"Intr-o zi cu soare, dupa ce-a plouat
Pe cer a aparut un curcubeu ciudat
S-a arcuit in sus, apoi in jos catre sosea
Si i-a-mproscat pe oameni cu vopsea."
Curcubeul acesta era foarte infometat. Si are multi prieteni stranii, la fel ca el. Ei salasluiesc in cartea scrisa de Carmen Tiderle, de la Directia Creativa. Este o carte de poezii. Cu prostii, pentru copii. Se cheama Pe Dos si va fi lansata joi, 26 noiembrie, la ora 19.00, in Ceainaria Carturesti Verona, alaturi de Vali Petridean, care a realizat ilustratiile.
Totul a pornit de la o poezie care nu va aparea nicaieri, pentru ca nu mai exista decat in mintea copiilor ei. A aparut in timp ce le citea povesti de Ion Creanga si se gandea cum ar putea sa transforme cititul in ceva interesant.
Cand te-ai gandit prima data la aceasta carte
Cand copiii mei, de 8 si 5 ani pe atunci, citind dintr-o carte de povesti de Ion Creanga, n-au inteles mai nimic. Putea la fel de bine sa fie in portugheza si ar fi inteles la fel de mult. Nu pricepeau nici cuvintele, si nici situatia. Era un text fara vreo legatura cu ei.
Iar activitatea in sine, de a citi, incomparabila cu a face un lego sau a juca un joc pe telefon. O activitate fara satisfactii.
Atunci m-am intrebat cum as putea eu sa-i fac sa le placa cititul si raspunsul a fost foarte simplu: sa scriu un text care sa le placa, la care sa reactioneze, pe care sa-l “cumpere”.
Si, ca-n publicitate, m-am gandit la ingredientele unui produs creativ pe care sa ti-l aprecieze un anume target.
In cazul asta, cuvinte simple si cunoscute, melodicitate, rime, o idee interesanta dar din lumea lor, un sfarsit neasteptat - un final ca un reward pentru efortul de a fi citit. Si nu in ultimul rand, o prostie, un cuvant interzis, un part, o voma ceva.
Gaina fura vulpea
Am scris o poezie cu rime si cu prostii care nu va aparea nicaieri, ea nici nu mai exista decat vag in mintea celor doi. Era o prostioara dar ei s-au tavalit de ras si mi-au cerut sa-i las s-o citeasca de zeci de ori.
Functiona, dar eu nu eram chiar multumita. A trebuit sa scriu alte zece sa-mi placa si mie.
Au reactionat la fel de bine, chiar daca uneori lipseau cuvintele urate si, pur si simplu, devenisera niste poezii cu idee, cu rime, cu personaje familiare, fie ca era cu/despre ei sau despre nu stiu ce pisica sau insecta.
Cand mi s-a parut ca am adunat cateva si nu mai sunt o intamplare, am inceput sa le pun pe Facebook. Reactia din partea adultilor cu copii, dar nu numai, a fost foarte buna.
Apreciau si ei, ca si copiii, simplitatea vorbelor, rimele, dar mai era ceva. Faptul ca cliseul, daca era unul, era intors. Lucrurile se intamplau pe dos: gaina fura vulpea din padure, Mos Craciun avea o parte rea, elefantul nu mai avea chef de leganat, furnica era lenesa etc. Lucrurile devin astfel mult mai interesante. Asa e si in publicitate.
Tabieturi de scris
Scriu la cele din carte, dar mai am nenumarate altele, de 1 an si ceva.
De obicei, dimineata, dupa ce pleaca copiii la scoala si pana incep ce am de facut pentru job. E o placere greu de egalat, desi nu e intotdeauna usor. Ma gandesc mai mereu la cate o idee.
Imi notez rime din care poate iesi ceva, sunt inspirata de ceva ce fac sau spun copiii, mei sau ai altora, citesc poezie si povesti pentru copii. Anul asta am citit mai multa astfel de literatura decat in tot restul vietii mele.
Titlul si prostiile
Poezii cu prostii din alea sunt 5-6: Part, Adevaru’ adevarat, Caca de pisica etc. Dar asta nu inseamna ca celelalte nu contin si ele prostioare.
Dincolo de prostii, trasatura predominanta e aceasta inversare a cliseelor. De aici titlul. Mi-ar fi placut sa-i zic “Cu fundu-n sus” dar, alaturi de descriptorul “poezii cu prostii pentru copii”, n-ar fi dat prea bine. Am ales “Pe dos”.
Colaborarea cu Vali Petridean
La Vali Petridean nu e greu sa ajungi cand ai textele si-ti doresti sa le ilustreze cineva. E cel mai bun si, cand mi s-a parut ca treaba e serioasa si ca vreau sa fac o carte, a fost prima optiune si ultima.
Ne-am inteles de la prima intalnire. I-au placut poeziile. La un anumit timp dupa, in cateva zile le-a ilustrat. Cred ca a fost cel mai fericit moment din tot procesul. Parca textele prinsesera viata.
In plus, nu ilustrase, ci completase poeziile. Tot ca-n publicitate, e bine sa nu repeti prin imagine ceea ce textul spune deja.
Una peste alta, a fost o colaborare de exceptie pe care o vom repeta.
Poezii din copilarie
Din copilarie tin minte doar poezii care nu-mi placeau. Mai mare fiind, cred ca am fost mai mult decat impresionata de “Moartea caprioarei”. Acum, am zeci de poezii pentru copii pe care le ador, mai ales din literatura americana.
