David Senra rezuma biografia de 800 de pagini a lui Walt Disney, scrisă de Neal Gabler. În spatele imaginii idilice, analiza lui Senra, din Founders Podcast, arată un lider obsedat de excelență și de control.
„Walt Disney a fost primul care a adunat sub o singură umbrelă corporatistă programe de televiziune, animații de lungmetraj, filme live-action, documentare, parcuri tematice, muzică, cărți, benzi desenate, merchandising de personaje și filme educaționale. El a creat prima corporație multimedia modernă...”, spune Senra.
David Senra a citit prima dată biografia în urmă cu opt ani, dar a reluat-o cu mai multă atenție după ce a analizat parcursul lui Quentin Tarantino, Steven Spielberg sau George Lucas, regizori inspirați de Walt Disney.
Traumele din copilărie
Personalitatea lui Walt Disney a fost influențată de două trăsături importante: ingeniozitate și determinare obsesivă. Un mecanism prin care Walt Disney s-a protejat de influența tatălui său, Elias Disney, descris ca un tiran domestic violent, explică Senra.
La doar 9 ani, Walt lucra pe ruta de ziare a tatălui său, în condiții extreme, iar experiență care l-a bântuit mult timp după.
"Munceam tot timpul, spunea el, nu am avut niciodată timp de joacă. Traseul și cerințele lui, rutina neîndurătoare, zăpada, oboseala, ziarele pierdute – toate acestea l-au traumatizat și l-au bântuit. 40 de ani mai târziu, încă se trezea transpirat, având coșmaruri”, spune Senra.
Abuzurile au continuat până la 14 ani, când Walt și-a imobilizat fizic tatăl care încerca să îl lovească, punând capăt agresiunilor.
Animația ca religie și evadare
Profesorii îl considerau „al doilea cel mai prost din clasă” deoarece desena compulsiv pe marginile manualelor. Eșecul l-a împins pe Walt Disney să își creeze propria programă de învățare. Desenul a devenit o supapă psihologică. În universul cadrelor animate, el deținea controlul total, un control pe care nu l-a avut în copilărie.
„Walt Disney avea o legătură psihologică cu animația, o legătură forjată de experiențele sale din copilărie. Procesul de animație era un proces de a oferi viață, de a lua literal ceea ce este neînsuflețit și de a-l face însuflețit. Era un proces trufaș, hubristic, în care animatorul își asuma și exercita un control divin asupra materialului său”, explică Senra.
Walt Disney se cufunda complet în procesul creativ, ignorând nevoile fizice elementare, o trăsătură pe care o va împărtăși mai târziu cu alți vizionari precum Steve Jobs sau Edwin Land, fondatorul Polaroid.
„Walt Disney era atât de absorbit încât nici măcar nu își lua o pauză pentru a merge la toaletă. Nu glumesc, a fost șocant pentru mine să văg de câte ori devenea atât de absorbit de munca lui încât nu se oprea...”
Premiere în industrie
Obsesia pentru detalii și control a continuat în business. După ce a fost trădat de primul său distribuitor, Charles Mintz, care i-a furat prin tertipuri contractuale drepturile asupra personajului Oswald the Lucky Rabbit și i-a racolat aproape întreaga echipă de animatori, Walt și-a propus să nu mai depindă niciodată de intermediari.
Studioul Disney devenise aproape un cult condus de o figură mesianică. Standardele nerealiste impuse de Walt i-au transformat pe angajați în discipoli fanatici.
El a revoluționat industria prin introducerea sunetului sincronizat în Steamboat Willie, realizarea primului lungmetraj animat din istorie, Albă ca Zăpada, dar și prin inovație organizațională, structurând primul departament dedicat exclusiv narațiunii: Story Department.
Banii nu vin din bilete
Spre deosebire de competitorii săi din acea epocă, Disney a înțeles că profitul nu vine neapărat din biletele de cinema, ci din exploatarea secundară a proprietății intelectuale. Parteneriatul cu un manager genial de merchandise, Herman „Kay” Kamen, a adus companiei venituri de zeci de milioane de dolari în plină Criză Economică, transformându-l pe Mickey Mouse într-o forță comercială globală mai mare decât vedetele de cinema de la Hollywood.
Ulterior, în anii '50, în timp ce marile studiouri priveau televiziunea ca pe o amenințare, Disney a abordat-o ca pe un aliat strategic de marketing. Prin parteneriatul cu rețeaua ABC, el a obținut finanțarea masivă pentru construcția Disneyland în schimbul producției unei emisiuni săptămânale, folosind micul ecran ca pe un instrument de promovare și vânzare directă.
„ABC avea mare nevoie de acel program de televiziune, iar Walt Disney avea nevoie de bani pentru Disneyland. Așa cum Walt avea să glumească mai târziu, ABC avea atât de multă nevoie de show-ul TV încât a cumpărat un parc de distracții", povestește Senra.
Disneyland a reprezentat proiectul ideal pentru Walt Disney: o operă de artă vie, în continuă transformare.
