Și pe plaiurile noastre, brandurile au înțeles că LinkedIn nu mai este doar o platformă unde doar publici anunțuri de recrutare. Lideri, antreprenori, soloprenori comunică aici cu obiectivul de a-și clădi autoritatea și de a inspira seriozitate. Companiile au început să investească în trasformarea paginii de LinkedIn într-o carte de vizită credibilă în ochii partenerilor, investitorilor, candidaților.
Din observațiile mele și din discuțiile din ultimii 5 ani, mi-e clar că switch-ul de la platformă de recrutare la platformă de comunicare de brand s-a produs și la noi. Iar acum, surpriză, switch-ul ăsta pare să fie nițel depășit. :)
De la prezență, la voce
Pe o platformă de business percepută (încă) scorțoasă și cam absorbită de laudă artificială, poziționarea fermă și diferențierea reală nu se produc prin: share la comunicate și apariții media, publicat doar milestone-uri fulminante, postat 3 idei de la evenimente cu 10 tag-uri și 15 hashtag-uri la final (plus emoji cu rachetă).
Sigur, pentru a bifa prezența pe LinkedIn, merge și așa. Abordarea asta este safe, poate aduce reach, like-uri, „Congrats” și confetti în comentarii.
Problema este că și competitorii tăi – și nu mă refer doar la cei din industrie – comunică în aceeași manieră „ca la carte” (asta presupunând că ar exista cartea comunicării impersonale pe LinkedIn). În contextul ăsta, riscul de a fi trecut cu vederea sau uitat la primul scroll crește.
Și-atunci, următorul pas firesc este switch-ul de la simpla prezență la vocea de brand asumată, coerentă și recognoscibilă. Spoiler: tranziția este incomodă și cere skin in the game. Pe termen lung însă, merită: susține diferențierea organică, face mai simplă conexiunea emoțională cu oamenii și devine un asset pentru business, dincolo de LinkedIn. Ca atunci când un om mișto vine la interviul de angajare tocmai pentru că a rezonat cu cultura voastră și cu stilul diferit de comunicare.
Ce înseamnă să ai voce
Pe scurt, brandul care își cunoaște și asumă vocea în comunicare:
- transformă comunicarea într-o oglindă autentică a cine este el cu adevărat;
- își exprimă și menține punctul de vedere articulat în industrie, rafinat prin experiență reală;
- își face vizibile și personalitatea, crezul, povestea, valorile – nu doar competența;
- își păstrează coerența în comunicare și poziționare, nu doar frecvența de publicare;
- privește comunicarea dincolo de eticheta B2B și alege să comunice (și) printr-o lentilă profund umană.
Cum arată switch-ul de la prezență la voce
Notă: nu sunt rețete bătute în cuie. Alternativele pe care le propun se aplică sau nu în funcție de context. Privește-le deci ca pe o formă de ghidaj care pornește, în primul rând, de la un mindset shift.
1. Participarea la un eveniment relevant din industrie: de la informare, la act de poziționare.
Exemplul clasic: „Echipa noastră a participat săptămâna trecută la conferința X, un prestigios eveniment din industrie, unde ne-am întâlnit cu lideri internaționali și ne-am conectat la cele mai recente insight-uri care impactează piața. Pentru noi, la compania ZK, învățarea continuă și spiritul de comunitate rămân valori fundamentale. Felicitări organizatorilor pentru un eveniment de anvergură! Ne vedem anul viitor! + 15 hashtags random”
Este un anunț corect. Informează. Transmite recunoștință. Și cam atât. Probabil la fel vor comunica și ceilalți participanți.
Alternativa: extrage un insight, o lecție, o idee, o întrebare care a rămas în urma evenimentului. Arată cum ideea asta se aplică în business-ul vostru. Să zicem că în compania voastră, consultanța umană rămâne un asset. La evenimentul recent ai aflat că oamenii, atunci când au o problemă urgentă, caută să se conecteze cu operatori umani – și nu cu boți. Ei, poți susține această idee printr-un exemplu scurt din viața reală a business-ului. În felul ăsta, nu comunici doar că ați fost la un eveniment, ci arăți cum acel eveniment a validat, prin statistici concrete și exemplele altora, o practică aplicată în business. O practică în care vei continua să investești, mai ales că acum ai descoperit și alte resurse care te ajută să crești – și-aici poți da tag altor persoane/companii cu care te-ai conectat la eveniment și cu care ai făcut schimb de know how.
Diferența stă în abordare. Primul exemplu informează, al doilea adaugă un strat: cel de poziționare. Nu, nu transformi participarea la eveniment într-o tactică de vânzare artificială și nici nu vorbești exclusiv despre tine; în schimb, arăți cum un context de învățare și networking ți-a dat încredere în ce faci bine și imbold să dezvolți mai departe împreună cu alții din industrie.
2. Prezentarea oamenilor din echipă: de la nume-titlu-ani de experiență, la un portret uman cu emoție și poveste.
Exemplul clasic: „Astăzi îi urăm la mulți ani colegei noastre Cristina, o sursă inepuizabilă de optimism și încredere. Cristina este în departamentul de business development de 5 ani. Ea contribuie la consolidarea business-ului și ne ajută să ajungem la clienții și partenerii potriviți pentru a crește împreună. Mulțumim, Cristina, pentru tot ce faci și pentru atitudinea ta pozitivă! Îți dorim o zi de naștere extraordinară!”
Alternativa: nu spune că ea, Cristina, este o fire optimistă prin care contribuie la dezvoltarea business-ului. Arată asta: printr-un moment în care n-a renunțat; prin soluția empatică propusă unui client care, copleșit de incertitudinea economică, era pe punctul să renunțe la colaborare; prin replica rostită la o ședință care a dat drive întregii echipe. Nu trebuie neapărat să fie doar milestone-uri mărețe: Cristina își arată etica profesională, competența și omenia și în momente mici, aparent banale. Și cititorii se conectează mai ușor cu momentele simple – un fel de Perfect days adaptat pentru LinkedIn.
Portretizarea umană a membrilor din echipă nu implică invadarea intimității lor sau publicarea informațiilor cu care ei nu s-ar simți confortabil (nici măcar a unui inside joke care e bine să rămână doar pentru bucătăria voastră). În schimb, ea presupune să arăți omul din spatele titlului, într-un fel în care doar brandul vostru o poate face. Asta înseamnă voce inconfundabilă de brand.
3. Milestone-ul: de la ceva-ce-miroase-a-laudă, la povestea din culise
Exemplul clasic: „Aseară am câștigat premiul X la competiția Y. Suntem mega-happy de acest titlu și de tot ce am realizat împreună în ultimul an. Guys, WE ROCK!”
Cu exemplul ăsta, am ajuns la subiectul sensibil: lauda de sine care nu miroase bine pe LinkedIn. Uneori, lauda nici măcar nu este intenționată. Entuziasmul debordant poate fi confundat cu laudă. E drept că nu putem controla complet percepția – și totuși, putem nuanța și contextualiza narativul despre un moment de succes. Nu ca strategie, ci pentru a oglindi realitatea așa cum este ea: cu bune și fuck-ups.
Alternativa: povestește despre costurile invizibile ale unui astfel de premiu. Despre discuțiile uneori dificile cu echipa, despre munca intensă din ani, despre felul în care ați rămas aliniați la misiunea voastră, despre contribuția adusă de fiecare, despre cum vă responsabilizează un astfel de premiu pe mai departe, despre ce reprezintă premiul pentru voi. No bullshit, normal. Nu inventăm povești de dragul percepției, ci aducem context real. Nu arătăm doar rezultatul de care suntem mândri, ci și bornele din călătorie.
Perspectivă de final
Un brand capabil să devină vocea din industria sa trebuie întâi să-și cunoască vocea și s-o transpună într-o comunicare care îl reprezintă cu adevărat. Iar ăsta este un proces intern profund care cere aliniere și curaj. Și care merge dincolo de LinkedIn.
Întrebarea de fond nu mai este „Ce comunic(ăm) pe LinkedIn?”, ci „Cine sunt(em) deep down și cum oglindim asta în comunicare?”.
Vocea nu se fabrică, ci se (re)găsește.
-------------
Adelina Bălan, brand storyteller & LinkedIn ghostwriter, susține brandurile personale și de business să-și (re)găsească vocea și să comunice într-un mod care le reprezintă și le oglindește reputația. Nu se ia foarte în serios, motiv pentru care pe LinkedIn este faimoasă pentru arici și are un newsletter intitulat Ariciul Roz, unde vorbește despre comunicarea umană de brand, meșteșugul scrisului și alte preocupări existențiale.
