Nu m-au interesat niciodata vietile personale ale autorilor mei preferati pentru ca niciodata n-am putut intelege notiunea de groupie. De ce as cauta ore in sir cum isi mananca ouale Palahniuk sau ce accesoriu preferat are Vonnegut? As zice ca sufar de un soi de infidelitate literara. Cu toate astea, m-as lepada de raceala asta intransigenta si as intra cu ochii inchisi intr-o relatie poligama cu Bulgakov, Marquez, Murakami si Bradbury. Le-as netezi toate cutele tuturor camasilor botite de nalucile lumilor pe care le-au descris, le-as afla preferintele culinare si mi-as intredeschide ochii la viciile lor.
Nu stiu daca cei de la Hyperliteratura au fantezii cu scriitorii preferati, insa ei abordeaza scriitura din perspectiva oamenilor care o fac, aruncand autorii departe de turnul de fildes in care ii lasa inchisi alti editori.
Am stat de vorba cu Andrei Ruse despre platforma care isi propune sa traga cu ochiul la vietile scriitorilor, dezamagirile, secretele si cuvintele lor de despartire, despre echipa Hyperliteratura si planurile ei de viitor:
The Big Idea
Hyperliteratura a avut de la bun inceput aceeasi idee pe care o urmam, cu sfintenie as zice, si astazi. Aceea de a apropia cartea de cititor, de publicul larg. Cred - si credem cu tarie, intreaga echipa - ca mergand in spatele titlurilor, in spatele povestilor, a autorilor mai ales, sapand in vietile lor si scotand la iveala problemele lor, de la adictii la rafuieli sau tot felul de aventuri si fobii, placerile lor simple, cocktailurile sau mancarurile preferate, can-can-urile daca vreti, “literare”, adica, mai pe scurt, lasand orice atitudine elitista si critica deoparte si incercand o abordare cat se poate de umana si de calda vizavi de scriitori, care sunt vedetele noastre, reusim sa apropiem cartea de public.
