
Pasul firesc următor a fost să devin ambasador pentru branduri importante din fotografie și outdoor, precum Nikon Europe, DJI, SanDisk, Gitzo și Lowepro. Aceste colaborări mi-au oferit o platformă mai mare, dar și o responsabilitate pe măsură.
În paralel, m-am implicat tot mai mult în componenta de mediu a fotografiei, colaborând cu Greenpeace și alte ONG-uri. În timp, fotografia a devenit pentru mine nu doar o profesie, ci un instrument de impact — o modalitate de a vorbi despre natură, specii pe cale de dispariție, schimbări climatice și fragilitatea anumitor locuri de pe planeta noastră.
Așadar, nu a existat un singur moment care m-a pus pe acest drum. A fost un lanț de etape: înțelegerea industriei, munca comercială, predarea, construirea unei școli, crearea unei reviste, organizarea de expediții fotografice, recunoașterea internațională și, în cele din urmă, folosirea fotografiei ca voce pentru lumea naturală.
Credit foto: Roie Galitz
Stilul tău în fotografie
Cred că stilul meu de a fotografia este foarte legat de o abordare precisă și tehnică. Chiar și atunci când creez imagini mai artistice sau orientate spre fine art, există întotdeauna o bază tehnică solidă în spatele lor. Acord o mare atenție compoziției, luminii, unghiului, fundalului, momentului și felului în care folosesc camera pe teren.
Pentru mine, o fotografie trebuie să fie curată. Chiar și atunci când fotografiez cadre wide-angle, cu multe elemente în jur, încerc să păstrez cadrul organizat și clar din punct de vedere vizual. Sunt mereu în căutarea unghiului potrivit, a fundalului potrivit, a separării corecte dintre subiect și lucrurile din jur și a momentului în care toate acestea se aliniază perfect.
Încerc, de asemenea, să creez imagini care au un efect de „wow” — fotografii care arată ceva ce oamenii nu pot vedea în mod normal cu ochiul liber. Poate fi un comportament rar, o perspectivă neobișnuită, o utilizare dramatică a scalei, un moment înghețat în timp sau o situație vizuală pe care doar fotografia o poate dezvălui.
De-a lungul anilor, fotografia mea s-a schimbat mai ales la nivel de storytelling. La început eram foarte concentrat pe realizarea unor imagini puternice din punct de vedere tehnic și impresionante vizual. Astăzi, îmi doresc în continuare ca imaginea să fie puternică și frumoasă, dar vreau și să transmită ceva mai profund. Caut mai mult sens, context și impact emoțional.
Compozițiile mele au devenit și ele mai curate în timp. Încerc să elimin elementele care distrag atenția și să păstrez doar ceea ce este esențial. Scopul este să creez o imagine care să fie puternică tehnic, spectaculoasă vizual și care să poarte în același timp o poveste.
Ce te inspiră cel mai mult în fotografie
Natura mă inspiră cel mai mult — în special locurile sălbatice care încă par mai mari decât noi. Sunt inspirat de inteligența animalelor, de reziliența lor, de modul în care supraviețuiesc în condiții care nouă ni se par imposibile.
Temele la care revin constant sunt fragilitatea, adaptarea, schimbările climatice și relația dintre oameni și lumea naturală. Mă interesează locurile în care frumusețea și pericolul coexistă.
Regiunile polare sunt esențiale pentru munca mea, pentru că sunt în același timp spectaculoase vizual și extrem de vulnerabile. Ele nu sunt simboluri abstracte ale schimbărilor climatice. Sunt ecosisteme reale, pline de viață, care se schimbă rapid.
Prin fotografie, încerc să construiesc o punte emoțională. Datele pot explica ce se întâmplă, dar imaginile îi pot face pe oameni să le pese.
Credit foto: Roie Galitz
Experiență și schimbare de perspectivă
Experiența m-a învățat răbdarea. M-a învățat că fotografia wildlife nu ține doar de aparat, obiectiv sau setări. Ține de înțelegerea comportamentului, de citirea peisajului, de anticiparea luminii și de a ști când să nu te miști.
Când eram mai tânăr, căutam momente dramatice. Odată cu experiența, am învățat să apreciez și imaginile mai liniștite. Uneori, cea mai puternică fotografie nu este cea mai spectaculoasă, ci cea care pare sinceră și completă.
Perspectiva mea s-a schimbat și în ceea ce privește responsabilitatea. Când lucrezi în medii fragile, înțelegi că imaginea nu este niciodată mai importantă decât subiectul. Bunăstarea animalului și integritatea locului trebuie să fie întotdeauna pe primul loc. Experiența m-a făcut un fotograf mai bun, dar și mai atent.
Ce te-a învățat fotografia
Fotografia m-a învățat că totul este conectat. Un urs polar pe gheața marină, o balenă hrănindu-se în Antarctica, o pădure, un oraș, un om — niciunul dintre acestea nu există separat de sistemul mai mare din care fac parte.
M-a învățat și smerenia. Natura nu performează pentru noi. Poți călători foarte departe, să te pregătești luni întregi, să cari cel mai bun echipament și totuși să te întorci cu mâna goală dacă natura decide să nu se dezvăluie. Și asta face parte din lecție.
În ceea ce privește oamenii și societatea, fotografia mi-a arătat cât de puternică este comunicarea vizuală. Oamenii pot avea opinii diferite despre politică, știință sau ideologie, dar o imagine puternică poate depăși multe bariere. Poate crea o reacție emoțională imediată.
Am văzut oameni schimbându-și perspectiva datorită unei singure fotografii. Este un privilegiu enorm, dar și o responsabilitate.
Credit foto: Roie Galitz
Ce face ca o fotografie să fie bună
O fotografie bună nu este doar una corectă tehnic. Claritatea, expunerea, compoziția — toate acestea sunt importante, dar reprezintă doar fundația.
O fotografie bună te face să simți ceva. Îți captează atenția. Are tensiune, emoție, mister, frumusețe sau sens. Îți oferă un motiv să continui să o privești.
Pentru mine, cele mai puternice imagini au de obicei mai multe straturi. Mai întâi te atrag vizual. Apoi dezvăluie ceva mai profund: comportament, context, vulnerabilitate, conflict sau o poveste.
O fotografie wildlife cu adevărat bună ar trebui să respecte subiectul și să spună ceva mai mult decât „acest animal există”. Ar trebui să ne facă să reflectăm la lumea în care trăiește animalul și la lumea pe care noi o modelăm în jurul lui.
Credit foto: Roie Galitz
Un subiect pe care ai vrea să îl explorezi
Există mereu mai multe locuri și povești pe care vreau să le explorez. Mă simt foarte conectat de regiunile polare și încă cred că există foarte multe lucruri de spus despre Arctica și Antarctica.
Sunt interesat în special de poveștile care arată legătura dintre fauna sălbatică, climă și deciziile oamenilor. Mi-ar plăcea să continui proiecte pe termen lung care să arate schimbarea în timp, nu doar momente frumoase izolate.
Există și regiuni pe care mi-ar plăcea să le explorez mai profund: părți îndepărtate ale Arcticii, insulele subantarctice și locurile unde fauna sălbatică încă există într-o formă relativ neatinsă.
Nu îmi place să gândesc în termeni de regret. Prefer să mă gândesc la muncă neterminată. Sunt multe povești pe care încă nu le-am spus.
Revoluția AI și abundența de imagini
Cred că inteligența artificială este un instrument care va rămâne mult timp alături de noi. Nu va dispărea; dimpotrivă, se va extinde. Și, ca orice schimbare tehnologică majoră din fotografie, trecerea la digital, software-ul de editare, autofocusul, instrumentele de denoise și toate celelalte, putem fie să învățăm să o folosim, fie să o ignorăm în timp ce restul lumii merge înainte.
Pentru mine, AI este atât o amenințare, cât și o oportunitate. Din perspectiva oportunităților, folosim deja multe instrumente bazate pe AI în fotografie. Funcții precum AI denoise, masking avansat, sharpen, sortare și asistență la editare pot fi extrem de utile. Ele pot îmbunătăți workflow-ul și îi pot ajuta pe fotografi să lucreze mai rapid și mai bine, mai ales în condiții dificile precum lumină slabă, ISO ridicat sau medii complicate.
Dar amenințarea este și ea foarte reală. Cel mai mare pericol nu este existența imaginilor generate de AI. Pericolul apare atunci când oamenii creează imagini cu AI și le prezintă, direct sau indirect, drept fotografii reale. Asta creează o problemă serioasă în modul în care oamenii înțeleg ce este real și ce este fals.
Astăzi oamenii reacționează foarte puternic la AI pentru că suntem înconjurați de foarte mult conținut vizual fals. Ca rezultat, autenticitatea își pierde o parte din credibilitate. Iar acest lucru este extrem de dăunător pentru fotografii care lucrează pe teren și investesc enorm de mult efort, timp, bani și risc pentru a crea imagini reale.
Când public o fotografie care a necesitat ani de experiență, expediții costisitoare, condiții extreme, răbdare și uneori un moment unic în viață, iar oamenii mă acuză imediat că am folosit AI, asta afectează valoarea acelui efort real. Creează suspiciune în jurul muncii autentice.
Cred că aceasta va fi una dintre cele mai mari transformări ale fotografiei: autenticitatea va deveni mai importantă ca niciodată. Fotografii serioși, competițiile, editorii și organizațiile media vor trebui să fie foarte clare în legătură cu ceea ce este real, editat sau generat.
AI poate fi un instrument puternic, dar nu trebuie să înlocuiască onestitatea. Pentru fotografia documentară, wildlife și de natură, încrederea este totul. Valoarea reală a fotografiei va consta în a arăta ceva care chiar s-a întâmplat, un moment real, într-un loc real, rezultat din muncă autentică pe teren.
Fotografia, în epoca în care toată lumea face poze
Este fascinant pentru că fotografia a devenit un limbaj universal. Aproape toată lumea comunică vizual acum. Asta este incredibil.Dar este și obositor pentru că suntem înconjurați de un flux nesfârșit de imagini, iar multe dintre ele dispar aproape imediat. Ritmul este foarte rapid. Oamenii dau scroll, reacționează și merg mai departe.
Ca fotograf, asta mă obligă să mă întreb: ce face ca o imagine să reziste în timp? Ce îi face pe oameni să se oprească? Ce face ca o fotografie să aibă sens dincolo de prima secundă? Nu cred că abundența imaginilor face fotografia mai puțin importantă. Cred că face ca o fotografie puternică să fie și mai importantă. Într-o lume zgomotoasă, imaginile cu profunzime, adevăr și forță emoțională ies în continuare în evidență.
Care este ghidul tău etic personal
Ghidul meu etic este simplu: subiectul este întotdeauna pe primul loc. În fotografia wildlife, pentru nicio imagine nu merită să rănești un animal, să îi schimbi comportamentul, să îl stresezi, să îl hrănești, să îl urmărești sau să îi distrugi habitatul. Ambiția fotografului nu trebuie să fie niciodată mai importantă decât bunăstarea subiectului.
Etica înseamnă și onestitate. Privitorul nu trebuie indus în eroare cu privire la ceea ce vede. Editarea face parte din fotografie, dar manipularea care schimbă adevărul scenei este cu totul altceva, mai ales în fotografia documentară și wildlife.
Există și o responsabilitate etică în storytelling. Atunci când fotografiem natura, comunități sau locuri fragile, trebuie să ne întrebăm: le respectăm sau doar ne folosim de ele? Pentru mine, fotografia nu înseamnă doar a lua. Înseamnă și a da înapoi — prin conștientizare, educație, conservare și respect.
Experiența World Press Photo
World Press Photo este una dintre cele mai importante platforme de fotojurnalism și fotografie documentară din lume. Prezintă fotografii care nu sunt doar frumoase sau dramatice, ci și relevante. Premiază imagini care ne ajută să înțelegem lumea.
Pentru mine, conexiunea cu această lume este foarte importantă pentru că așează fotografia în contextul conversației publice. Nu este vorba doar despre estetică. Este vorba despre impact. Fotografiile mele preferate sunt, de obicei, cele care rămân cu mine și după ce nu mă mai uit la ele. Nu trebuie să fie neapărat cele mai dramatice sau violente imagini. Uneori, cele mai puternice fotografii sunt liniștite, dar dezvăluie ceva esențial despre umanitate, conflict, pierdere, reziliență sau mediu. Sunt mereu atras de fotografiile care combină o compoziție vizuală puternică cu claritate morală, imagini care ne fac să simțim, dar și să gândim.
Credit foto: Roie Galitz
Rolul fotografiei în 2026
Rolul fotografiei în 2026 este să creeze încredere, atenție și sens într-o lume copleșită de zgomot vizual. Ceea ce s-a schimbat fundamental este faptul că fotografia nu mai este rară. Toată lumea are o cameră. Toată lumea poate publica. Toată lumea poate crea imagini instant. Iar acum, cu AI, nici măcar nu mai este nevoie ca fiecare imagine să provină din realitate.
Prin urmare, rolul fotografului serios se schimbă. Nu mai este suficient doar să arăți ceva. Trebuie să oferim context, credibilitate și profunzime. Fotografia are în continuare o putere enormă, dar această putere depinde acum mai mult ca niciodată de încredere. Momente reale, muncă reală pe teren, experiență directă autentică — toate acestea devin mai valoroase. Într-o perioadă dominată de imagini artificiale și atenție fragmentată, fotografia autentică ne poate reaminti ce este real.
Ce sfat le-ai da tinerilor sau celor aflați la început de drum în fotografie
Sfatul meu este: fotografiați ceea ce vă interesează cu adevărat. Nu începeți urmărind like-uri, trenduri, competiții sau imaginile altor fotografi. Începeți prin curiozitate.
Învățați partea tehnică, desigur. Înțelegeți lumina, compoziția, expunerea și editarea. Dar nu vă opriți acolo. Învățați despre subiectul vostru. Dacă fotografiați wildlife, studiați comportamentul animalelor. Dacă fotografiați oameni, învățați să ascultați. Dacă fotografiați peisaje, înțelegeți locul.
Ce m-a ajutat cel mai mult când eram tânăr a fost perseverența. Am făcut multe imagini slabe. Toată lumea face asta. Important este să continui, să privești, să cauți și să te îmbunătățești constant. De asemenea, nu așteptați condiții perfecte sau echipamentul perfect. Cel mai important instrument nu este camera. Este capacitatea voastră de a vedea, de a vă implica și de a spune o poveste care contează.
