[În 2036] Arnold Vieriu: Human generated content va deveni la fel de apreciat ca arta

Criza a fost normalizată, e oficial. Chiar și cea existențială. Au devenit parte din cotidian încălzirea globală, agenții AI care discută între ei, anxietatea muncii de la birou. Lista scenariilor SF din trecut bifate de prezent e lungă și tocmai de asta Arnold Vieriu, partener Bad Habits, e foarte vigilent când vine vorba de trenduri și predicții, oricât de exagerate: pentru că se adeveresc și devin realitate. După atâtea șocuri și surprize, previziunile pentru 2036 sunt temperate. Mai bine să numărăm lucrurile care (poate) nu se vor schimba. 

"Cred cu tărie că sunt multe lucruri care nu se vor schimba, care tot timpul au existat, dar s-au făcut mai mult sau mai puțin remarcate: Energia oamenilor. Setea de cunoaștere și de a cunoaște, compasiunea, empatia, tot ce este „soft” ca skill a devenit deja mai valoros decât experiența pe un proiect specific", spune Arnold. 

Să privim deci, cu optimism moderat înainte. Despre partea plină a paharului din 2036 și cea mai puțin plină din prezent, povestește Arnold Vieru după cum urmează: 

Prezentul din 2026 față de viitorul pe care ți-l imaginai 

Cred că este un pic mai bine decât îmi imaginam. În 2010 mă loveam pentru prima dată de termenul de „criză” ca adult și, făcând un mic rewind, îmi dau seama că nu ne-am mai scăpat de el de atunci și l-am normalizat, este parte din orice discuție la muncă și în afara muncii: criză politică, criză economică, sanitară, energetică, socială… atât de mult încât nici „criză existențială” nu mai pare vreun termen wow.

Deci cumva sunt parte din acești millennials virali de pe TikTok care „le-au văzut și trăit pe toate și nu ne mai miră nimic”. Partea frumoasă din această reziliență pe care am fost nevoiți să o construim în timp ce ne construiam pe noi este să vedem și partea plină a paharului, apropo de viitor: să știm de unde am plecat și unde suntem acum, să realizăm că trăim într-o țară care progresează, în care te simți în siguranță și care răzbește de fiecare dată, chiar dacă totul pare complicat.

Ce te face azi să râzi gândindu-te la scenariile de atunci

Trebuie să recunosc că odată ce am citit întrebarea asta m-am uitat la următoarele să văd dacă există și „ce te face să plângi gândindu-te la scenariile de atunci” :) – ar fi mai multe la categoria asta, sincer.

Ce mă face să râd la scenariile de atunci sunt toți „deștepții” care nu credeau în digital și în social media și care acum încearcă să recupereze anii pe care multe branduri vizionare i-au investit ca să construiască ceva sustenabil. Și râd că văd tot mai multă „scălămbăială” pe TikTok pe curentul „astea merg, vrem rezultate rapide” și ne mirăm că nu facem vânzări. Râd, dar îmi vine să și plâng când mă gândesc că de fapt există încă foarte mulți oameni în piață care nu înțeleg cât de important este să ai o strategie bine pusă la punct.

Cum s-a schimbat felul în care privești viitorul

Am învățat să citesc și să țin minte trendurile, predicțiile și studiile despre populație – de cele mai multe ori se adeveresc și devin normalitate, chiar dacă la început par SF.

Uite, Greta săraca, de câți ani repetă același mesaj care în trecutul apropiat părea SF, iar acum nu știu cine scrie răspunsurile la un articol cu AC-ul pornit, baricadat de un heatwave și nopți tropicale. Sau faptul că acum 10 ani citeam un studiu despre Generația Z, când ei nu erau populație majoritară și mă miram că ziceau că sunt cei mai în măsură să intre în armată dintre toate generațiile. Și uite cum asistăm acum la tot ce asistăm, apropo de crize.

Ca să sumarizez, cred că trebuie să ne menținem setea de informație, dar mai mult ca oricând trebuie să știm ce informație este adevărată.

Șocuri, surprize

Cred că cel mai mare șoc l-am avut atunci când am realizat cât de puternice au devenit canalele de social media, targetarea și „bulele”. Și mă refer specific la episodul din scena politică românească din noiembrie 2024, care a luat nu doar România, ci toată lumea prin surprindere.

Realitatea depășește mereu imaginația atunci când văd CEOs care stau să dea feedback pe un plan de social media. Bate orice AI care credeai că este real, parol!

Ce a devenit normal fără să ne dăm seama

Încălzirea globală, să punem asistenții AI să vorbească între ei, anxietatea work-ului de la birou, să dăm pe un prânz în București cât dăm pe unul la Paris, rafturi cu produse de pe TikTok în magazine, „mai e un pic și termină ăștia autostrada pe Valea Oltului”.

Ce factor a influențat industria mai mult decât tehnologia

Oricum aș împacheta-o, tot la termenul ăsta am ajunge: IQ-ul tot mai mic al oamenilor, aka „îndobitocirea” – e un cerc vicios – oamenii nu mai citesc, nu se mai informează corect și devin victime sigure ale algoritmilor care îi țin captivi și îi prostesc și mai mult. Este un du-te vino între algoritmi și oameni tot mai ușor de atras.

Cu gândul în 2036: Ce nu se va schimba. Ce va dispărea

Cred cu tărie că sunt multe lucruri care nu se vor schimba, care tot timpul au existat, dar s-au făcut mai mult sau mai puțin remarcate: Energia oamenilor. Setea de cunoaștere și de a cunoaște, compasiunea, empatia, tot ce este „soft” ca skill a devenit deja mai valoros decât experiența pe un proiect specific.

În 10 ani nu cred că va dispărea ceva major din industria noastră – cred mult de tot însă în reglementare: și se tot întâmplă deja – cred că multe procese pe care mulți oameni din digital și social media le fac acum vor fi un pic mai birocratice, strict din rațiuni de securitate a informației: AI-ul vine cu multe riscuri și mă bucur mult că există multe inițiative legislative care deși par niște task-uri în plus, previn destul de multe.

Industria peste 10 ani

Industria se transformă de când există, și asta cred că este și frumusețea pe care mulți nu o mai văd: faptul că nu știi niciodată la ce să te aștepți, ce o să faci azi, ce o să se mai întâmple, ce pitch mai vine, ce client mai taie bugete, ce client mai suplimentează. Cred că peste 10 ani se vor schimba un pic relațiile dintre branduri și agenții și se va pune mai mult accent pe eficiența colaborativă și bazată pe respect reciproc. Simt că în acest moment încă suntem în era în care clientul „dictează” și agenția „execută”, iar acest lucru se va schimba fix pentru că ne vom asuma mai bine cu toții rolurile pe care le avem.

Iar dacă vorbim despre lucruri care clar vor fi de nerecunoscut, cred și SPER că nu vom mai avea aceeași campanie câștigătoare la 20 de categorii la competiții de advertising, ci totul va fi mai obiectiv pe zona asta de jurizare.

Dacă în 2026, marea obsesie este AI, care va fi cea din 2036?

Eu tind să cred că AI-ul este un progres tehnologic la fel ca telefonia fixă, telefonia mobilă și internetul. Cred că peste 10 ani nu va mai apărea ceva atât de marcant din punct de vedere tehnologic. Simt însă că vom avea un volum atât de mare de informație încât curatorierea va fi cheia, iar human generated content va deveni la fel de apreciat ca arta.

Ce parte din munca oamenilor rămâne interzisă pentru algoritmi

Cred că tot ce ține de decizie – în continuare cred că AI-ul este colegul nostru de bancă și trebuie să îl folosim ca atare, dar până la punctul în care luăm decizia. Decizia trebuie să rămână în mâinile noastre, chiar dacă uneori asta va însemna să apăsăm pe un buton.

Ce va deveni lux în 2036

Să nu exiști online. Să nu știe lumea că exiști, să nu existe poze sau orice informație despre tine în online. Asta fac eu acum cu copilul meu, despre care nu știe nimeni din online cine este, cum arată, cum îl/o cheamă.

Ce putem pierde în goana după eficiență

Empatia. Și tot ce ține de soft skills și este fiiiiix ce cred că ne va salva de invazia AI-ului în job-uri.

Cel mai utopic și cel mai distopic scenariu pentru 2036

AI-ul va primi premiul Nobel pentru medicină, pentru că va vindeca 90% dintre bolile rare ale omenirii.

AI-ul va fi interzis.

Mesaj pentru tine în 2036

Keep running, dude!