Să fii prezent nu înseamnă că ești văzut, iar vizibilitatea prin reprezentare nu e, automat, recunoaștere. Ce mai înseamnă, în 2026, să fii femeie în industria de marketing și comunicare? În principiu, ar trebui să însemne același lucru cu a fi bărbat. Inegalitatea de gen nu este, încă, o chestiune de domeniul trecutului, însă lucrurile arată mai bine în prezent. Dar mai avem de lucru. Ce lipsește încă? Transparența faptică cu care industria începe să se schimbe în bine. Nu mai e suficient discursul inclusivității, iar procentele, oricât de precis ar dovedi egalitatea, sunt doar numere. E nevoie de acțiuni concrete prin care marcomul creează platforme reale de recunoaștere a leadershipului feminin.
Anca Ungureanu, Co-fondatoare WiM CEE și Membru al juriului, a simțit că e nevoie de Women in Marketing și în regiune, tocmai când primea o distincție din partea filialei globale a competiției. S-a gândit la toate femeile cu care a lucrat și pe care le-a întâlnit profesional în cei 30 de ani de muncă în marcom: extraordinare prin munca și rezultatele lor, remarcabile prin felul în care au dat mai departe din knowledge, impresionante prin modestia cu care au devenit lideri reali, într-o industrie care nu se grăbește să dea microfonul sau să pună reflectoarele pe ele. Așa a apărut Women in Marketing CEE, o competiție dedicată femeilor din regiune, care mizează pe un soi de concurență care nu distanțează, ci creează o platformă comună de recunoaștere și dialog.
Odată cu misiunea asta, WiM CEE mai vrea să demonteze un mit, care vizează întreaga industrie: că marcomul din regiune este doar un back office care încearcă să țină pasul. Realitatea fiind că CEE livrează rezultate și inovație care au un impact concret, care lasă în urmă exemple de urmat și care, fără îndoială, merită un loc la masa globală. Dar ca să aducem schimbarea, e nevoie de curaj. Iar WiM CEE încurajează toate femeile din marcomul regional să se înscrie. Lista e deschisă până pe 31 iulie, iar gala își va deschide porțile pe 1 și 2 octombrie. Până atunci, Anca, despre egalitate, recunoaștere și colaborare globală:
Women in Marketing CEE: când ai conștientizat nevoia
N-a fost o revelație apărută într-o bună zi. A fost, mai degrabă, rezultatul unor ani în care am întâlnit sau am lucrat cu femei extraordinare, cu rezultate impresionante, care erau foarte cunoscute și respectate în interiorul organizațiilor lor sau într-un cerc restrâns, de cunoscători, dar aproape invizibile în afara lor. Femei care transformau businessuri, construiau echipe, schimbau mentalități și ridicau standardele profesiei, fără ca industria sau piața să le cunoască povestea.
Pentru mine, întâlnirea cu Women in Marketing Global a avut o semnificație foarte personală – și mărturisesc că nu m-aș fi aventurat să mă înscriu în competiție dacă n-aș fi fost încurajată de alte premiante, tot de la noi din țară. Și cred că aici este, într-un fel, și esența proiectului. În 2023 am primit un premiu la categoria Change Maker, iar experiența ulterioară mi-a arătat cât de important este să existe un context care nu îți spune doar „hai că ai făcut treabă bună”, ci te poziționează profesional într-o comunitate internațională. Mi-am dat seama că exact această platformă lipsea în Europa Centrală și de Est: un loc în care performanța femeilor din regiune să devină vizibilă, comparabilă și conectată la conversația globală.
Nu cred că ne lipsea sau ne lipsește talentul. Ne lipseau, mai degrabă, infrastructura de recunoaștere, rețeaua de susținere profesională și curajul de a ne spune poveștile la dimensiunea lor reală.
Misiunea competiției și întrebarea la care vrea să răspundă
Women in Marketing CEE există pentru a scoate la lumină valoarea pe care femeile din marketing și comunicare o creează în regiune și pentru a transforma această vizibilitate într-o comunitate care deschide drumuri pentru generațiile următoare.
Întrebarea la care încercăm să răspundem este foarte simplă: cum facem ca o femeie valoroasă din București, Varșovia, Belgrad, Sofia, Zagreb sau Chișinău să nu mai fie cunoscută doar în compania și în piața ei, ci să poată intra într-o conversație regională și globală despre leadership, creativitate și impact? Pentru că știm deja, din întâlnirile și discuțiile pe care le-am avut cu membrii Consiliului Consultativ și ai Juriului, că ne confruntăm cu aceleași situații și avem de rezolvat aceleași probleme.
Competiția este importantă, dar potențialul creării unei comunități vii și viabile e mai important. “Chapterul WiM CEE” este un instrument prin care identificăm oameni, povești și rezultate, pentru ca apoi să putem construi relații, mentorat, educație și colaborări pe termen lung. Misiunea globală Women in Marketing este de a educa, inspira, conecta, recunoaște și susține femeile pe parcursul carierei lor, iar noi traducem această misiune în realitatea foarte specifică a Europei Centrale și de Est.
Era posibil ca WiM CEE să nu se întâmple?
Au existat multe momente în care proiectul părea foarte greu, dar nu cred că am ajuns să cred cu adevărat că nu se va întâmpla, pentru că am avut în jur mulți oameni care s-au alăturat demersului fără rezerve și fără altă motivație decât aceea de a contribui cumva la ridicarea standardelor profesionale ale industriei în regiune. Și eu sunt, probabil, genul de om care, atunci când vede că ceva este dificil, nu se oprește, ci începe să împartă problema în zece probleme mai mici și să le rezolve cumva pe toate până la sfârșitul zilei.
Dacă WiM Global a început cu conferințele, în 2004, și a lansat competiția abia în 2010, noi am avut de lansat anul acesta ambele segmente și am avut de construit, aproape simultan, și încrederea, și infrastructura. Am ținut să fie foarte clar pentru toată lumea că nu lansăm doar un eveniment sau un concurs de marketing, ci lansăm o organizație regională, o competiție, o comunitate, un juriu internațional, categorii relevante pentru profesii foarte diferite și o conversație care trebuie să funcționeze în mai multe piețe și culturi.
Din exterior se vede, firesc, lansarea. Din interior sunt sute de conversații, variante, decizii, mesaje trimise la ore imposibile și foarte multă muncă nevăzută făcută de către oameni care au un full time job în timpul zilei, dar au ales să își dedice din timpul lor personal acestui proiect. M-a emoționat când oameni din industrie au venit alături de acest proiect public, să îl susțină și să susțină WiM CEE, pentru că a fost o muncă intensă, făcută cu foarte multă încredere că merită, nu doar pentru noi, ci și pentru cele care vor veni în urma noastră. O parte dintre ei sunt în juriu, alții în Advisory Board, iar toți sunt activi în proiect. Cred că acest lucru spune foarte mult despre cât de mult rezonează misiunea WiM CEE cu ei și despre dorința comună de a contribui la creșterea industriei noastre.
O altă provocare a fost să ajungem, într-un timp atât de scurt, la profesioniste din atât de multe țări din regiune. Nu este deloc ușor să construiești rapid o comunitate regională, mai ales una care să fie cu adevărat relevantă și reprezentativă.
Și poate cea mai surprinzătoare provocare - deși, într-un fel, ne așteptam la ea, pentru că și eu am fost acolo - a fost reticența multor femei extraordinare de a se înscrie. Am auzit de la profesioniste incredibil de puternice și valoroase pentru industria noastră lucruri precum: „Nu am schimbat lumea cu campaniile mele”, „Nu am făcut ceva care să intre în istorie” sau „Sigur altcineva merită mai mult decât mine acest premiu”.
Suntem, de multe ori, prea "humble". Și, din păcate, prin această modestie ajungem să ne facem singure un deserviciu.
Așa că aș vrea să folosesc această ocazie pentru un apel către toți cei care citesc acest material: dacă știți o profesionistă care merită să fie celebrată pe această scenă, insistați să se înscrie. Poate are nevoie, așa cum am avut și eu, de un imbold din partea cuiva care crede în ea. Pentru că nu știi niciodată unde poate duce acel prim pas și ce orizonturi poate deschide.
Uneori, tot ce ne trebuie este ca o altă femeie sau un coleg, de ce nu, să creadă în noi suficient de mult încât să ne convingă să credem și noi în propria noastră valoare.
Prima ediție: de ce a fost important să se întâmple în România
România are o industrie de marketing și comunicare matură, creativă și foarte conectată internațional. După trei decenii de muncă alături de corporații de toate mărimile, de organizații și instituții, marketingul și comunicarea în general nu mai pot spune că n-au atins maturitatea. Avem specialiști care au construit branduri mari, campanii premiate și proiecte regionale, are o comunitate puternică de agenții, companii, organizații profesionale și industrii creative. Bucureștiul are deja energia unui hub regional pentru multe proiecte și evenimente de educație, chiar dacă nu folosim întotdeauna suficient de curajos această poziție.
A contat și faptul că aici exista o masă critică de oameni care puteau transforma rapid ideea într-un proiect real: profesioniști dispuși să intre în Advisory Board și în juriu, organizații partenere și companii care au înțeles miza dincolo de vizibilitatea pe care ți-o poate oferi un eveniment.
Dar nu am vrut ca proiectul să fie perceput drept unul românesc la care invităm și alte țări. WiM CEE este un proiect regional găzduit, în prima sa ediție, de România. De aceea, juriul și rețeaua reunesc profesioniști din România, Serbia, Bosnia și Herțegovina, Polonia, Croația, Ungaria, Cehia, Slovacia, Republica Moldova, Bulgaria și din alte piețe internaționale. Alegerea României recunoaște talentul local, dar rolul nostru este să deschidem ușa întregii regiuni. Poate la un moment dat atât gala anuală, cât și conferința, se vor desfășura într-o altă capitală regională, de ce nu.
CEE: identitate profesională comună sau piețe diferite?
Există ambele realități. Suntem piețe foarte diferite ca dimensiune, ritm de dezvoltare, cultură organizațională, putere de cumpărare și maturitate a industriei. Ar fi nedrept să punem totul sub eticheta CEE și să presupunem că Bucureștiul, Praga, Varșovia sau Belgradul funcționează identic.
Dar există și o identitate comună, construită din felul în care am învățat să lucrăm. Profesioniștii din regiune au o capacitate extraordinară de adaptare. Suntem obișnuiți să producem mult cu resurse care nu sunt întotdeauna comparabile cu cele din piețele occidentale. Înțelegem schimbarea, pentru că am lucrat în economii care s-au transformat permanent. Avem pragmatism, viteză, reziliență și un tip de creativitate care apare exact din constrângeri.
Mai există ceva comun: foarte mulți oameni din CEE au lucrat deja dincolo de granițele propriei piețe. Conduc echipe regionale, coordonează branduri internaționale și dezvoltă proiecte care sunt exportate. Comunitatea profesională există deja în practică. WiM CEE îi oferă un nume, un spațiu și o voce mai puternică.
Un stereotip despre marketingul din CEE, care ai vrea să dispară
Ideea că suntem doar buni executanți: rapizi, eficienți și mereu mai ieftini.
CEE nu este back-office-ul creativ al Europei. Din regiunea noastră vin strategie, leadership, inovație și idei care pot schimba industrii. Avem profesioniști care nu doar implementează un brief global, ci îl contestă, îl rescriu și îl fac mai relevant și abia apoi îl rezolvă, atunci când știu că va rezona cu publicul pe care îl cunosc.
Aș vrea să dispară și stereotipul potrivit căruia valoarea internațională trebuie validată mai întâi în Londra, Paris sau New York, înainte ca noi să avem încredere în ea. Sigur că avem nevoie de dialog global, dar nu avem nevoie de permisiune pentru a recunoaște performanțele care există aici.
Relația marcomului cu femeile din industrie
Marketingul și comunicarea sunt industrii în care femeile sunt foarte prezente numeric. Dar prezența nu este același lucru cu puterea, iar reprezentarea nu este automat egalitate.
Vedem mult mai multe femei în poziții de leadership decât în urmă cu două decenii. Există o atenție mai mare pentru diversitate, mai multe conversații despre salarizare, acces la promovare, flexibilitate și echilibrul dintre viața profesională și cea personală. Toate acestea sunt progrese reale.
În același timp, inegalitatea s-a mutat uneori din zona vizibilă în mecanisme mai subtile. Cine este considerat pregătit pentru o poziție de conducere? Cine este invitat să vorbească? Cui i se atribuie meritul unei idei? Cine primește proiectele cu vizibilitate? Cine are libertatea de a greși și cine trebuie să demonstreze permanent că își merită locul?
Nu cred că putem declara problema rezolvată doar pentru că vedem multe femei în industrie. Trebuie să ne uităm la parcursurile decizionale, la controlul bugetelor, la componența echipelor de management și la cine își permite să rămână în profesie în momentele complicate ale vieții.
Trendul este pozitiv, dar nu e liniar și nici ireversibil. Progresul trebuie susținut conștient și constant.
Cât de accesibil este femeilor, în 2026, să se poziționeze ca lideri?
Este mai simplu decât era înainte, pentru că există mai multe platforme, comunități și canale prin care îți poți exprima ideile. Dar poziționarea ca lider nu este încă la fel de accesibilă pentru toată lumea.
Am întâlnit femei extraordinare care conduc echipe și proiecte complexe, dar care nu se consideră „lideri ai industriei”. Uneori pentru că nimeni nu le-a spus că vocea lor contează în afara companiei. Alteori pentru că au fost educate să creadă că rezultatele ar trebui să vorbească singure sau să fie remarcate și lăudate de alții.
Rezultatele vorbesc, dar de multe ori o fac foarte încet. Vizibilitatea profesională nu este vanitate. Este o formă de responsabilitate și, uneori, o formă de generozitate. Când vorbești cu sinceritate despre ceea ce ai învățat, când accepți să răspunzi unui interviu, când intri într-un juriu sau îți înscrii munca într-o competiție, îi ajuți și pe ceilalți să vadă ce este posibil.
WiM CEE încearcă să reducă exact această distanță dintre valoarea produsă într-o organizație și recunoașterea la nivelul profesiei. Nu vrem să fabricăm vedete, ci să facem vizibilă contribuția reală.
Cum sunt evaluate performanța și leadershipul acum
Marketingul este evaluat astăzi mult mai riguros din perspectiva impactului asupra businessului. Nu mai este suficient ca o campanie să fie frumoasă, vizibilă sau premiată. Trebuie să demonstrezi ce schimbări a determinat: în comportamentul consumatorului, în reputație, în vânzări, în loialitate, în cultura organizației sau în societate.
În același timp, definiția leadershipului s-a extins. Liderul nu mai este doar persoana care are cel mai mare titlu sau cel mai mare buget. Este și omul care construiește echipe sănătoase, creează spațiu pentru ideile altora, gestionează schimbarea și reușește să conecteze performanța cu un sens mai larg.
De aceea, categoriile WiM CEE nu recunosc doar funcțiile executive. Ele includ creativitate, strategie, comunicare, cercetare, consultanță independentă, impact social, AI și profesioniști aflați la începutul ascensiunii lor. Vrem să surprindem multiplele forme prin care leadershipul se manifestă astăzi.
Ce au în comun femeile din leadershipul industriei?
Nu cred că există un singur profil. Și sper să nu ajungem să construim un nou stereotip despre cum „trebuie” să fie o femeie lider.
Cele pe care le admir au, însă, câteva lucruri în comun: competență reală, curiozitate, adaptabilitate și capacitatea de a construi în jurul lor. Au standarde foarte înalte, dar nu confundă exigența cu lipsa de empatie. Nu se tem să ia decizii, însă au suficientă încredere pentru a asculta pe toată lumea.
Mai au ceva: au învățat să funcționeze în ambiguitate și cu lipsa de predictibilitate cu care ne-am obișnuit de zeci de ani. Marketingul este un domeniu în care trebuie să înțelegi simultan oameni, business, cultură, date și tehnologie. Liderii buni nu pretind că dețin toate răspunsurile, pentru că răspunsurile acelea nu sunt imuabile. Ei sau ele creează contextul în care echipa poate găsi răspunsul potrivit, la momentul potrivit.
Ce au în comun contextele care nu susțin femeile din industrie?
Au reguli informale care sunt mai puternice decât politicile oficiale.
Poți avea o strategie impecabilă de diversitate, dar dacă proiectele importante se distribuie într-un cerc închis, dacă promovarea depinde de disponibilitatea de a fi permanent prezent, dacă maternitatea este interpretată ca o scădere a ambiției sau dacă stilurile diferite de leadership sunt sancționate, contextul nu este cu adevărat incluziv.
Mai au în comun lipsa de transparență și absența responsabilității. Când nu știm cine este promovat, de ce, cum sunt stabilite salariile și cine primește acces la oportunități, e greu să demonstrezi lipsa de susținere.
Și mai există un semn: femeile din această industrie sunt invitate în conversație, dar nu au influență reală asupra deciziei. A fi prezentă în fotografia de grup de la final nu înseamnă automat că ai fost prezentă și la masa unde s-au luat deciziile.
Ce efect ar avea transformarea industriei într-o comunitate reală?
În primul rând, am pierde mai puțină energie încercând să reinventăm individual soluții la probleme pe care le avem cu toții.
Industria ar putea colabora mai bine în educație, mentorat, standarde etice, accesul tinerilor la profesie, diversitate și dezvoltarea competențelor necesare pentru lucrul cu inteligența artificială. Am putea crea programe comune, schimburi regionale și resurse care să nu depindă exclusiv de bugetul sau de voința unei singure companii.
Colaborarea nu anulează competiția. Dimpotrivă, o face mai sănătoasă. Putem concura pentru idei, clienți, talent și premii, dar putem colabora atunci când este vorba despre viitorul profesiei și încrederea publicului în ceea ce facem.
Cred foarte mult în puterea ecosistemelor. De-a lungul carierei mele, proiectele care au produs cel mai mult sens au apărut la intersecția dintre business, artă, cultură, oraș și comunitate. WiM CEE continuă această logică: aducem împreună oameni care, într-o zi, pot fi concurenți, iar în alta pot construi împreună ceva care depășește interesul individual.
Equality Advocate of the Year: o categorie dedicată bărbaților
Egalitatea nu poate fi un proiect pe care femeile îl discută exclusiv între ele. Dacă vrem să schimbăm organizații și industrii, avem nevoie și de bărbați care folosesc puterea, influența și accesul pe care le au pentru a deschide oportunități.
Equality Advocate of the Year nu premiază intențiile bune și nici declarațiile publice despre diversitate. Premiază acțiunea demonstrabilă. Un candidat relevant este un bărbat care a schimbat mecanisme: a susținut promovarea femeilor în roluri de leadership, a construit echipe echilibrate, a introdus politici mai bune, a oferit acces la bugete și proiecte importante, a intervenit atunci când a observat un dublu standard sau a folosit propria vizibilitate pentru a pune în lumină contribuția colegelor.
Categoria este rezervată candidaților de sex masculin tocmai pentru a transmite că schimbarea nu este doar responsabilitatea celor afectați de inegalitate.
Jurizarea trebuie să urmărească dovezi, consecvență și impact, nu o singură inițiativă spectaculoasă. Contează ce a făcut candidatul, pe ce perioadă, câți oameni au beneficiat de pe urma demersurilor lui și dacă schimbarea s-a menținut în organizație și după ce s-a încheiat campania.
Prima ediție: așteptări și concluzii
Îmi doresc, înainte de orice, să descoperim. Sunt convinsă că în regiune există femei cu povești profesionale extraordinare despre care încă nu știm suficient sau nu știm chiar nimic.
Mi-aș dori să avem înscrieri din cât mai multe țări și din contexte cât mai diverse: companii, agenții, consultanță, mediu academic, antreprenoriat, organizații mari și echipe mici. Vreau să vedem leadership experimentat, dar și oameni care se află la începutul unei traiectorii foarte promițătoare.
Cât despre participante, aș vrea să rămână cu ideea că a-ți prezenta munca nu înseamnă să te lauzi. Înseamnă să îți tratezi contribuția profesională cu seriozitate. Chiar și simplul proces de a-ți construi înscrierea te obligă să te oprești și să înțelegi ce ai realizat, ce ai schimbat și ce mai ai de învățat.
Și aș mai vrea să simtă că nu sunt singure. Că undeva, într-o altă țară din regiune, există cineva care se luptă cu aceleași întrebări și probleme, construiește cu aceeași energie și este gata să intre în dialog.
Impactul competiției, în următorii 5 ani
În cinci ani, mi-ar plăcea ca WiM CEE să nu mai fie percepută doar ca o competiție anuală, ci ca o rețea profesională regională vie la care cât mai multe femei să adere.
Vreau să avem o comunitate de alumnae care se cunosc, colaborează, se recomandă și se susțin. Să existe mentorat între generații, programe educaționale, cercetare despre situația femeilor în industrie și conversații regionale despre noile competențe de care marketingul are nevoie.
Mi-ar plăcea ca femeile premiate sau nominalizate aici să ajungă în boarduri, pe scene internaționale, în jurii globale și în proiecte care depășesc piața lor de origine. Iar, în timp, organizațiile să privească participarea în WiM CEE nu doar ca pe o oportunitate de imagine, ci ca pe un indicator al calității mediului pe care îl construiesc pentru talent.
La nivel global, Women in Marketing urmărește să educe, să inspire, să conecteze, să recunoască și să susțină femeile de-a lungul întregii cariere. Organizația a pornit în Marea Britanie în 2004 și s-a extins internațional, inclusiv prin Women in Marketing Africa, iar CEE este următorul capitol al acestei construcții.
Ambiția noastră este ca vocea femeilor din această regiune să devină o parte firească și influentă a conversației globale despre viitorul marketingului.
Dacă WiM CEE ar fi un brief, care ar fi insightul de la care pleacă?
Insightul ar fi acesta: în Europa Centrală și de Est există mai mult talent feminin decât vizibilitate, mai mult impact decât recunoaștere și mai multă disponibilitate pentru colaborare decât contexte reale în care aceasta să se întâmple. Suntem mai buni decât credem și mai puțin vizibili decât merităm.
Iar provocarea din brief ar suna așa: construiește platforma care transformă performanța individuală într-o forță colectivă care să ajute la construirea unei lumi mai bune și mai responsabile pentru viitorul generațiilor care urmează.
WiM CEE este răspunsul nostru. Nu este unul perfect și nici definitiv, pentru că suntem la prima ediție. Dar este un răspuns în care cred enorm și în care mulți oameni au pus foarte multă energie, muncă și speranță.
Pentru că, uneori, o comunitate începe exact așa: cineva spune că ar trebui să existe, iar alți oameni răspund „suntem deja aici”.
