Daca cineva te-ar numi "lider", care ar fi primul tau impuls? De multe ori, reactia e defensiva; ca si cum ti-ar fi prezentata o acuza. Poate te iau emotiile; cine stie ce ai facut de ai dat impresia de asa ceva? Oricum, concluzia e gresita. N-ai, domn'e, tu nicio treaba, nu esti vinovat de leadership, lucru pe care vei incerca sa-l argumentezi. Pentru ca deja ti s-a urcat presiunea la cap. Cum spune si Iulian Barbulescu:
Noi, romanii, suntem foarte panicosi si cu drobul de sare in carca. Daca cineva ne face lideri, zici ca ne injura familia. Atat de greu resimtim presiunea pe umeri.
Insa se prea poate ca unii dintre liderii pe care ii cautam cu binoclul zilele astea sa fie mai aproape de noi, dar: 1) sa refuze tonalitatea generala, aproape amenintatoare, prin care sunt chemati sa se arate; 2) sa se protejeze de instabilitatea circumstantelor actuale, in care vechea garda de politicieni si resursele lor stau la panda ca sa-si reintre in echilibrul.
Exista lideri in Romania, dar prea putini in politica. Orice lider prinde curaj si experienta in timp, pe masura ce i se confirma viziunea. Sunt destui lideri in comunicare, nu stau sa ii enumar acum.























