Daniela Petrescu are o relatie speciala cu limba romana. Tine la ea si o apara, pe oriunde s-ar afla. Pe Twitter, pe blog, pe Facebook, in statusurile oamenilor. Din cauza si datorita ei, multi isi numara de doua ori virgulele inainte de a posta ceva. Pentru ca taxeaza greselile si contorsiunile limbii, oriunde s-ar afla ele.
Dar cel mai bine raspunde singura la propria intrebare: "cine esti tu, Danielo, de vii tu, ghizdava, sa ne inveti pe noi la gat cravatei cum se leaga nodul? La urma urmei, nu sunt nici Serban Alexandrescu, nici Naumovici, nici Corina Bacanu, sa ma opreasca lumea pe strada sa-mi ceara autografe. Sunt doar una dintre persoanele care se straduiesc sa scrie corect. Deschid asa-zisa "Gramatica a Academiei" sau DOOM-ul de cate ori am dubii. Decat sa gresesc, mai bine intreb pe unul mai destept ca mine. Daca ridica din umeri, reformulez. Nu le stiu pe toate, dar macar invat in fiecare zi".
In textul de mai jos, Daniela vorbeste despre suferintele limbii in reclame, stereotipiile pe care nu mai vrea sa le auda, dar si ce expresii a imprumutat de la publicitari si ticurile cu care se lupta.
Limba romana sufera in publicitate cam ca baba la frumusete. Da, multe dintre greseli se fac din nestiinta, dar sunt si unele comise voit. Stim cu totii ca, in publicitate, e important sa te faci remarcat, sa te ridici pe varfuri si sa dai din coate pentru cel mai ravnit loc: acela din mintea consumatorului. Asa ca se recurge la tot felul de formule menite nu neaparat sa te socheze, cat sa le retii, sa ti se insurubeze in cap, sa te gandesti la ele in alte contexte si, evident - Austerlitz-ul publicitatii - sa ajungi sa le folosesti in vorbirea curenta.























