Daca The Chronicle ar fi om, mi-l imaginez ca pe un profesor de 50 de ani, care asculta rap si muzica clasica: cool si pretentios in acelasi timp. Din cand in cand, rapperul din el isi atarna pantalonii cu turul lasat in cui si isi ia dintr-un armoar sculptat un costum care niciodata nu se va invechi. Coboara tacticos intr-un salon cu pereti de sticla, unde vorbeste oamenilor care vor sa-l asculte despre arta, film, pe unde a calatorit in lunga-i viata, tatuaje, stiinta, ce se mai intampla prin lume. Nu e un deghizeu, ci o dihotomie naturala, un fel de dubla personalitate cu care poti jongla dupa bunul plac.
Puteti sa va faceti si voi o parere despre omul sau revista online The Chronicle (caci asta este in realitate) in urmatorul interviu. Un sfat: nu va chinuiti sa gasiti o sectiune About pe site, pentru ca nu exista: despre revista poti afla doar lasand-o sa ti se desire in fata ochilor:
The Big Idea
Pentru a evita acuzatia de „autoplagiere” (invartind un glob pamantesc, academiile stiintifice au nascocit si aceasta bagatela), vom anunta copierea raspunsului (cu adaugiri marginale) pe care l-am dat anterior aceleiasi intrebari, dar in alt anotimp: The Chronicle a fost gandita ca o revista online de softnews, care sa vina in intampinarea utilizatorului de internet (de unde si preferinta pentru articolele scurte, inchegate, concise, ascutite). Toate articolele de pe The Chronicle sunt scrise strict pentru cititori, in sensul ca relatia dintre text, creativitate si rezultat nu este mediata de nici un fel de interventie financiara.
