Pe de o parte, suntem la fel de frati cu autoironia, ca si cu natura. Cand vine vorba sa ne insiram defectele, ca natie, o facem cu pasiune si meticulozitate, iar lista e lunga. Pe de alta parte, cand joaca Simona Halep, vuieste tot internetul. Suntem mandri de ea si de toti sportivii care castiga, scriitorii care iau Nobelul si s-au nascut aici, cercetatorii romani care descopera sensul vietii (de obicei in laboratoare straine), de tuica, micii si muntii nostri si, intr-o oarecare masura, suntem mandri si de defectele care ne definesc.
E mandria asta nationala o chestie romaneasca sau destul de comuna si la alte natii? Cum se manifesta in publicitate? Care e cel mai roman personaj din reclame si cel mai mandru brand ca s-a nascut in spatiul carpato-danubiano-pontic? Ce strategii de marketing ne fac sa tresarim romaneste? Cand e prea mult?
Vlad Paun (Chief Technology Officer, atelieru.ro) este "peste medie" mandru ca este roman. Si crede ca strategiile care marseaza pe romanism sunt pe sfarsite. De ce? "Consumatorul digital se apropie de saturatie".
Mandria nationala e un concept cu 2 taisuri – pe de o parte, poate sa fie o campanie reusita, un #richkidsofinstagram spoof, pe de alta poate sa fie "taranul cu Maserati". Mandrie nationala digitala au si americanii, si francezii, insa romanii si-o manifesta mai virulent, cred ca incearca sa compenseze deceniile in care nu s-au putut exprima liber.























