Scenariile de viitor sunt multe și variate, acoperă toată plaja de emoții: panică, încântare, așteptare, frică, frustrare, entuziasm. Sorin Trifu, CEO Roweb Media, e optimist pragmatic. Scenariile au nevoie de oameni să se întâmple și oricât de mult ar transforma tehnologia lumea, deciziile și responsabilitatea de a contura viitorul sunt ale noastre.
"Eficiența se uită mereu la prezent, la rezultatul din săptămâna asta. Și în goana asta sacrificăm lucrurile care nu apar în raportul de azi: încrederea, relațiile care aduc rezultate peste doi ani, nu peste două zile", spune Sorin.
Povestim cu Sorin în continuare despre distopii și utopii posibile, cum va arăta lumea peste 10 ani, care sunt cele mai mari schimbări care influențează prezentul, ce merită apărat în goana după optimizare.
Prezentul din 2026 față de viitorul pe care ți-l imaginai
Eu pornesc de la o poziție puțin diferită de a celorlalți. Acum 10-15 ani aveam între 11 și 16 ani, așa că nu am un „viitor de specialist" pe care mi-l imaginam pe atunci. Eu am crescut o dată cu trendurile, si nu le-am privit din afară. Și cred că ăsta e, de fapt, cel mai mare atu al meu.
Când am intrat efectiv în marketing (2014), piața de PPC era extraordinar de virgină, un teren aproape neexploatat. Cea mai mare provocare nu era execuția, ci să-i conving pe clienți că pot investi în reclame online și chiar primesc clienți din asta. Ciclul de vânzare era foarte lung, pentru că trebuia să educ pe fiecare în parte, să explic totul de la zero. Astăzi e exact pe dos. Toți vor să investească în digital, vin direct cu cererea, iar ciclul de vânzare s-a scurtat enorm. Practic, s-a schimbat lumea.
Ce mă face să zâmbesc astăzi? În 2017, când am bătut la ușa celei mai mari agenții din Craiova, ei lucrau aproape numai pe print și web design. Online-ul era o notă de subsol pentru ei. Și tocmai pentru că nu au reușit să se adapteze la digital, astăzi nu mai există. Îmi mai aduc aminte și de prima reacție pe care am primit-o când sunam clienți, alături de tata: „Agenție de publicitate? Cea mai sigură cale spre eșec." Iar astăzi nimeni nu mai întreabă dacă merită să investească în digital. Singurele întrebări rămase sunt cât să investească și în cât timp o să vadă rezultate. Pe vremea aceea, consumam mai multă energie ca să conving piața că online-ul funcționează decât ca să fac efectiv munca pentru care eram plătit. Lucrul ăsta s-a inversat complet.
Cum s-a schimbat felul în care privești viitorul
La început credeam că succesul e o linie dreaptă: construiești, cresti, repeți. Între timp am învățat că orice câștig are un revers, un cost ascuns pe care îl vezi abia mai târziu. Trecerea de la freelancer la firmă, de exemplu, nu e o creștere, e un schimb. Renunți la niște lucruri ca să primești altele.
În ianuarie 2022 eram aproape hotărât să renunț la tot. Patru luni mai târziu a apărut intentia Roweb pentru a cumpara agentia. Dacă m-aș fi oprit atunci, „norocul" acela nu ar mai fi venit niciodată. Asta m-a învățat să nu mai încerc să prezic viitorul, ci să mă pregătesc pentru el. Nu mai întreb „ce o să se întâmple", ci „sunt construit în așa fel încât să fiu bine orice s-ar întâmpla?". Am mai puțină certitudine și mult mai multă pregătire decât aveam la 19 ani.
Șocuri, surprize
Cel mai mare șoc a fost viteza. Cât de repede un lucru spectaculos devine banal. AI-ul, acum un an, era o noutate despre care toți vorbeau cu mirare. Astăzi e în munca zilnică a oricui, fără să mai surprindă pe nimeni.
Dar surpriza reală, pentru mine, a fost alta. Partea cea mai grea din industria asta nu a fost niciodată tehnologia. Au fost oamenii și încrederea. Tehnologia se învață foarte rapid. Să construiești încredere, cu o echipă, cu un client, cu o piață întreagă, durează ani și nu există scurtături.
Deci a depășit realitatea imaginația? Pe partea de tehnologie, categoric da, merge mai repede decât mi-aș fi imaginat vreodată. Pe partea umană, nu. Oamenii se schimbă mult mai încet decât tool-urile lor, și asta rămâne constanta.
Ce a devenit normal fără să ne dăm seama
Am ajuns să luăm decizii pe niște cifre pe care nu le mai punem la îndoială. Toată lumea spune că „măsoară tot", dar foarte puțini se mai întreabă dacă ce măsoară e și real.
Am normalizat să avem mai multă încredere în dashboard-uri decât în realitate. Apăsăm „accept" pe bannere fără să le citim, ne uităm la rapoarte care arată frumos și aprobăm bugete pe baza lor, fără să verificăm dacă cifra din spate reflectă cu adevărat ce s-a întâmplat. Ăsta a devenit normalul. Și e un normal periculos, pentru că o decizie luată cu siguranță pe o cifră greșită e mai riscantă decât una luată cu ezitare.
Ce a influențat industria mai mult decât tehnologia
Încrederea. Sau, mai exact, pierderea ei.
Cea mai mare schimbare a ultimului deceniu nu a fost o unealtă nouă, ci momentul în care oamenii au decis că nu mai vor să fie urmăriți peste tot. Din decizia asta s-au născut reglementările de confidențialitate, dispariția cookie-urilor și toată discuția despre date. Tehnologia a reacționat la această schimbare de mentalitate, nu invers. Avem tendința să credem că tehnologia conduce totul, dar de data asta atitudinea oamenilor a contat, iar tehnologia a alergat după ea.
Cu gândul în 2036: Ce nu se va schimba. Ce va dispărea
Nu se va schimba faptul că oamenii cumpără de la oameni în care au încredere. Și nu se va schimba nevoia de a ști ce funcționează cu adevărat, dincolo de impresie.
Va dispărea iluzia că mai multe date înseamnă automat mai mult adevăr. Vor dispărea cifrele de vanitate, metricile care arată bine într-o prezentare și nu spun nimic. Și sper să dispară felul în care gândim astăzi marketingul, ca pe o sumă de canale separate, fiecare optimizat pe cont propriu. În 2036 ori îl gândești ca pe un sistem, ori nu mai ești în joc.
Industria peste 10 ani
Execuția va fi practic gratuită. Oricine va putea scoate un text decent, o reclamă decentă, un site decent dintr-un prompt. Iar când toți pot face „decent", „decent" nu mai valorează nimic.
De aceea agenția anului 2036 nu va mai vinde execuție. Va vinde know how, arhitectură și date proprii. Ce va fi de nerecunoscut: un brand mic, cu date curate și un sistem coerent, care concurează de la egal la egal cu un gigant. Terenul se aplatizează la nivel de execuție și devine mult mai abrupt la nivel de infrastructură. Cine își înțelege și își deține datele câștigă, indiferent de mărime.
Dacă în 2026, marea obsesie este AI, care va fi cea din 2036?
În 2026 toți întreabă „cum folosesc AI-ul". În 2036 întrebarea va fi „cine deține datele astea și pot avea încredere în ele?".
Când toată lumea are același AI, diferența nu o mai face modelul, ci datele cu care îl hrănești și faptul că ți le deții cu adevărat. Obsesia din 2036 va fi proprietatea și integritatea datelor. Nu „cine are cea mai bună unealtă", ci „cine are cel mai curat adevăr".
Ce parte din munca oamenilor rămâne interzisă pentru algoritmi
Răspunderea pentru consecințe și decizia despre ce merită măsurat.
Un algoritm optimizează genial orice obiectiv îi dai. Ce nu face, și nu cred că va face vreodată, e să decidă dacă obiectivul acela e cel corect și să răspundă pentru ce iese la final. Întrebarea bună o pune tot un om. Asumarea, atunci când o decizie iese prost, e tot a unui om. Algoritmul îți spune cum. Rămâne treaba noastră să decidem ce și să stăm în spatele alegerii.
Ce va deveni lux in 2036
Luxul va fi adevărul. Adevărul de tip first-party, ca să fiu mai exact.
Într-o lume plină de sintetic, în care orice poate fi generat, să știi ce e real despre afacerea ta și despre clientul tău devine lucrul rar și scump. Valoarea nu va mai sta în „cât de mult ajungi la oameni", ci în „cât de sigur ești pe ce știi despre clientii tai". Certitudinea devine bunul de lux.
Ce putem pierde în goana după eficiență
Riscăm să optimizăm ce e ușor de măsurat, în loc de ce contează cu adevărat.
Eficiența se uită mereu la prezent, la rezultatul din săptămâna asta. Și în goana asta sacrificăm lucrurile care nu apar în raportul de azi: brandul, încrederea, relațiile care aduc rezultate peste doi ani, nu peste două zile. Eficiența optimizează prezentul și, dacă nu ești atent, mănâncă în liniște viitorul. Nu spun să renunțăm la ea. Spun să nu confundăm „eficient" cu „important".
Cel mai utopic și cel mai distopic scenariu pentru 2036
Scenariul utopic: datele curate și un AI accesibil tuturor democratizează totul. Un jucător mic și onest ajunge să concureze cu giganții, deciziile devin mai bune, se risipește mult mai puțin buget și mai puțină energie. Marketingul devine mai cinstit, pentru că toți văd mai clar ce funcționează.
Scenariul distopic: ne înecăm în conținut sintetic și măsurători stricate, nimeni nu mai știe ce e adevărat, iar noi optimizăm cu mare încredere în direcția greșită.
Eu înclin spre optimist, dar pragmatic. Scenariul bun nu vine de la sine. Uneltele sunt neutre. Diferența o face cine își asumă responsabilitatea pentru felul în care le folosește.
Mesaj pentru tine în 2036
Nu uita de ce ai început. Nu pentru cifre, ci pentru oamenii din jurul tău. Tehnologia se va schimba de zece ori până în 2036. Motivul nu trebuie să se schimbe niciodată.























