O perspectivă raw și prea puțin fancy despre freelancing

La începutul lui 2022 m-am aruncat în ocean, deși habar n-aveam să înot. Adică mi-am dat demisia din agenție și am decis să fiu freelancer, deși n-aveam niciun client, niciun plan de rezervă și nici strategie de business. În online nu “prea” existam. Dar știam că vreau să scriu, mai precis să creez content autentic și empatic. Părea să fie de ajuns.

„Și? Acum, după un an și ceva de freelancing, știi să înoți?”

Dacă m-ai întreba asta, ți-aș zice că încă învăț. Uneori am nevoie de colac, alteori de aripioare. Sunt și momente în care simt să apelez la vesta de salvare.

„Păi dacă zici că-i așa greu, de ce mai ești aici? De ce ești încă în ocean?”

Pentru că simt că e călătoria mea. Sau o parte din ea. Și da, uneori e totul al naibii de greu. Dar călătoria asta se simte firesc pentru mine. Cred în ce fac. Are sens ce fac și ce scriu. Iar tot greul ăsta e și un proces de autodescoperire care îmi place (atunci când nu-l înjur, firește).

„Și ia zi, prin articolul ăsta ți-ai propus să descurajezi freelancerii sau pe cei care vor să fie freelanceri? Care-i treaba cu veniturile lunare de mii de euro, cu viața de nomad digital sau cu libertatea? Astea-s mituri sau clickbait?”

Nu sunt mituri :) Doar că ele sunt doar o parte din freelancing: aia luminoasă, dacă vrei. Am citit și eu suficient despre freelancing până să mă arunc în ocean. Doar că prea puține lucruri am găsit despre #ParteaNevăzutăAFreelancingului* (îți explic și de ce cu hashtag - curând). Despre partea aia mai puțin fancy: cu nesiguranțe emoționale și financiare, cu sindromul impostorului, perfecționismul paralizant și cât casa de mare.

Despre freelancingul ăla raw pot scrie o carte - din perspectiva mea. Ce scriu aici e experimentat, trăit și retrăit de mine. Pentru alți freelanceri, poate că lucrurile s-au simțit sau se simt altfel. Dar din toate interacțiunile mele de până acum, cu diferiți soloprenori/freelanceri, am înțeles că… nu sunt singura care trece prin asta, chiar dacă nuanțele pot fi ușor diferite. We are all humans after all. Și-așa ajungem la primul punct.

Nu prea ai cum să pui pe pauză rolul de om și să intri exclusiv în cel de freelancer

Am ales o manieră „mai” personală de a face business și content. Dar indiferent de maniera în care îți creezi afacerea, ești om - înainte de orice altceva. Asta înseamnă că vii și cu nesiguranțele, emoțiile, credințele tale (limitative sau nu). Ele se reflectă, spre exemplu, când prezinți un tarif, când negociezi, când trasezi (sau nu) o limită în relația cu clienții sau cu partenerii tăi, când reacționezi la un feedback exprimat într-o manieră nu tocmai empatică. Probabil că-ți dai seama că toate exemplele vin din experiențele proprii.

Ca om, ai niște valori de care ești sau nu conștient, valori care se oglindesc, inevitabil, și în business. Uneori le onorezi, alteori o dai - da, și fără să vrei - în bară. Se acumulează frustrări și doare… dacă nu faci ceva în sensul ăsta.

Am plecat la drum cu dorința de a-mi onora valorile - uite, de exemplu, cred mult în slow content, „contrar opiniilor populare”. Dar am trădat valoarea asta de câteva ori, m-am implicat - mai ales la început, când nu aveam claritatea de acum - în proiecte care nu rezonau cu ideea de slow content.

Faptul că ajungeam să procrastinez sau să nu mai simt bucurie când scriam era un indicator că făceam ceva greșit pe undeva. „Sunt eu, slow contentul, ai uitat de mine?” Striga valoarea după mine, ca să fac un pic haz de necaz :)

Tot ca om, ai niște resurse emoționale proprii pe care să te bazezi și când faci business. Ale mele erau - după cum am aflat după câteva luni de freelancing - precare. Conștientizarea asta a durut și a adus cu sine sesiuni de terapie, câteva de coaching - adică un proces de autocunoaștere și centrare, pe care îl continui și azi. În felul ăsta, am învățat să reacționez mai matur la feedback (disclaimer: copilul interior nu se manifesta fățiș, ci doar în sinea lui), să am mai mult curaj când cer un tarif, să accept un „nu” fără să simt că e musai ceva greșit la mine. Eu, ca om și freelancer, sunt ok. Tu, ca antreprenor/soloprenor/reprezentant al unui brand care ar vrea să lucreze cu mine, ești ok. Da, chiar dacă nu ne intersectăm.

Atâția oameni și specialiști, atâtea păreri. Dar intuiția ta ce spune?

„Ca să ai credibilitate, trebuie să ai ceva cursuri de copywriting sau content writing”, „Nișează-te, e cel mai bine”, „Nu te nișa, că îți restrângi prea mult plaja de opțiuni”, „Tre’ să muncești pe rupte în primii ani, ca să devii sustenabil”, „Poți să câștigi foarte bine muncind doar 4-5 ore pe zi”, „Nu poți să faci doar content scris, musai și grafică și urcat postări, așa acoperi o nevoie mai mare a clientului”, „Dacă n-ai rezultate într-un proiect în 6 luni, sigur faci ceva greșit”, „Nu există o durată standard în content marketing și comunicare. Primele rezultate pot să apară după 6 luni sau după 3 ani. Contează să ai răbdare. Câtă? Depinde.”

Le-am auzit pe toate, sub diferite forme. Poate că și tu. Le-am auzit de la oameni și profesioniști pe care îi respect, pe al căror know-how mă bazez. Le-am și citit în diferite cărți, eBook-uri, materiale de pe net.

Multe dintre lucrurile de mai sus m-au ajutat sau inspirat, pe de-o parte. Pe de altă parte, m-au și băgat în ceață, în anumite momente.

„Păi ambii specialiști sunt superimportanți, au experiență și rezultate în ce fac. Dar părerile lor se cam bat cap în cap. Tu cu cine rezonezi?” - pe premisa „Și eu cu cine votez?”

Paragraful de mai sus e vocea din capul meu. Încă o aud din când în când.

E important pentru mine să mă documentez, să mă inspir de la alții, din poveștile lor și din modul lor de a face lucrurile sau de a scrie content. Dar mă ajută să trec prin propriul filtru tot ce aflu, citesc, descopăr și să personalizez după cum se simte bine pentru mine. Și să-mi ascult intuiția, mai ales când vreau să testez ceva nou.

Învăț să-mi ascult ȘI intuiția (nu-mi iese mereu). Ceea ce, permite-mi, îți doresc și ție, indiferent de rolul tău.

Nu există un mod unic de a face lucrurile

Și nici business, nici content, nici call-uri de cunoaștere sau propuneri financiare.

Asta e o conștientizare care vine în completarea punctului anterior. Spre exemplu, nu cred că slow contentul e o soluție universală. Știu despre mine că nu sunt genul de creator de conținut care să scrie, spre exemplu, 31 de postări pe lună pentru un client, asta pentru că în businessul meu suntem me, myself and I și îmi iau mai mult timp pentru creație. C-o fi bine, c-o fi rău - nu știu. Dar asta se simte acum bine pentru mine și cred că e cel mai important.

Mai cred că e important să acceptăm că NU există un unic mod de a face lucrurile. Și nici „modul corect” de a face lucrurile. Și mai cred că e necesar să nu minimizăm o abordare, în favoarea alteia. Abordările pot servi unor scopuri diferite și unor tipologii diferite de clienți, afaceri, branduri.

Ca freelanceri, contează să ne implicăm în colaborări unde să ne putem manifesta și să ne putem pune în practică abordarea proprie. Dacă ne forțăm să fim altfel, nu știu dacă va funcționa - nu pe termen lung, cel puțin. Am avut câteva tentative - eșuate - de a vinde într-un mod mai pushy (pentru alții, nu pentru mine)... și nu mi-a plăcut.

Să crezi în abordarea ta nu înseamnă, însă, că nu vrei să ți-o îmbunătățești, rafinezi, perfecționezi. Ea se schimbă și evoluează odată cu tine. La fel și businessul tău.

*De ce #ParteaNevăzutăAFreelancingului cu hashtag? Din intuiție :), am lansat anul trecut seria asta pe LinkedIn. E o serie raw, în care vorbesc pe șleau despre lucrurile mai puțin fancy și despre cum se simte procesul freelancingului pentru mine. Că fix asta e: un proces, întâi personal, apoi profesional. Cele mai apreciate și citite postări ale mele sunt din această serie. Postările cu cele mai multe comentarii sunt tot sub umbrela acestui hashtag, iar comentariile au venit atât de la alți freelanceri, cât și de la antreprenori care au rezonat cu cele scrise. #ParteaNevăzutăAFreelancingului, la fel ca tot ce am exprimat mai sus, e un reminder că you are not alone și că we are all humans after all… apoi freelanceri, soloprenori, antreprenori, branduri și așa mai departe.

Adelina Bălan este content writer, freelancer.