Via Moscova: Mihai Coliban - M-am gandit sa ma intorc, dar, din pacate, economic si, mai ales politic, Romania e inca in criza

Via Moscova: Mihai Coliban - M-am gandit sa ma intorc, dar, din pacate, economic si, mai ales politic, Romania e inca in criza

Mihai Coliban, publicitar full time and energy de 16 ani, a plecat in 2007 in Rusia, unde e Director de Creatie la BBDO Moscova. Vestile despre victoriile romanesti de la festivalurile de creatie internationale il fac sa mai ia in considerare varianta intoarcerii in Romania, dar stirile despre realitatea economica si politica au grija sa il opreasca la timp.

Decizia de a pleca la o agentie din afara
Eu voiam sa plec din Romania de mult, inca din facultate. N-am facut mare lucru in sensul asta, doar cateva incercari aiurea, pe genul trimis o data, in ’91, cred, la loteria vizelor USA, si prin ’93, cand am sperat sa iau o bursa in Suedia, dar aia tot insistau sa-mi platesc studiile, ai naibii…

Din 2001, in publicitate de 4 ani, am inceput sa merg la Portoroz si acolo am vazut niste superproductii din Rusia care m-au dat pe spate. Nici spoturile lor low budget nu erau rele, pe atunci. Cred ca asa mi-a intrat Moscova in cap. Inca nu aveam destula experienta si nici premii, asa ca am mai asteptat.

Spre sfarsitul perioadei Lowe, in 2006, aveam un portofoliu din ce in ce mai interesant si asa au aparut primele oferte, de la niste oameni cu care ma imprietenisem in reteaua regionala, dar n-a iesit nimic. Apoi, in 2007, Romania abia intrase in UE, iar eu aveam cateva proiecte incepute - agentie, productie foto, regie si productie video etc. Astfel ca a durat 6 luni de la primul telefon de la BBDO Moscova pana am inceput jobul.

Drumul pana la primul job intr-o agentie straina
Nu am trimis nici un CV. M-a sunat, la inceputul lui 2007, Cristi Munteanu, de la TBWA, care m-a intrebat daca poate sa dea numarul meu de telefon unei agentii de recrutare, pentru un job de art director in Rusia. M-au sunat, am schimbat o tona de e-mailuri, apoi am fost la interviu in Moscova, chiar in ziua in care il inmormantau pe Boris Yeltsin, am iesit la pranz cu MD-ul, CCO-ul si CD-ul, n-am aratat nici un portofoliu, am raspuns tuturor intrebarilor cum m-am priceput mai bine si am primit oferta in cateva zile.

M-am gandit eu ce m-am gandit si am zis… nu.

S-au mai gandit si ei un pic si au revenit cu o propunere la care, oricat de promitator era ce puteam face in tara, trebuia sa fiu tampit sa zic nu. Aveam 37 de ani si putea fi ultima mea sansa sa plec din Romania.

Prima mea zi de munca in Rusia a fost 15 august 2007, la exact 10 ani de la prima mea zi de munca in Tempo Advertising.

Exista un ‘cel mai bun moment’ pentru o astfel de schimbare?
Logica plecatului vine din logica angajatorului – esti interesant pentru alte tari daca ai ceva ce ei nu au. Pentru creativi, asta inseamna premii de creatie, pentru ca se presupune ca ai fie o sursa magica de idei castigatoare, fie o strategie pentru a le scoate din oricine, fie ambele.

Trebuie sa ai un portofoliu solid si un discurs sincer, dar pozitionat corect, sa stii la ce esti bun si la ce nu. Sa te vinzi, practic, dar cinstit, pentru ca nicaieri minciuna nu are picioare mai scurte decat in viata de expat.

Depinde si de context, de faima pe care natia ta o are pe piata, in momentul ala, exemplul perfect - Brazilia. In 2007 agentiile romanesti aveau ceva faima regionala, de la Golden Drum si Golden Hammer. Mai incolo, cand a inceput McCann sa ia Cannes-uri, au aparut si mai multi romani in Moscova si aiurea.

Definitiv vs. temporar
Am trecut prin dilema asta, pentru ca, in Romania, inca se face publicitate reala mai buna decat in Rusia, chiar si asa, pe clasicele bugete de mizerie si cu dramele existentiale de rigoare.

Din pacate, economic si, mai ales politic, Romania e inca in criza. As putea sa ma intorc si sa traiesc intr-un cocon, pretinzand ca tara nu e condusa de mafioti semi-cretini si ca, daca Bucurestiul arata un pic mai bine in ultimii 2 ani, e semn ca totul va fi minunat. Insa am decis ca nu e cazul.

Cu cat trece timpul, imi dau seama ca obiectivul nici nu mai e sa merg in agentii din ce in ce mai bune, pe afara… Lei la Cannes n-am inca si asta e biletul pentru turismul publicitar mondial. Incep sa cred ca scopul e sa vezi lumea si sa lucrezi in cat mai multe locuri interesante.

Lectii pe care le primesti doar lucrand in afara
Ca, oricat de cool am fi si oricate premii de publicitate am lua, de tigani, Dracula si Ceausescu tot nu scapam.

Ca toti publicitarii din lume au aceleasi probleme cu orgoliul, clientii, deadline-urile si bautura.

Ca daca stii cine esti si ce poti, lumea te va asculta, indiferent de cultura in care lucrezi sau de aia din care vii.

Lucruri bune si neasteptate care s-au intamplat dupa plecare
Am ajuns in parti ale lumii in care, cu siguranta, nu as fi ajuns, daca ramaneam in Romania. Am dat mana cu Bruce Willis si m-am certat un pic cu Milla Jovovich.

Lucruri nasoale si neasteptate care s-au intamplat dupa plecare
Ei, cu viata personala am cam dat-o in bara, dar nu-i nimic nou, sunt consecvent cu chestia asta, de niste ani buni.

Avantaje cand lucrezi in afara Romaniei
Depinde de tara. Daca e Rusia, viteza cu care evolueaza totul.

Dezavantaje cand lucrezi in afara Romaniei
Din nou, depinde de tara. In Rusia, iarna e foarte, foarte lunga…

Ce trebuie sa stim despre BBDO Moscova
BBDO e cel mai mare grup de publicitate din Rusia, cam 1000 de oameni, cu totul. Creativ, agentia e constant in top 5, in ultimii 6-7 ani, adesea Agency of The Year la Red Apple (Moscova), Kiev sau Golden Hammer. E si in top 10 angajatori pe toata Rusia. Echipa de management e extrem de moderna, sunt oameni cam de varsta mea si un pic peste, corecti, inteligenti, stimuleaza competitia la toate nivelurile si cultura internationala.

Am avut un record de 6 romani in BBDO, acum vreo 2 ani. Am mai ramas 2, dar mai sunt expati –  2 australieni, 2 americani, un canadian, un polonez. Vin si pleaca, acum 1 an eram de 2 ori mai multi. Si sunt destui din Ucraina, Belarus, Lituania, Letonia etc, pe care, insa, nu-i considera nimeni expati.

Cateva cuvinte despre autor si oamenii catre care se duc multumirile
Sunt arhitect cu diploma si am trecut la publicitate full-time din 1997, scolindu-ma la locul de munca.

In Rusia sunt din 2007, in BBDO tot timpul, cu exceptia a 2 luni si 17 zile in Y&R Rusia, la sfarsit de 2011.

Am luat aproape 200 de premii si nominalizari, pe la diverse festivaluri – da, am o lista, o actualizez periodic.

Pentru ca am tot scris despre viata mea in publicitatea din Romania, nu voi relua lista de agentii in care am lucrat, dar voi pomeni niste oameni, pentru ca vad ca antescriitorii mei au facut-o si poate e un moment bun.

Pe langa cei pe care-i am pana si pe LinkedIn (Mircea, Serban sau Dorian), e timpul sa multumesc lui Calin Georgescu, Ioanei Manea, Mihaelei Pascu, lui Silviu Padurariu, Alinei Gavrila, Dianei Flutur, lui Liviu David, Valentin Suciu, Cristian “Kit” Paul, Daniel Gavrila, Mihai Barsan, Paramon Ditu, Cristi Munteanu, Ralucai Stroe, lui Andrey Zaitsev, Igor Lutz, Igor Kirikchi, Olgai Gramolina, Ellei Stewart si chiar si lui Tony Granger.

Zecile de mii de oameni pe care i-am intalnit vreodata m-au facut ce sunt, dar cei de mai sus mi-au schimbat viata, fiecare in bine, fiecare altfel.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info

Subiecte

Sectiune



Related