Niciodata nu am putut sa trec cu usurinta peste schimbarea actorilor din serialele mele preferate. De multe ori ma fura chiar peisajul si, in loc sa ma concentrez asupra actiunii si a replicilor ma gandesc cum ar fi interpretat primul actor scena respectiva. Si, indiferent cat har actoricesc are interpretul "surogat", tot nu sunt capabila sa-i descopar calitatile. De aceea, cu riscul de a incurca cu totul itele povestirii, ma declar adepta mortii personajului odata cu plecarea actorului. Acelasi lucru as spune si daca ar fi sa vad reclama la biscuitii Delma cu un alt personaj principal. Pentru ca, dupa mine, pustiul face toata reclama. Si, slava Domnului, avem destul de multi copii vedeta care se perinda pe la TV in pauzele publicitare. Sa luam, spre exemplu, cazul celor doi colegi de scoala care impart un sanvis cu Hochland. Doi copii draguti incearca sa intre in pielea unor personaje puse sa "defileze" intr-o situatie destul de fortata. In final, o glumita cam rasuflata si evident, produsul.
In linii mari pe aceeasi formula a copiilor care sasaie lucruri trasnite, mai este si celebra eroina care spune cum poate salam ssssssssasesc, si ea un model de memorabilitate in noianul de spoturi TV din ultimii ani. Nici unii insa nu m-au facut sa exclam: asta da copil haios. Ce ma ma pune pe ganduri insa este faptul ca in cazul reclamei de la Delma, produsul mi-a trecut mult timp pur si simplu "pe la urechi" fara a reusi sa-i retin numele. Cred ca pustiul mi-a captat prea mult atentia, astfel incat m-am oprit inainte de final. Din fericire pentru produsul in cauza, au fost si persoane are nu au fost atat de mult orbite de prestatia actoriceasca a voinicului, reusind sa ma aduca si pe mine pe calea cea buna.
