Pe de o parte, suntem la fel de frati cu autoironia, ca si cu natura. Cand vine vorba sa ne insiram defectele, ca natie, o facem cu pasiune si meticulozitate, iar lista e lunga. Pe de alta parte, cand joaca Simona Halep, vuieste tot internetul.
Suntem mandri de ea si de toti sportivii care castiga, scriitorii care iau Nobelul si s-au nascut aici, cercetatorii romani care descopera sensul vietii (de obicei in laboratoare straine), de tuica, micii si muntii nostri si, intr-o oarecare masura, suntem mandri si de defectele care ne definesc.
E mandria asta nationala o chestie romaneasca sau destul de comuna si la alte natii? Cum se manifesta in publicitate? Care e cel mai roman personaj din reclame si cel mai mandru brand ca s-a nascut in spatiul carpato-danubiano-pontic? Ce strategii de marketing ne fac sa tresarim romaneste? Cand e prea mult?
Eugen Suman (Creative Director, Kubis Interactive) nu e mandru ca e roman, ca doar nu s-a batut cu turcii si nici nu a unit principate. El povesteste, insa, cum se vede romanismul pe internet, in publicitate sau in taxi.
Bai, e greu de zis. Cumva daca vrei sa vezi cum se manifesta in sfera ta de internet, te uiti pe la Facebook, prin Linkedin, si-acolo eu nu prea o vad decat daca se intampla ceva cum au fost alegerile astea de acum, cand toata lumea si-a redescoperit indeajuns de multa mandrie nationala incat sa opreasca ceea ce unii inca numesc "ciuma rosie", sau cand mai scoate ROM ceva campanie tare.























