Dupa bloguri si alte unelteale Internetului, "podcasting-ul" acrediteaza, in presa din tarile dezvoltate, ideea ca oricine poate fi jurnalist daca are la indemana un calculator si o conexiune la Internet.
La inceputul acestui an, totul era un zvon. In iulie insa, zvonul prindea sa devina realitate. In august, realitatea depasea frontierele vietii cotidiene, iar in a doua jumatate a anului in curs ea este pe cale sa fie predata in scolile de jurnalism si sa modifice definitia "ziaristului". Este vorba despre podcasting - ultimul racnet in materie de comunicare si tehnologie, gratie caruia oricine poate fi jurnalist profesionist.
Conform definitiei din Dictionarul Oxford, in care acest cuvant tocmai a fost asimilat la inceputul lunii in curs, "podcast" inseamna o inregistrare audio digitala, pusa la dispozitie pe Internet oricui este dispus sa o descarce pe propriul calculator sau pe alt instrument de redare audio, de tipul iPod sau Apple.
Audiente greu de stabilit
Potrivit unei evaluari intreprinse recent de "Los Angeles Times", "aproape nici unul" dintre sutele de milioane de utilizatori de Internet nu foloseste podcasting-ul pentru a-si transmite mesajele. Exista insa circa 6.000-7.000 de surse de podcasting la nivel mondial, cu o audienta totala de maximum cateva sute de mii de ascultatori online, potrivit publicatiei mentionate.
Dar iata ca mass-media americana a declarat ca iulie 2005 este Luna Oficiala a Relatarilor prin Podcasting, iar unele dintre cele mai cunoscute mijloace de informare in masa de peste Ocean - "New York Times", "Washington Post", "Fortune, Slate", posturile de televiziune C-SPAN si Fox - au transmis relatari prin podcast pentru audiente greu de evaluat in momentul de fata. De asemenea, la sfarsitul lunii iunie, la Scoala de Jurnalism a Universitatii Columbia din Missouri, un expert in noile tehnologii de comunicatii a prezentat unui grup de jurnalisti straini podcast-ul drept un nou instrument media, care ameninta serios principiile actuale ale comunicarii in masa.
