Liderii se nasc si in Romania; si chiar se plimba pe aceleasi strazi cu noi, crede Raluca Feher. Insa, unii nu stiu ca sunt in stare sa fie lideri, altora le e frica de necunoscut iar, apoi, sunt cei neincrezatori, care stiu ca Goliat-ul numit politica de la noi are nevoie de mai mult decat o piatra bine plasata in frunte.
Dar in loc sa aratam cu degetul spre o mana de lideri si sa ne apucam sa le ridicam statui, de preferat ar fi o responsabilitate mai fragmentata, concretizata in formarea unei structuri de partid, spune Raluca. Partea proasta e ca ne certam intre noi cu prea mare placere:
Realist ar fi un partid, doua partide care sa propuna platforme care sa corespunda cu cerintele decente ale pietii. Cum ar fi cele de aici. Dar noi avem aceasta buba colosala. Ne uram mai tare intre noi decat ii uram pe ei. Pentru mine, ridicolul propunerii lui Tudor Chirila este de 987 de ori mai putin toxic decat prezenta unui Arsinel in Parlament din partea UNPR.
Unii nu stiu ca sunt lideri. Altora le este frica de responsabilitatea care le depaseste zona lor de expertiza.
Una e sa conduci o fabricuta, alta un minister infestat cu rozatori (caci structurile ramin, acei functionari bifidus essensis care asigura eficienta functionare a tractului intestinal al guvernului).






















